1,821 matches
-
arderea evreilor, Îngroparea lor de vii, stropirea câmpiilor cu sânge evreiesc, precum și procedee moderne ca «evacuări», «curățire de elemente suspecte» etc., etc.”. La aceste „ședințe solemne” cu „intrarea gratuită” sunt invitați diverși antisemiți, printre care „liberalii ruși”, alături de „cardinalii, episcopii, arhimandriții, lorzii englezi, boierii români, ziariștii francezi, membrii familiei Hohenzollern, grecii fără deosebire de titlu” <endnote id="(732, p. 135)"/>. A.S. Pușkin a ironizat obiceiurile „liberalilor ruși” din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Într-un roman istoric (Fata
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biblioteci, legată în special de epoca mai veche a literaturii noastre. Ioan Mihalache, mitropolitul Naniescu de mai târziu, s-a născut la 15 iulie 1820 în satul Răzălăi (Sorocaă. Rămas orfan, este luat spre a fi îngrijit de unchiul său, arhimandritul Teofilact din Mănăstirea Frumușica. În anul 1831, la vârsta de 11 ani, vine la Iași, stabilindu-se la biserica Sf. Spiridon. După 4 ani de ședere în Iași, unde asistase la punerea pietrei fundamentale a mitropoliei de către Veniamin Costache, în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
importante probleme politice și culturale ale Munteniei și Moldovei și să se intereseze îndeaproape de operele literare ale Școlii Ardelene. Datorită destoiniciei și culturii sale alese, Iosif Naniescu urcă treptele ierarhiei bisericești. După 1849 a servit ca ieromonah, protosinghel și arhimandrit la mănăstirile Șerbănești - Morunglavu din județul Vâlcea (18501857ă, apoi la mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița (1857-1862ă și la mănăstirea Sărindar din București (1863ă. Din anul 1864 până în 1866 este profesor de religie la Gimnaziul Gh. Lazăr și apoi la Liceul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
mea de spini! La așa "Mântuitor" așa coroană! râde el sarcastic și începe să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mobilier în camere. Însă cum nu prea mai sunt mulți români la lucru în Israel biserică nu are nici venit. Au făcut adrese la conducerea țării, la 7 miniștri și la alții, dar nu s-a făcut auzit apelul părintelui Arhimandrit Ieronim Cretu. Părintele Arhimandrit este foarte supărat și cu lacrimi în ochi m-a rugat să aduc apelul lui la toti creștinii din România, să-i ajutăm, să trimitem bani, să mergem în pelerinaje, el ne așteaptă. Să ne strângem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
România. Și astfel a făcut apel părintele nostru ortodox de la Sfintele Locuri să vină creștinii în pelerinaje. El le trimite invitație și cu minimum de bani (1.500 $) pot veni 30 de zile în pelerinaj. La venirea noastră Părintele Arhimandrit Ieronim Cretu mai avea ceva cheltuiala la acest nou așezământ. Avea de cumpărat mobilier și prin biserică de terminat, că era la finisarea ei. Trebuia să toarne jos și să pună gresie și ceva pictură pe pereți. Plus icoane și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
peste 150 nume) o culegere de „Colindi pi Armâniashti” și „Arâzgânseri” de I. Zeana. Revista „Grailu Armânescu” N. 15 trim. 1 2002 pe lângă articole de istorie, folclor, povestiri religioase are un bogat material bibliografic din publicațiile apărute În colecțiile românești: „Arhimandrit Averchie”, „Marcu Beza”, „Velo”, „Zicu A. Araria”, „C. J. Cosmu”, „Pericle Papahagi”, „I. Arginteanu”, „Moscopoli”. 3.VI. Omagiu d-lui Amato Godfrin Barone președintele partidului Unității Latine din Italia și membru fondator al Societății Culturale Ginta Latină. 5. VI. Vizita la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Daniil Vlahovici din mănăstirea sârbească Covil, care a fost un străin de sufletul credincioșilor români din Bucovina, fiind mai mult un funcționar al împăratului. A murit în anul 1822, iar după aproape un an de vacanță, în fruntea episcopiei vine arhimandritul Isaia Baloșescu, care se implică mult în viața culturală a bucovinenilor. Moare în 1834, iar în 1835, împăratul Ferdinand numește ca episcop în fruntea Episcopiei pe Eugenie Hacman. Păstorirea lui nu a fost decât o revenire la situația deloc bună
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un an, iar abia în anul 1879, în fruntea mitropoliei se va afla Silvestru Moraru Andrievici, care a luptat foarte mult pentru păstrarea drepturilor românești în Biserica din Bucovina. După moartea sa, în 1895, scaunul mitropolitan a fost încredințat bătrânului arhimandrit și vicar general, Arcadie Ciupercovici. Nici acesta nu a fost pe placul românilor, pentru că și el era doar o unealtă în mâinile guvernatorului Bucovinei. Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânirea austriacă și predecesorul lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
