2,159 matches
-
nu se vor ținea în anul acesta. Ministeriul de război comun voiește a acoperi cu aceste economii cheltuielile mai mari ce e silit a le face pentru complectarea cadrelor. În 9/21 iulie miniștrii ungurești au ținut consiliu asupra cestiunilor arzătoare ale zilei. Presa maghiară e foarte turburată de evenimentele de Orient. Pe când "Ellenor" caută a liniști opinia publică, zicând că pregătirea de război nu dă nimărui dreptul de-a se speria de orice dispoziție a guvernului, "Naplo" se vede dimprotivă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucru. Suntem în momentul trecerei de la barbarie la civilizație și trebuie ca societăței noastre să i se dea acel fel de teatru care să-i dezvolteze și să-i cultive inima; căci precum pe o vlăstare plăpândă un soare prea arzător este în stare să-o usuce; de asemenea și o societate tânără dîndu-i modele numai pur simțuale, o menține în starea de materialitate și-i corupe sufletul. Capitalul intelectual al actorilor ar fi putut să fie întrebuințat în studiarea altui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un ecumenist politic. Scriitorul e agreabil, omul e șarmant și sincer. Dar, în fine, cum înfruntă provocarea de el însuși lansată pe coperta cărții. "Un răspuns? Nu. Un veritabil plan de campanie. Lucrarea tranșează într-o dezbatere de o actualitate arzătoare, propune soluții originale și ne dă, în sfârșit, speranța că în periferii se va restabili pacea". Barreau are certitudini, iar acestea îi sunt, fără îndoială, simpatice gazdei noastre, jurnalistul-filosof, de vreme ce cartea proclamă: "Ar trebui să reașezăm la loc de cinste
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Pajiștea se dă huța până când un om trebuie să moară Pădurea e o curvă a durerii Acolo totul se răspândește cu mare pompă Acolo totul se limpezește cu apa lacrimilor Că nici un om nu o să aibă nevoie de oamenii mei arzători Și asta-i la final o cuvântare moale Ca o pajiște în călduri Pentru că nici un om nu vrea să știe de mine Și așa trăiește el ca să pută sângerarea incandescentă a omului (respiră greu) Cu ce bucurie m-aș mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
COMPOZITORUL: Un cur însângerat va fi totuși un Menstruant 1 organizat în spatele fațadei pierdute a pantalonilor săi. Este un om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții lui are totuși o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de către congregațiile religioase, și în 1905 prin care Biserica era separată de stat. Toate aceste măsuri erau profund displăcute de regiuni catolice precum Bretania și Flandra, arătând că vechiul conflict dintre republicanii radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Personajul masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii și anihilării, de cele mai multe ori, a tot ceea ce înseamnă aspirație feminină spre dragoste autentică și independență personală, dar și de individ dorit, de obiect al unei iubiri arzătoare. Îndrăgostitul este de cele mai multe ori tânăr, fermecător, de o virilitate impunătoare. Uneori el provine dintr-un „neam cam prost” (IV, 1), însă are „simțiri alese, nobile purtări”112 , este acceptat nu pentru poziția socială deținută, ci pentru calitățile sale. Asistăm
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei i se supun legile firii, în numele ei naratorii fac uneori rabat și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istorisește despre un crai pe nume Valter ce se îndeletnicea cu vânătoarea, respingând viața de familie, spre disperarea supușilor săi, care l-ar fi dorit căsătorit, cu urmași ce să-i succeadă la conducerea acelui domeniu. Văzând nemulțumirea și dorința arzătoare a mulțimii de a se căsători, Valter acceptă, cu unica condiție - de a-și alege singur consoarta, datoria supușilor fiind de a arăta alesei respect și supunere deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care leproduce, anumiți pori prin care pătrund imagini ale viitorului” (432 e): și vaporii de vin provoacă numeroase tulburări și descoperă taine ținute până atunci În străfundul ființei noastre. Delirul bahic Întărește darul profetic, căci atunci sufletul „Încălzit și arzător respinge departe de el rezerva pe care adesea o impune prudența omenească spre a Îndepărta sau a stinge starea de entuziasm”4. 