1,564 matches
-
cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine în pacientul său principal și de ani de zile se diseca, se trata, căutând să-și ascundă complexele sub un aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încît reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-o carte de teste psihologice pe bază de culori, prima calitate a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
muniții Îi ținea Întreagă haina ruptă. Înainte ca războiul să se Întoarcă În cele din urmă Împotriva japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
americani - topiseră ultimele urme de grăsime adolescentină din brațele lui Kimura. După o recentă criză de tuberculoză, fața lui dură era umflată, ca a unui hamal. Doctorul Ransome Îi atrăsese În mod repetat atenția lui Jim să nu mai poarte armura kendo a soldatului Kimura. O luptă Între ei ar fi mai puțin unilaterală acum, deși Jim avea doar paisprezece ani. Dacă nu ar fi fost pușca, i-ar fi plăcut să-l provoace pe Kimura... De parcă și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului Kimura. În fiecare zi, cînd stătea În balconul sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul Ransome În grădina de zarzavat a spitalului, Îi urmărea pe piloți În costumele lor largi de zbor, făcînd ultimele verificări Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
întâi de către fantoma lui Polidoros, apoi de către Hecuba (unde este pomenită tot în legătură cu visul ei premonitoriu) și, în sfârșit, de către corul roabelor troiene, acestea din urmă fiind, de altfel, singurele care vor descrie fantoma în materialitatea ei, purtând o strălucitoare armură de aur și venind să ceară cumplitul tribut datorat mormântului său. Astfel, prezente în spusele celor vii sub formă de imagine visată sau de orbitoare apariție efectivă, umbra rătăcitoare și atotștiutoare a lui Polidoros se întâlnește cu fantoma însetată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
piesă, shite nu intervine decât în partea a doua; el se ivește brusc în interiorul unei colibe a cărei pânză de la intrare fusese dată în lături. Există un puternic contrast între figura impunătoare a lui shite, îmbrăcat ca un războinic („în armură strălucitoare”, spune waki), prezent așadar în toată splendoarea unei materialități sclipitoare, și cuvintele rostite de el despre detașarea „sufletului care și-a pierdut învelișul trecător” pentru a se risipi în vânt. Ca și cum corpul actorului și textul și-ar fi împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
rostite de el despre detașarea „sufletului care și-a pierdut învelișul trecător” pentru a se risipi în vânt. Ca și cum corpul actorului și textul și-ar fi împărțit rolurile pentru a exprima ambivalența vizibil/invizibil, materialitate/imaterialitate. Într-adevăr, războinicul „în armură strălucitoare” nu e altul decât „spectrul lui Atsumori intrat în casă”. Spectrul căruia Emma, stăpân peste regatul morților, îi îngăduise, la porunca zeului din Kamo, să evadeze pentru câteva clipe. Fiul se va apropia atunci de fantoma tatălui, îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din viitorul stat feudal numit, de atunci, țara Românească. Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arătă spre un scaun. — Tu ești câinele meu de vânătoare, așa că tu ar trebui să știi. Ia loc, Buzz. Avem treburi importante. Buzz se așeză și făcu un gest larg, care includea tot biroul: fotografiile cu seminuduri, tapetul rococo și armura medievală ce servea drept cuier pentru pălării. — Aici, șefu’? Are Herman vreo treabă pentru mine? Hughes îi ignoră întrebarea. — Buzz, de când suntem noi colegi? — Mergem pe cinci ani, Howard. — Și lucrezi pentru mine în diverse funcții? Buzz se gândi: bodyguard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
te simți, din această perspectivă, la 60 de ani, dragă Gellu Dorian? Viața mea este o sumă de eșecuri. Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape secate sau cu mici acumulări de apă, una spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În prezent pe istoricii moderni. Notă: Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a Înghițit-o Însă pe Metis Înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieșit direct din capul lui Zeus, cu tot cu arme și armură. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic care a cutremurat cerul și pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinților ei. Era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stârnească în el însuși ura și furia \ singurele sentimente care puteau ajuta o ființă umană să îndure tortura. De aceea, primul pumn care îl atacă îi provocă o ușoară amorțeală, forța impactului fiind redusă de scutul mâniei sale. PROTEJAT DE ARMURA GROASĂ A URII, PROIECTĂ O LOVITURĂ DE PICIOR BINE ȚINTITĂ ÎN TIBIA CELUI CARE ÎI TRĂSESE UN PUMN ÎN CAP. APOI SE AȘEZĂ DIN NOU, ÎNAINTE CA CEILALȚI SĂ ACȚIONEZE. ÎȘI PĂSTRASE SÂNGELE RECE ȘI ȘTIA DIN EXPERIENȚĂ CĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
răsuceam planul în minte pe toate părțile, cu atât îmi dădeam seama că nu aveam cum să dau greș. Am mers mai departe, cu Harry gârbovit sub povara grijilor sale, iar eu galopând lângă el pe un cal alb, cu armura zăngănind în vântul de iarnă. — Aș putea să te ajut, i-am spus. S-a oprit și am început să îi explic planul meu. Eram surprins că încă îmi mai aduceam aminte detaliile pe care le stabiliseră tatăl meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu pieptul înainte și mintea plină cu aceleași convingeri - puține, dar inatacabile. A doua oară, cu alți intelectuali și alți politicieni, a fost la fel. Și a treia oară. Cu rare excepții, nici un intelectual n-a stârnit vreo fisură în armura atotștiutoare a oamenilor politici. Nici un om politic n-a acceptat vreodată judecățile logice ale intelectualului decât dacă se potriveau cu ideile lui. Nici unul dintre liderii de opinie politică nu s-a îndoit vreodată de justețea spuselor sale. Atâta fermitate m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
să se oprească. Așa c-au continuat să urce preț de încă vreo oră prin grohotiș, printre pâlcuri de pini galbeni care fuseseră aproape complet distruși de incendii, dar, ca prin miracol, izbutiseră să supraviețuiască. Scoarța le era ca o armură; ea se luptase cu focul, în timp ce miezul rămăsese neatins. Jina și Zach au urcat dincolo de linia copacilor, peste o morenă periculoasă. Jina era atentă la picioare, deși lucrul care o speria cel mai tare era liniștea. Zach nu scotea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un singur gând ne urmărește: cum o fi, totuși, vulva prehensilă? Naivitati
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simplă rechiziționare a lexicului folosit în lumea bisericească. Poetul are intuiția frumuseții austere a limbajului preoțesc, dar îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uriașă armată care, ar fi Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred... spuse Alexandru. Parcă nimic nu e real... Ștefan izbi cu sete capul unui turc anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru și pe Gianluca Fontanelli. Fugi Înapoi, coborî În goană scările, se duse În cameră, se Întrebă ce caută oare În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]