1,519 matches
-
două tinere și un domn mai în vârstă, cu o barbă memorabilă. Pare un pelerin medieval în costumație contemporană. Mă trezesc în zorii zilei în foșnetul câtorva ce se pregătesc de plecare. Ce mă surprinde acum sunt ispitele ce mă asaltează de cum deschid ochii: ce rost are să pornești iar pe drum, urcând singur prin munte, pentru ca iar să te rătăcești? Si dacă îți scrintești piciorul, cine te ajută, căci dacă acești pelerini pleacă înaintea ta, vei fi singur pe munte! Mâncarea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cad victimele acestei molimi, chiar dacă recurg mai târziu la ajutorul medicului și la mijloacele farmaceutice scumpe, cei care au neglijat momentul prielnic [de debut] fie din indolență, fie din închipuirea lor superstițioasă". De aceea Ferentzi sfătuia călduros pe confrații săi asaltați de bolnavi, spre a le putea veni în ajutor, "puținele preparate de mai sus să și le procure acuma, în cursul verii, cum sunt ierburile și florile, la fel și cantitatea suficientă de țuică și oțet". În final, protomedicul adresa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
oamenii de molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei este dezvăluită și de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de Institut, să te lingușească astfel? Și ce-ți scrie acel Victor, acel văr de care abia Îți aduci aminte? După ce ani de zile nu ai primit nici o scrisoare, nu ai știut nimic despre părinții, despre frații tăi, acum ești asaltat de corespondență. Felul cum taci Îmi confirmă că am dreptate... Nu, nicidecum, draga mea... Tac doar pentru că nu văd ce rost ar avea să mai răspund... De ce prelungim această dispută inutilă din moment ce zarurile sunt aruncate? Dacă fac bine sau rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prefăcut că mă ascultă... De ce spui asta? Poate chiar te ascultau! — Mă ascultau, sigur că da! Mă ascultau colegii mei! Specialiștii! Dar restul? Fiecare, dintr-un motiv sau altul, aștepta ca totul să se termine mai repede. Ziariștii, ca să mă asalteze cu interviul pe care nu aveam de gând să li-l dau, ți-am spus asta Înainte să plec. Oficialitățile, care peste tot sunt grăbite, ca să mă gratuleze și să-mi transmită invitații pe care aveam de gând să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
precisă În minte. * —Dar, pierzând hârtiile cu numere de telefon, ai scăpat de cei mai insistenți! Nici gând! Cei care aflaseră mai târziu despre venirea mea sau care nu avuseseră curajul să calce Într-un institut cultural străin m-au asaltat În zilele următoare. Îi găseam În holul hotelului, pe stradă, la minister. La un moment dat, a apărut și Cristian Dobrotă, fratele vechiului meu coleg de școală, Anton. Ți-am mai povestit eu despre el, În mai multe rânduri. Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vechi din piele tăbăcită și un șemineu imens, în care încă nu arde nimic - prea devreme pentru asta - dar e aprins, și aruncă o strălucire de aur peste cei care stau mai în spate. Ben împinge ușa, și e imediat asaltat de zgomote, căldură și pălăvărgeală animată. Da, se gândește el, ăsta e locul în care o să beau ceva. Se duce la barman și cere o sticlă de bere de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o privea pe Misty cu ochii îngustați. — De fapt, sunt în căutare de material pentru următoarea mea carte, a adăugat Misty de parcă tocmai atunci îi venise ideea. A urmat o tăcere uluită, după care toată lumea a explodat pur și simplu asaltând-o cu o mulțime de întrebări. O să fiu și eu în carte? a întrebat incitat John Joe. —Dar eu? a sărit și Chaquie alarmată. N-o să-mi folosești numele adevărat, nu-i așa? — Și nici pe-al meu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis Helen întinzându-se și căscând. De când n-ai mai luat droguri? — Nu e treaba ta, i-a răspuns Anna de sus. Cele două au început să se ciorovăiască, dar eu abia dacă le-am auzit. Dintr-odată fusesem asaltată de un sentiment de vinovăție și de rușine. Altfel de vinovăție și de rușine decât cele care mă torturaseră de când îmi revenisem. Vinovăție și rușine pentru ceea ce-i făcusem mamei. Sigur că s-a îngrijorat, mi-am dat seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva dintre colegele băiatului îl asaltaseră insistând să le povestească ceva despre un munte pe care el îl văzuse în urmă cu un an, când a fost în Grecia împreună cu părinții săi. Mai auziseră ele câteva frânturi din unele povestiri, dar nu le-au dat importanță
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de apă nu s-ar fi putut infiltra afară. De cum termină, unitatea lui Kyutaro primi sarcina de a sparge o porțiune a palisadei. Apoi, Genba și Katsutoshi fură conduși până în apropierea zidurilor castelului. Bătând toba de atac, soldații începură să asalteze urechile lui Katsuie, care se afla în castel. Dacă ai vreun ultim cuvânt de spus fiului tău vitreg și lui Genba, fă bine de ieși să li-l spui acum! Mesajul fu rostit de două-trei ori, dar castelul rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a născut tatăl lui Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de furtună: Secolul trecut... Secolul trecut!... Nu l-au slăbit pe Barnoschi nici în recreație. L-au înconjurat și l-au asaltat cu întrebări: Pe bune, taică-tu s-a născut în secolu' trecut?... Ești sigur că n-au greșit în acte?... Băă! În secolu' trecut!... La sfârșitul secolului trecut, a încercat cumva să-și atenueze vinovăția Barnoschi Vasile... Păi da, da
