1,433 matches
-
frumoasă din planul uman), adaugă recluziunii și tabuul vorbirii. Fata neofit va avea voie să grăiască numai după încheierea suferinței inițiatice, ca semn al penitenței totale. Denumită „interdicția lăudăroșeniei” de către V. I. Propp, tăcerea celui ce a fost în lumea arhetipală protejează taina la care se ajunge în urma unui proces evolutiv. Semnificativ este și numărul entităților din sacru. Zmeii sunt 9, iar tâlharii 12. Spre deosebire de pitici, specifici mitologiei nordice, zmeii au o simbolistică malefică, ei reprezintă dușmanul periodic al creației. Tâlharii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fir a fost numit „talisman împotriva destinului”, fiindcă „torcătoarea care folosește un atare mecanism (...) e stăpâna mișcării circulare și a ritmurilor, așa cum zeița lunară e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine ea însăși o divinitate prin actualizarea modelului arhetipal și victoria ei însumează participarea sacrului. Mătasea (prezentă și în „zgarda” leului din colindele de fecior) este constant asociată cu năvodul pentru peștele anihilant: „Mreajă a-mpletit,/ Mreajă de mătasă,/ Că-i mai sănătoasă” (Utconosovca - Odesa). Trăinicia firului nobil este corespunzătoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu ele/ Rar, mai rar la zile mari” (Dobrogea). Locuind în pielea și în oasele animalului, cum se întâmplă în colinda dulfului de mare, se realizează transferul magic prin contagiune, tinerii devin animalul mitic însuși, iar unirea lor ia contur arhetipal. În locuința aceasta O. Buhociu vede o prelungire a leagănului de mătase, cu argumentul în credința totemică. Paharele sau copitele din care se bea dau „sănătate, putere și chiar frumusețe, căci fiarele codrului sunt considerate cele mai «evoluate» ființe pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu o altă viață sortită morții. Într-o colindă din Malaia, Vâlcea, rugămintea fecioarei către cerbul plutitor pe apele diluviului are o sugestie subtil funerară: „- Noată, cerbe, noată, noată,/ Noată, noată, tot mai tare,/ S-ajungem acas’ cu soare”. Călător arhetipal în lumea morților, soarele transportă suflete pribege de trup către tărâmul sacru și de aceea drumul către cimitir trebuie făcut întotdeauna cât timp soarele se află pe boltă. Întârzierea după apus lasă dalbul călător și neofitul fără călăuză psihopompă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de soare pentru a induce vitalitate universului. Forța germinatoare a apelor începutului a fost captată în urzeala ei și a venit timpul ritual al definitivării creației. Nu întâmplător marama, simbol al lumii, este darul nupțial pentru mire, el este coautorul arhetipal al noii lumi. Unele colinde conțin intrarea în scena potopului a voinicului inițiat, similară cu apariția dramatică a Moldoveanului în balada șarpelui. Aflată în leagănul de mătase dintre coarnele Boului Negru (htonian) înotător, fecioara vede nu doar colindătorii (ca revers
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care, dintr-o singură lovitură de topor, le tăia degetul mic de la mâna stângă”. Pierderea suferită constituie o sinecdocă a morții, cu degetul detașat de trup piere și identitatea perisabilă a neofitului care umblă acum prin lume marcat de modelul arhetipal. „Murind și înviind astfel, neofiții căpătau calități magice” ce vor fi puse la temelia lumii rezidite prin sacrificiu. Maternitatea fabuloasă Momentul ritual al cumulării forțelor sacre fertile deschide totodată etapa integrării rituale în comunitate prin gesturi maritale. La cules ori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
liniștită ce vine din „blândețe și detașare”, acest portret exteriorizând de fapt calitățile feminine demonstrate în timpul mutației ontologice. Legătura mistică a bourului cu pământul, asemenea fecioarei, decodează imaginea neofitului pus să coboare în infern învelit în giulgiul magic ca formă arhetipală a morții inițiatice. V. I. Propp a investigat practica învelirii într-o piele de animal la numeroase popoare. Similitudinile dintre riturile funebre și practicile inițiatice, în care se relevă „consubstanțialitatea dintre neofit și animal”, accentuează și mai mult unifi¬carea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