până în anul 1914, când primește punerea mâinilor întru cele ale preoției, în anul 1919 devenind protopresviter, iar în anul 1921 arhimandrit stavrofor. Cinul călugăresc l-a primit la Sfânta Mănăstire Putna, în 1923 și odată cu noul statut, primește rangul de arhimandrit mitrofor. Despre viața lui în mănăstire nu avem nicio informație, dar acest lucru este lesne de înțeles ținând cont de faptul că la puțină vreme după îmbrăcarea hainei monahale ajunge episcop, astfel încât nici nu se poate vorbi despre o activitate
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de 7 noiembrie 1924 fiind ales de către același Mare Colegiu al B.O.R. în demnitatea de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Hotinului. Alegerea mitropolitului s-a făcut dintre trei candidați: episcopul Ipolit Vorobchievici, episcopul Nectarie Cotlarciuc și arhimandritul mitrofor Clementie Popovici. La votul dat de membrii Marelui Colegiu Electoral, Nectarie a întrunit 217 voturi din 270 posibile. La 9 noiembrie, același an, regele Ferdinand I semnează Decretul de investire și o zi mai târziu, pe 10 noiembrie a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vicepreședintele Senatului, foarte multe alte personalități ale vremii, precum și episcopii Visarion Puiu al Hotinului - cel care avea să-i succeadă la scaunul mitropolitan, Nifon al Hușilor, Cosma al Dunării de Jos, arhiereul Grigore Leu Botoșăneanu din Iași, episcopul Ipolit Vorobchievici, arhimandriții Vasile Stan din Sibiu, Valeriu Moglan al Mănăstirii Neamț, Ortizie Popescu, Clemente Popovici, o numeroasă delegație de săteni din Stulpicani, care au venit cu buciume și fluiere, o asistență impresionantă. Înhumarea s-a făcut în cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de care s-a vorbit atâta nu e decât un program artistic de a folosi, ca în pictură, orice coloare indiferent de proveniența ei, de altfel în tradiția bisericii, care exaltă materia înjosită, spre a zgudui spiritul. Starea sanitară a arhimandritului care și-a frânt piciorul său murdar este tot atât de pură, plastic, ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În Tablete din țara de Kuty, Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu acceptă va avea un loc în boxă alături de prietenii săi. Cere trei zile de gândire. Ce urmează este o frumoasă și emblematică parabolă morală, povestită în Autobiografia pe care o scrie „din porunca arhiepiscopului Herineanu și după îndemnul părintelui arhimandrit Serafim Man”, duhovnicul său. În cele trei zile de gândire se duce la tatăl său pentru a-i cere părerea. Tatăl, un bătrân înțelept, îl ascultă cu atenție și îi răspunde că acceptând să fie martorul acuzării va avea zile
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
familie întreagă, tatăl, mama și trei copii, între cari și un copil de trei sau patru ani, uciși cu toporul. Traupmann nu a făcut mai mult, însă la noi crima a rămas nepedepsită. Un membru al clerului mai înalt, un arhimandrit, vine la capul său spiritual, la mitropolit, cu un revolver în buzunar și descarcă patru focuri în preasfinția-sa35 cu premeditația cea mai sumeață. Juriul achită pe acest paricid, căci osânda la închisoare corecțională de doi ani nu se poate privi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nota de mai sus este greșită; atentatul despre care se vor bește în text nu a fost îndreptat împotriva mitropolitului Munteniei, Nifon, ci împotriva lui Calinic Miclescu (1822-1886), pe atunci mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 19/31 ianuarie 1871 arhimandritul Climente Nicolau, profesor la seminarul din Socola, a tras patru focuri de revolver asupra lui Calinic Miclescu, la reședința acestuia din „palatul Mitropoliei“, rănindu l grav, pentru faptul că mitropolitul i-ar fi trimis o adresă oficială ireverențioasă. Atentatorul - în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și literatura română. Îndepărtat de autoritățile țariste și exilat în regiunea Smolensk, apoi în ținutul Hersonului, revine în Basarabia în toiul evenimentelor revoluționare din anul 1917 și se încadrează în activitatea de naționalizare a învățământului public. La 4 iulie 1918 arhimandritul a fost hirotonit vicar al Mitropoliei Moldovei, cu atribuții de membru al Sfântului Sinod Român. Din 1918 vremelnic, iar din 1919 permanent, conduce Eparhia Chișinăului și Hotinului (ales titular în acest post de Congresul General al Eparhiei Basarabiei în februarie
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
