1,947 matches
-
vârsta biologică și cea cronologică, calitatea vieții, raportul risc-beneficiu și, nu în ultimul rând, complianța familiei. Riscul de deces intraoperator la pacienții vârstnici poate fi redus prin aplicarea profesională a tehnicilor moderne și practicilor clinice. Din punctul nostru de vedere, aserțiunea potrivit căreia revascularizarea arterială crește mortalitatea perioperatorie și morbiditatea, în particular riscul de leziuni miocardice și respiratorii, este nefondată. În experiența clinicii am înregistrat o ușoară creștere a riscului dehiscenței sternale la pacienții diabetici la care se folosesc ambele AMI
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
mai ales faptului că bolile cardio-vasculare constituie cauze majore de morbiditate și deces la această grupă de vârstă. Beneficiile pe termen lung ale oricărei strategii agresive de revascularizare prin APTL sau BAC versus tratament medical unimodal pledează în favoarea chirurgiei cardiace, aserțiune demonstrată în termeni de ameliorare funcțională și creștere a calității vieții. Progresele din domeniul protecției terapeutice miocardice, tehnicile chirurgiei minim invazive, alegerea grefelor și dezvoltarea mijloacelor tehnice peroperatorii ameliorează considerabil prognosticul actului chirurgical și fac ca vârsta limită maximală a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91938_a_92433]
-
și mai neînșelător. Tocmai pe acesta atât de sigur de sine! îl contrazice uneori și-l îndepărtează. A crede este a crede, pe nevăzute, a chezășui (și au fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit cu viața) aserțiuni neverificate experimental, neaprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării). Câtuși de puțin de fapte categorice, semne univoce și fenomene vizuale imperative
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
demonstra, a fi evident, cu sintagma "a crede pentru că". A crede înlătură orice dubiu, rezervă și motivație... A crede este a crede, pe nevăzute, a chezășui (și au fost epoci în istorie când chezășuirea aceasta s-a plătit în viață) aserțiuni neverificate experimental, neprobate pe căile simțirii. Credința în textele pauline e mai ales apropiată de alte trei elemente: libertatea (opusă robiei), duhul (opus literei) și bucuria (opusă întristării)". Se pare că doar o astfel de asumare a credinței a putut
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
teatru. Piesa care l-a impus pe S. în dramaturgia românească e Patima roșie, reprezentată - cu Elvira Popescu în rolul principal - și publicată în 1916. Din punctul de vedere al autorului, meritul incontestabil al dramei rezidă în construcție. Însușindu-și aserțiunea lui I. L. Caragiale că teatrul nu e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
ci liber, întrucât cineva ar putea prefera moartea mai degrabă decât să trăiască. Pretențiile jus naturalismului, susținute cu puterea rațiunii, în zilele noastre apar din ce în ce mai puțin convingătoare datorită faptului că de la propoziții descriptive nu se poate face trecerea logică la aserțiuni prescriptive, așa încât din toată știința disponibilă nu este posibil să extragem un gram de morală. Știința descrie, explică, prevede întotdeauna prin intermediul teoriilor falsificabile, dar nu stabilește valori. Știința știe, etica evaluează. Nu intenționez să plictisesc pe nimeni făcând referințe la
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care se pot admite excepții? Când trebuie să fie restituită camăta și care ar putea fi pedeapsa aplicată cămătarilor? Totuși contribuția sa cea mai importantă este adusă activității schimbului de valută (campsoria). Campsor-ul este schimbătorul de valută. Alexandru pleacă de la aserțiunile tipice adversarilor cămătăriei, după care pecunia non debet parere pecuniam și că schimbul valutar nu trebuie să fie gratuit. Desigur, afirmă Alexandru, moneda cămătăriei, cea care provine dintr-o altă monedă, prin «creșterea și impregnarea acesteia» este, fără nici un dubiu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