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
reușit să scot mare lucru de la ea. Nu-mi place să povestesc despre mine, îmi mărturisise într-o zi. Nu numai să povestească despre ea nu-i plăcea, dar, aș zice, în general vorbea destul de puțin. Iar dacă aș fi asaltat-o cu întrebări, sunt sigur că mi-ar fi replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
emite tot timpul în jur semnale de atracție? Fără voia ei! Admitem asta. Le excludem pe cochete. Dacă femeia frumoasă nu s-ar închide într-o mică lume a ei, impenetrabilă să zicem, ar însemna să fie mai tot timpul asaltată de vânători de fuste și aproape să nu mai aibă viața ei personală. Așa credeți? Dar din ce-i alcătuită viața ei personală? Există în viața ei și altceva în afară de, cum să spun, prea-plinul propriei persoane? Eu cred că adevăratul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
urmă doi oameni distruși. Dar nici că-i păsa. Peste câteva zile numai, Luca Dinulescu ajunsese la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și mii de oameni. - O, domnule Luca, zbierau mii de femei. Cât de genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
frig, și atunci, ca la un semn, au început să râdă toți, și Traian, și Feri, și Prodanii, și ceilalți, și muncitorul cu chip desfigurat, despre care eram acuma sigur că nu e tatăl meu, iar în timp ce, de peste tot, mă asaltau hohote de râs, mi-am băgat o mână-n buzunar, și-am pipăit fotografia tatei, și-am simțit că mă podidește plânsul, dar am strâns din dinți, și am făcut stânga-mprejur, și am început să alerg spre blocul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Doamna podului le-a ieșit înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost asaltați de către o ceată de războinici, cunoscuți și necunoscuți, care nu-și mai aminteau de nimic, luptau orbește pentru apărarea închisorii lor. Printre aceștia se afla și Roland, la a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cetății, dar din acesta se desfăcea un altul, îngust și greu, care ducea către o regiune muntoasă. Rogero a apucat, fără să stea la gânduri, pe drumul cel îngust; dar abia că a făcut câțiva pași și s-a pomenit asaltat de o ceată numeroasă care-i închise calea. N-ați văzut de când sunteți ceva atât de caraghios și de ciudat cum era această hoardă de spiriduși. Unii dintre ei aveau înfățișare omenească de la găt până la picioare,dar purtau pe umeri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
oboseala și nesiguranța la o vârstă așa de fragedă. Fata mea le știa pe toate astea. Se străduia să afișeze pe fața ei de băiețoi disprețul standard al unei încântate încrederi în sine, și, cu toate acestea, neliniștea care o asalta era evidentă: neliniștea trupului, nu cea a pudorii. Dacă doriți să aflați opinia unui specialist, vă spun eu că gagicuța nu avea nici un viitor ca dansatoare de local. Oricum, în următoarea jumătate de oră, ea va fi în continuare fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu nu mă de ghi zez în pictoriță, eu chiar sunt pictoriță.“ — Cum ar trebui să arate un pictor ca să-l recunoască lumea dintr-o privire? — La vernisajul expoziției lui Hundertwasser
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
avem doar un ultim hop dar ce era mai greu a trecut, își mai spuse el lăsând loc din nou zâmbetului ascuns. Câteva clipe mai târziu, ca de fiecare dată când ajungea în acest moment al călătoriei, senzații binecunoscute îl asaltară. Gonind parcă stresul, sângele începu să-și facă simțită prezența, croindu-și drum prin degetele vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
uniți. Viată... Din zi în zi mai prost trăim, Cu pâine și legume ne hrănim. Când este carne e-atât de drămuită, Că doar, cu șanse, poate fi găsită. Chin Când sufletul îți este cuprins de suferință, Iar gândurile te-asaltează, cu nesăbuință, Orele nopții se transformă într-un chin, Așteptând somnul și zorile, ce anevoie vin. A fost cândva De mult, pe când adolescent eram, În galop dealul urcam. Acum și mersul e obositor, Chiar valea cu dificultate o cobor. Alean
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
din portul Seleucia, venise la Antiohia. Un ofițer îi mărturisi lui Zaleucos: — Primește curieri de la Roma în fiecare zi și îndată trimite înapoi mesaje... În senina Antiohia apărură din nou, asemenea unor șerpi iviți de sub pietre, toate temerile care îi asaltaseră în castrum. Dar despre lunga întrevedere pe care o avu în spatele ușilor închise cu Calpurnius Piso Germanicus nu spuse nimic. Singurul martor fusese credinciosul Creticus - iar când ieșiseră, acesta era palid. Abia mai târziu aflară că Piso adusese de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult. Amintirile îl asaltau: lovitura precisă cu sica, degetele puse pe jugulară: „Dacă nu mai palpită, înseamnă că viața s-a dus...“ El, care îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]