babă”. Revenirea în planul social este posibilă doar pentru inițiat, care și-a marcat drumul pe verticală prin instrumente ale masculinității: „Însâ topoarele cele d’i aci tot acolo în copac iera”. Mamei i se interzice orice implicare în planul arhetipal, insolența ei fiind pedepsită cu transformarea în cenușă, dar nu în cenușa forțelor creatore latente, cum este cea în care șed neofiții înainte de plecare, ci în reziduurile deșertăciunii umane. Dacă neofiții rămân cu osemintele goale în urma procesului inițiatic, aici textul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în plan inițiatic cu moartea temporară prin coborârea în id, iar restabilirea controlului conștient devine o înviere, cu un statut implicit superior. În plan amplu, leșinul simbolizează epuizarea forțelor vegetative ale universului și restabilirea lor prin accesul liber la frumusețile arhetipale. Statutul consacrat al fecioarei conduse de curiozitate rituală este definitivat de contactul cu obiectele staționare în mit și îi conferă marca superiorității cunoașterii: un deget de aur. Intermediar dinamic între ființă și sacru, degetul prețios constituie o emblemă inițiatică mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
accederea la cunoașterea completă. Fragmentul de mai sus surprinde în paralel eliberarea forțelor infernale odată cu intruziunea nepermisă, căci ușa deschisă de neofit creează canalul de comunicare către dimensiunea primordială și așază piesele la locul lor, pentru a se reface traseul arhetipal. Greșeala are ca autor moral tocmai pe frumoasa receptacul al forțelor fertile, pentru că ea trebuie să fie cufundată în planul infernal, ce acționează drept catalizator al germinației. Un alt paralelism surprins de textul cules în spațiul moților are o dominantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n dungi,/ Cu strugurii dulci,/ Cu aracii obli,/ Cu strugurii negri,/ Jur-prejur de vie/ Gutui și lămâie,/ Iară la prilaz/ Doispre’ce năranz,/ Fi-v-ar de miraz;/ La mijloc de vie/ De-o lină fântână/ Cu apă sălcie”. Lumea arhetipală conține esența vieții și, o dată cufundat în ea, eroul va putea provoca oriunde și oricând fertilitatea. „Iscusința de a stăpâni natura”, care se cere dovedită aici, frecventă mai ales în basme, a fost pusă în relație cu „reprezentările referitoare la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi înfrângă în luptă dreaptă pe luptătorii regali: „A luptat cât a luptat și când l-a luat [l-a aruncat] prin fereastră pe masă la împărat” (Oșani - Grecia). Lupta lipsită de încordări dramatice demonstrează că feciorul a biruit monștrii arhetipali și îi conferă statutul consacrant. O altă probă fizică comportă valențe estetice, direcționând efortul muscular către preocupări artistice. Nu întâmplător, fecioara deține secretul rezistenței, de la cântecul măiestru la dans nefiind decât pasul de la static, la eliberarea motorie: „Juca atât de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el este urmat de tatăl ei. Balada fiind însă „un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Viziunea aceasta ce adaptează chiar existențele sacre la un comportament uman, domestic, caracterizează folclorul românesc în întregime. Omul nu se simte deloc diferit de divinitățile sale, ba mai mult, ocupațiile și comportamentul profan sunt copiate, în mintea sa, după modelul arhetipal. Imitatio dei nu definește deci doar actele eroice, ci și viața cotidiană instaurată de gesturile din illo tempore. Deși Pătru poartă pălăria care îl face invizibil, zânele și copilul său îl recunosc imediat, căci sunt ființe inițiate, prin simpla lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de flăcăul demn să-l audă. Am văzut în primul capitol că frații sau surorile mai mari păcătuiesc prin aroganță și suficiență și nu pot recunoaște ghidul spre consacrare. Doar mezinul/mezina are calitățile necesare ce deschid calea spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre credințele milenare, cele dintâi figuri de maeștri ai ritualului aparțin cuplului Dumnezeu și Sfântul Petru, considerați de G. Călinescu „niște abstracțiuni”, fără proeminență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planul cunoașterii, ci și în plan material, adeseori, cu simboluri ale naturii războinice, învingătoare. Pușca de la Sfântul Petru nu rămâne niciodată fără muniție și ucide zmeii fără greș și fără efort din partea flăcăului, semn al implicării divinului în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă feciorul