2. Rolul esențial În acțiunea fluidului Îl deține uscăciunea (xeroteta) care Însoțește Încălzirea și subțiază pneuma, făcând-o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Personajul masculin apare așadar într-o dublă ipostază: de opozant, obiect al distrugerii și anihilării, de cele mai multe ori, a tot ceea ce înseamnă aspirație feminină spre dragoste autentică și independență personală, dar și de individ dorit, de obiect al unei iubiri arzătoare. Îndrăgostitul este de cele mai multe ori tânăr, fermecător, de o virilitate impunătoare. Uneori el provine dintr-un „neam cam prost” (IV, 1), însă are „simțiri alese, nobile purtări”112 , este acceptat nu pentru poziția socială deținută, ci pentru calitățile sale. Asistăm
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei i se supun legile firii, în numele ei naratorii fac uneori rabat și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica literară, și alte explicații etimologice: „Pampinea (al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
istorisește despre un crai pe nume Valter ce se îndeletnicea cu vânătoarea, respingând viața de familie, spre disperarea supușilor săi, care l-ar fi dorit căsătorit, cu urmași ce să-i succeadă la conducerea acelui domeniu. Văzând nemulțumirea și dorința arzătoare a mulțimii de a se căsători, Valter acceptă, cu unica condiție - de a-și alege singur consoarta, datoria supușilor fiind de a arăta alesei respect și supunere deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
jăratecul cărbunilor, scânteía mai tare decât cărbunii. Că „ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 493. footnote>. În Omilia de laudă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care se exprima durerea pentru o moarte cu totul prematură și dorința arzătoare a unei învieri care ar fi readus întinerirea, trebuie să-i fi procurat mulți adepți în perioada elenismului târziu. În ciuda atâtor diversități de detalii, cele trei culte ale misterelor au vizibil o idee fundamentală în comun: moartea și continua reînflorire
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce nu se puteau împlini dacă sufletul nu era suficient de consolidat în bine, ori dacă îngăduia ca cei generați de un Dumnezeu atât de puternic, să fie datorită slăbiciunii lor morale, sclavii păcatului (Rom 9, 17). În apostolatul său arzător, care nu-l lasă să se odihnească și îl mută continuu dintr-un oraș într-altul, Paul își mobilizează toate energiile pentru a-l dărui lumii pe omul nou, puternic, care să-i aparțină lui Cristos. Deși este antiteza omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al deschiderii lui Ciprian, după cum se poate vedea în De lapsi (Despre cei căzuți), reflectă gândirea Bisericii promptă să reprimească creștinii care poate au păcătuit destul de grav. Dacă Tertulian înfrunta problema serviciului militar și a războiului direct, grație caracterului său arzător și concret, rod al unei inteligențe analitice, care îl va duce spre trecerea de la aspectul general la cel particular, Ciprian, asemenea lui Arnobius și Lactanțiu, avea să se ocupe oarecum indirect. În Ad Donatum, Ciprian contrapune viața creștină celei păgâne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a dăuna, cruzimea în propunerile de răzbunare, sufletul nemilos și neîmblânzit, sălbăticia agresiunii, râvna arzătoare de a domina și alte lucruri asemănătoare, sunt acelea care în război încalcă dreptul. Războiul nu devine nedrept datorită curselor folosite pe durata luptei, fiind mijloace legitime de luptă care fac parte din strategie, nu au nici o legătură cu dreptatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
provoace o reacție necontrolată; își manifesta hotărârea unei reîntoarceri progresive spre păgânism, după cum ne mărturisește Ammianus spunând că: Deși era înclinat spre cultul divinităților păgâne din primii ani ai copilăriei, iar în tinerețe dragostea pentru acest cult i-a devenit arzătoare, anumite motive îl făceau la început să se ocupe cât mai pe ascuns cu putință, de cele referitoare la religie. Dar, când motivele de teamă au fost înlăturate și a înțeles că a sosit timpul să facă ce vrea, și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]