2,289 matches
-
pajul-infans are toate aceste calități. El este “un simbol unificator pentru că tuturor acestor simboluri le revine o semnificație izbăvitoare”. Si ne amintim chinul pajului de a o izbăvi, de a o salva pe fata de Împărat. In cadrul analizei psihologiei arhetipului infans Jung găsește și o componentă paideică: “ ... nu puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci identificate cu factori culturali ajutători, cu focul, metalul,etc. Ca iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care vrea să devină independent”. Important În această analiză jungeană este faptul că arhetipul infans reprezintă un factor de progres și o năzuință către desăvîrșire, către devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o năzuință către desăvîrșire, către devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil al ființei, și anume cel
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din foc și lumină”. Rezumînd: Katalina corespunde inferiorului, tartarului, infernului, Salnitrului, Luceafărul corespunde domeniului luminos. Citind În hermă bohmeană eșecul terapiei de șoc pe care magul-luceafăr-fulgor i-a administrat-o Katalinei se regăsește În următorul pasaj comentat de Jung În Arhetipurile și inconștientul colectiv: „... corespunzător lui Ioan 1,5 pătrimea aparține fulgerului, crucea Împărăției gloriei, iar natura, adică lumea vizibilă (Katalina, n.n.) și adîncul Întunecat, rămîne În această reprezentare a lui Bohme neatinsă de lumina Împătrită /(Luceafărul - fulgor) și de aceea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai Întîi fonetic apoi prin evocare. Numeroase religii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În regimul diurn al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de altă parte reprezentanții stărilor privilegiate care îl însoțesc 618. În anul 1694, prin hrisovul din 30 mai619, Constantin Brâncoveanu întărea "judecata țării", căreia îi recunoaște acest drept, adunare în care reprezentanții boierilor și clerului stau alături de căpetenii ale slujitorilor. Arhetipul creat pe baza informațiilor documentare din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, permite concluzia că "țara" nu distinge în mod necesar între boieri și alte stări privilegiate, inclusiv privind semnăturile de pe documente, în care apar ca semnatari și căpetenii ale slujitorilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XV-XVI650. În Moldova ei sunt menționați în actul de omagiu din 19 septembrie 1434. Prezența acestora va deveni frecventă în dezbaterile Sfatului domnesc, unde erau convocați în virtutea considerației ce li se atribuia, ca "specialiști în chestiuni economice și financiare". În raport cu arhetipul european al reprezentării orașelor în Adunările de stări, se poate aprecia că prima convocare a reprezentanților orașelor a avut loc în anul 1538. Mai târziu, în privilegiul acordat de Petru Șchiopul negustorilor din Liov la 8 ianuarie 1579, "toți negustorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pentru orgă este asigurat de mecanica transferului identitar. Deși poate fi citit și în cheie intertextuală (amintind, vag, de tratările cele mai cunoscute ale temei în fantasticul romantic sau realist Lermontov, Poe, Maupassant, Dostoievski ș.a. dar și de scene sau arhetipuri religioase din mai multe culturi), poemul lui Danilov este unul de o frapantă originalitate. O dovedește în primul rând felul în care știe să își pună în valoare calitățile auctoriale: dozarea eficientă a efectelor; proporția bine gândită între dialogul contras
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
literare). Monologul este o formă de verticalitate și verticalizare ilicită. Încât, mă întreb dacă mai sunt posibile un autotelism al limbajului, o novalisiană pendulare între "a fi în lume" fără a părăsi sorbul vieții interioare și a monologa în prelungirea arhetipurilor individuale, o transdisciplinaritate care să sublimeze în spațiul poetic, fără ca asta să implice invazia operatorilor tehnici". De bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, el însuși, un monologal care ține să își racordeze din nou lirica la matricea unei sensibilități po
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Libere Internaționale din Moldova. CUPRINS Introducere 7 Capitolul I Personaje emblematice ale modernității: Pariziana 13 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual 19 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze 24 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 30 1.1.3. Pariziana că mitosferă 34 1.2. Pariziana personaj reprezentativ al secolului al XIXlea francez 48 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei 55 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium 66 1.2
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care societatea îl oferă la una din problemele sociale cele mai insistențe ale secolului. În secolul al XIX-lea femeia devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea arhetipurilor și simbolurilor și lumea modernă. Dacă, aparent, femeia este ridicată la rangul de "colonne du Second Empire", romancierii arată adevărata față a realității, impregnata de lipsă de considerație față de statutul ei social. Situația femeii este una ambigua, având parte de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai multe evenimente diverse, care trec în revistă, pe un ton lejer și glumeț, numeroase detalii din viața privată a vedetelor și a personalităților pariziene la modă: ele își propun să fie inteligente, amuzante, spirituale. 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate Cultură secolului al XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pictate sau de altă natură, formează un ansamblu complex și polisemic 36. Imaginile se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la sacru la profan. Anne Higonnet [2002, p.304] consideră că există o anumită dinamică a schimbării tematice și de forma a arhetipurilor, legată de perioadele de criză ale secolului, una către anul 1860, cealaltă la sfârșitul secolului. Astfel, catre 1860 provocările lansate de către burghezie artei dau naștere noilor imagini domestice, care pun accentul pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mișcările de întrepătrundere socială și culturală iau amploare. Uzanțele lumii bune se schimbă rapid pe parcursul secolului al XIX-lea. Tipologia personajelor își pierde contururile, fiind legată de tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o materie feminină maleabila poate fi încadrată, precizează Macrì, într-o tipologie deloc străină tradiției literare peninsulare.385 Quasimodo pare să se plaseze în pliul unei tradiții aulice, stilnoviste, dantești, petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
generală a sistemelor își are baza de plecare în fizică, biologie și matematică. Obiectul său principal de studiu îl reprezintă procesele și fenomenele complexe de creștere și dezvoltare, pornind de la ideea că ele urmează un același model sau tipar, un arhetip. Știința complexității studiază organizarea rețelelor de actori ce interacționează în domenii aflate departe de echilibru. Gîndirea sistemică emite judecăți de valoare ce vizează înțelegerea modului în care se desfășoară viața în univers. Ea trece dincolo de evenimente, căutînd tipuri de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economic islamic e bazat pe legea islamică, coranică. Tot ce e legat de proprietate, consum, monedă, producție, rolul statului etc. trebuie subsumat justiției economice și distributive islamice. La baza ideologiei islamice stau șase principii fundamentale: Credința necondiționată în Dumnezeu; Ca arhetip ontologic, religia islamică oferă toate răspunsurile și deschide toate misterele vieții, în toate aspectele sale; Dumnezeu i-a lăsat pe oameni să stăpînească lumea materială; Credința în viața de după moarte; Inegalitățile de orice natură, între credințe, rase, avuții ș.a., nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
căutarea mitului personal eminescian, Mircea Cărtărescu (2011, pp. 33-39) diferențiază: a). Conținuturi de suprafață care cuprind: o conținuturi personale; o conținuturi literare [inclusiv mituri literare]; o conținuturi culturale [corespunzătoare invarianților teoretico-ideologici]. b). Conținuturi de profunzime care vizează: o inconștientul colectiv (arhetipul); o inconștientul personal: "la nivelul colectivității, rețeaua arhetipală, prin combinațiile arhetipale, generează miturile. Prin analogie, vom putea numi imaginea interioară un "mit personal" al artistului, mit care, asemenea miturilor propriu-zise, a supraviețuit fragmentat și escamotat de-a lungul vieții acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]