trei ani, un personaj complet, ce introduce feciorul în dimensiunea corporalității libere de formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fi astfel, nici nu a mai fost amintit, pentru că, de fapt, nici nu mai există un alt asemenea armăsar. A afla, a pomeni, a fi devin sinonime în plan mitic, căci definesc nivelul cognitiv al povestirii sacre, despre eroi arhetipali. Calul năzdrăvan are trăsături anatomice superioare omologilor săi din profan. Costăchel, din basmul denumit după numele său, are nevoie de un cal cu mai multe inimi pentru a scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine una cu principiul simbolizat: „când ar ajunge în mijlocul satului, iapa ar crepa și din locul aceala ar isvorî un așa izvor, de s’ar putea din el sătura toți cei din sat”. Consubstanțialitatea cu apa devine matricială în confruntarea arhetipală, reprezentată la nivel cabalin: „Cela, pe une mșrge cu-a lui, a lui cal numa țîpă apă fără fund d’in copit’e. Șî cșalalt, a mămănoii, țîpă pară de foc pă nări, să ușc, să facă uscat: nu pote
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tatii de pe fereastră (...) că în lăduță se află Calul galbin de sub soare”. Acesta va fi consultat în situații de criză, „fiind inteligența călăuzitoare a voinicului” și dovedește capacități nelimitate de transformare și puteri stihiale. Alteori calul este închis de dușmanul arhetipal, numit în basm Tartacot, și se află în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă umană și îi cunună pe tineri. Întruparea în ipostaza umană regală întoarce traseul transformării și lasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunea fonetică este relevantă, nu atât în sine, din perspectiva unităților constitutive și a figurilor fonetice, cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul compus consti¬tuie planul secund al tabloului temporal, cu care intră în raport dimensiunea arhetipală. În colinda voinicului înghițit de șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este imagi¬nea trupului ieșit doar pe jumătate din monstru, Maui condamnând întreaga specie umană la moarte prin eliberarea parțială. Cu această asociere la îndemână, pare îndreptățită interpretarea baladei lui Mistricean ca scenariu inițiatic de identificare a eroului cu strămoșul arhetipal, de la care este preluată cunoașterea. Șarpele acționează ca un demon al inițierii ce torturează neofitul și îi provoacă disoluția fizică și moartea necesară trecerii în noul stadiu. Călătoria inițiatică, topos universal al căutării, este însoțită într-un basm din Scheiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lucru. Lucrările etnografilor aventurați să descopere timpul mitic în care pătrund periodic aborigenii, legătura strânsă dintre numeroase specii folclorice românești și sugestiile lexicale, revelate prin mijloace stilistice, pot ilustra împreună o dimensiune privilegiată a timpului eroic. Accesul în această lume arhetipală mai este posibil omului modern numai prin codurile poetice ale operelor populare, al căror sens complex încă mai învățam să-l pătrundem. Mai puțin spectaculoase (în sensul șocului pe care îl creează outsiderului) decât obiceiurile triburilor primitive, indiciile reperabile în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la volumul meu de debut de cei care m-au etichetat ca poet rustic: dacă faci referiri la simboluri ale civilizațiilor din Egipt, Grecia, sau Tibet, nu cred că poți fi considerat un poet agrar. În mod paradoxal, cunoscând formele arhetipale de viață și artă în care s-a structurat civilizația Maramureșului, am avut mai ușor acces la codurile genetice ale divinității, la structurile stranii ale particulelor elementare, la realitățile cosmice ca stringurile sau găurile negre, arheii de pe Valea Izei mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atingere a extremelor temporale și paradigmatice de civilizații a produs în ființa mea tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc și acum. Când m-am mutat în București, după 1983, am venit cu toată această placentă arhetipală după mine. În Capitală trăiau la un moment dat mulți maramureșeni de vază, era regretatul Laurențiu Ulici, Alexandru Ivasiuc, până în 1977, la cutremur, prozatorii Nicolae Breban, Augustin Buzura și Ioan Groșan, a venit apoi la sfârșitul lui '89 poetul Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]