Gheuca - se vor afla, alături de boierii instruiți, în mișcarea masonică ce pregătea înlăturarea domnitorilor fanarioți). Pe lângă aceasta, I. a jucat în epocă un rol important în viața culturală și în dezvoltarea învățământului din Moldova. Astfel, a înființat la Putna, împreună cu arhimandritul Vartolomei Măzăreanul, „o școală duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se predau, în afara cunoștințelor teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
și altor Cantacuzini; unicul manuscris care ducea povestirea evenimentelor până aproape de mazilirea lui Brâncoveanu a stat multă vreme ascuns, rămânând necunoscut. I. mai editează două cronici moldovenești, Pseudo-Enache Kogălniceanu și letopisețul întocmit de Ioan Canta, identificând în autorul textului pe arhimandritul Vartolomei Măzăreanu. De asemenea, a descoperit și a demonstrat că medelnicerul Dumitrache este autorul lucrării Cronologia tabelară. Pentru primul volum din tratatul de Istoria literaturii române (1964) redactează două capitole, Radu Greceanu și Dumitrache medelnicerul, remarcabile prin rigoare științifică. SCRIERI
ILIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
din Bucovina (1913). SCRIERI: Țiganii din Bucovina, Cernăuți, 1892; Comuna Straja și locuitorii ei, Cernăuți, 1897; Din scrierile lui Dimitrie Dan, Cernăuți, 1902; Obiceiuri și credințe armene la naștere, nuntă și înmormântare, Cernăuți, 1904; Mânăstirea și comuna Putna, București, 1905; Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, București, 1911; Cronica Episcopiei de Rădăuți, Viena, 1912; Rutenii din Bucovina, București, 1913; Mânăstirea Sucevița, București, 1923; Stâna la românii din Bucovina, Cernăuți, 1923; Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927. Traduceri: W. Hauff, Cântăreața, Gherla, 1889. Repere bibliografice: Dimitrie
DAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286678_a_288007]
-
grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei și cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta, în 1770, doleanțele țării în fața împărătesei Ecaterinei a II-a, la Petersburg. Sprijină acțiunile politice ale mitropolitului Grigorie și ale partidei filoruse a banului Mihai Cantacuzino, cu ajutorul cărora devine episcop al Râmnicului, în 1774. Ca
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
20 februarie 1786 a dobândit o semnificație mai largă de ordin național-politic, prin conflictul declanșat între Biserică și boierimea autohtonă, sprijinitoare ale episcopului român, pe de o parte, și domnitorul fanariot Alexandru Moruzi și patriarhul Procopie din Constantinopol, favorabili candidaturii arhimandritului grec Iacob de la mănăstirea Barnovschi, pe de altă parte. Ca mitropolit, G. ia parte activă la viața politică a Moldovei. În 1786, prin acțiunea sa autoritară se pune capăt răzvrătirii ienicerilor turci care, nemaiputând fi stăpâniți de comandanți, atacaseră Iașii
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
din Moldova. Preocupările sale culturale, orientate spre tipărirea și încurajarea traducerilor, făcute în special din literatura moral-filosofică iluministă, sunt transmise unor emuli din preajma sa: traducătorii Toma Dimitriu (care tălmăcește din elinește, la „osârduitoarea dorință” a lui G., romanul Etiopica) și arhimandritul Gherasim (a cărui traducere din Gabriel Pérau, Taina francmasonilor, nu este străină de interesul lui G., el însuși fiind membru al societății francmasonice). Atras de literatura apoftegmatică și de scrierile de genul Fürstenspiegel („oglinda principelui”), care conțineau precepte pentru o
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
ajuns până la noi, putem, în schimb, reconstitui măcar aproximativ modul în care scenele biblice erau înfățișate în biserici. Asta în primul rând datorită unui manual de pictură bisericească (Ermineia tis zografikis tehnis Erminia pentru meșteșugul zugrăviei, cum tălmăcește la 1805 arhimandritul Macarie), aparținând unui zugrav cunoscut sub numele de Dionisie din Furna, datând de pe la 173028. Lucrarea sintetizează o întreagă tradiție a iconografiei răsăritene, reprezentând un ghid folosit, mai mult ca sigur, și de pictorii din Țările Române. Ceea ce ne interesează, reprezentările
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oștilor și ai cetăților; acolo în taina mormântului se vor auzi șoapte de mângâiere, șoapte de înviorare a neamului, acolo cântăreții neamului vor veni să se inspire în accentele lor patriotice, cerându-le să se scoale din mormânt să lase arhimandritului toată grija schitului și suflând din corn o dată, de două ori, a treia oară să reînvie vremurile de odinioară de glorie și spor ale neamului"... Într-o comunicare despre „Îndatoririle militare ale cnejilor și boierilor moldoveni în secolele XIV și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]