liberale) nu inițiază război aproape niciodată împotriva altor democrații liberale. A devenit aproape un clișeu a începe dezbaterea pe seama virtuților tezei ce explorează efectele pacifiste ale democrației, interdependeței economice și apartenența la diverse instituții și oganizații internaționale prin referire la aserțiunea lui Jack Levy conform căreia aceasta constituie cel mai apropiat exemplu de lege empirică/științifică existentă în literatura relațiilor internaționale (Levy, 1989, p. 88). Dincolo de criticile adresate acurateții dimensiunii statistice a corelării dintre democrație și absența (inițierii) războiului („Sunt democrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atributele statului pot fi variabile determinante în declanșarea războaielor” (Levy, 1998, p. 657). În acest sens, s-a afirmat că o anumită cultură politică, religie sau ideologie fac ca statele să fie mult mai predispuse spre comportament conflictual. Însă aceste aserțiuni nu au fost sprijinite de probe empirice care ar putea rezulta din studii cantitative (Ibidem). În același timp, alți cercetători au căutat explicații ale conflictelor tocmai în diferențele dintre caracteristicile statelor. Prin urmare, diferențele naționale de limbă, religie și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este un tract lemniscal este oligosinaptic, cu conducere rapidă prezintă o somatotropie bine organizată spațial și funcțional este un fascicol specific, cu puține colaterale. Nu există certitudine În privința Încrucișării totale a NST la nivelul comisurii anterioare. Majoritatea cercetătorilor admit vechea aserțiune a lui Petren (1902) că fibrele ce mediază durerea și temperatura se Încrucișează În totalitate. Totuși există dovezi (degenerarea ipsilaterală secundară cordotomiei, persistența durerilor reziduale după cordotomii de execuție ireproșabilă, etc.) În favoarea existenței și a unor fibre ipsilaterale, deși este
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
cuvinte, cînd ești pesimist provoci o criză, cînd ești optimist realizezi un avînt, ori mie mi se pare că tocmai optimismul debordant, irațional, speculativ, maladiv și disperat al foarte multor jucători, chiar dintre cei mai importanți, a generat criza. O aserțiune corectă aici este necesitatea unui comportament moral. Într-adevăr, acesta a fost sublim, dar a lipsit cu desăvîrșire. Se face trimitere la Mancur Olson și Joseph Stieglitz, ca-re au remarcat o relație pozitivă între creșterea economică și calitatea instituțiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
este de mirare că cei care cred că filozofia nu poate și nici nu trebuie să aducă o contribuție la cunoașterea noastră despre lume îi vor contesta teoriei lui Darwin orice semnificație filozofică. Dintr-o asemenea perspectivă capătă sens o aserțiune (4.1122), la prima vedere extravagantă, din Tractatus Logico Philosophicus a lui Ludwig Wittgenstein: „Teoria darwinistă nu are de a face mai mult cu filozofia decât orice altă ipoteză a științei naturii.“ Nu este aici locul pentru a discuta dacă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fizice ale regiunii, imigrarea unor noi coloniști și natura celorlalți locatari cu care intră în concurență speciile. Concluzia lui Darwin era că selecția naturală „a fost mijlocul principal, dar nu exclusiv, de modificare“. Darwin se abținea, în general, să facă aserțiuni categorice și să afirme ceva acolo unde faptele cunoscute nu-i ofereau suficiente temeiuri pentru a o face. Împresia pe care i-o lasă cititorului modul de a discuta al autorului Originii speciilor este că acesta nu și-ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu ca mișcare exclusiv poetică, se opune modernității". Citându-l pe Ion Pillat cu iluminantul său studiu "Tradiție și inovație" (1943) în care intuiește complementaritatea poeziei tradiționaliste și a spiritului modern, Mircea A. Diaconu nu uită să amintească aparent paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu conform căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu poezia tradiționalistă decât cu cea modernă (a se vedea cazul exponențial al poeziei lui Ion Vinea). Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și interioritatea elocventă a Tăcerii semnificante. Performanța discursulul lui Morretta atinge desăvârșirea prin forța de a converti cele mai aride concepte specifice unei vaste materii de specialitate într-o cuceritoare expunere, adesea polemică și patetică, dovadă că fiecare frază și aserțiune a autorului își are izvorul în convingerile sale intime și filosofice, rod al deceniilor de cercetări și pelerinaj în acest încă secret subconștient spiritual al lumii, India. Parabola indiologului Morretta este identificabilă cu însăși aventura sa intelectuală și existențială de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult o bătătură aridă, fără pic de verdeață". Ce ar mai fi putut aduce Marin Preda în sprijinul primei lui aserțiuni, fără să intre în conflict deschis cu ideologia momentului, întru a cărei satisfacere luase ființă, în Scrinul negru și inocentul mamifer? Căci, îl asigură G. Călinescu, "de la răzeșii lui Ștefan cel Mare și până deunăzi, problema islazurilor a fost în
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
pe care n-o acceptă nici unul în totalitate. Extrem de derutantă, această divergență face necesar un studiu mai îndeaproape al cazului Paul Sterian, mai ales că informațiile noi acumulate sînt suficient de multe 9. Pentru început, vom reveni și noi la aserțiunea călinesciană din Istoria literaturii..., nu însă pentru a o respinge, precum predecesorii noștri, întrucît falsitatea ei este evidentă. Paul Sterian nu era evreu și nimic din poezia lui de pînă atunci nu justifica încadrarea ei în compartimentul parodiei. (De prisos
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Visului American.” În opinia lui Baudrillard, noi, europenii, vom rămâne mereu „niște utopici nostalgici sfâșiați de ideal, dar nedorind în fapt realizarea lui, profesând ideea că totul e posibil, dar nicicând pe aceea că totul a fost realizat. Aceasta este aserțiunea Americii.” Noi, europenii, vom paria la nesfârșit pe magnificul Gatsby împotriva prozaicului Buchanan și, în pofida evidenței, vom crede până la capăt „în luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
1885. Nu poate fi deci considerat Caragiale un autor dramatic desincronizat, față de Strindberg și Cehov, ci un contemporan al lor cu un teatru de cu totul altă factură. Acesta e însă alt subiect. Nu văd apoi pe ce se întemeiază aserțiunea că "nordicii" Maiorescu și Blaga au fost ignorați sau respinși la București, de "sudici". Maiorescu era un "nordic" provenit din sud, la urma urmei, pentru că se născuse la Craiova și tot acolo făcuse și primii ani de școală. Au urmat
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
pehlevi ale Avestei, care "se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor" (ceea ce nu i s-ar potrivi în nici un caz lui Nietzsche!) și ale căror idei "sînt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale". O altă aserțiune a lui Papini primește de asemenea o replică: "Nietzsche a trăit cu obsesia a trei-patru idei pe care le-a repetat, demonstrat, amplificat, ilustrat și imprimat, fără a reuși vreodată să le schimbe sau să le îmbogățească". Ce filosof, se
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
Virgil Mihaiu Sunt un devorator de reviste, de când mă știu. O faptă ce-mi probează aserțiunea este că nu mi-a scăpat niciun număr al României literare, de la apariția noii serii din 1968 și până azi. Cât de intim e legat destinul meu de această publicație am constatat, încă o dată, spre finele toamnei trecute: pe coperta
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea neutră e simțită ca o aluzie, iar cea laudativă apare ca o parodie. în schemele citate nu intra întotdeauna nici limbajul jurnalistic: cu justificarea că are o prea mare diversitate interioară (între editorial, reportaj și cronica sportivă, de pildă, diferențele
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
70", un climat distinct, "axat pe cultul valorii, impregnat de cultura artistică și de imperativul estetic". Mai mult, "un climat persistent și autogenerator", în sensul că a modelat și personalitățile unor autori veniți ulterior. Oarecum neașteptată ni se pare însă aserțiunea, înscrisă în baza unei opinii a lui Marian Papahagi, cum că Echinoxul s-a ivit ca o reacție împotriva "mentalității culturale de tip sămănătorist", a "tendințelor neotradiționaliste, foarte ispititoare în epocă". Așadar în momentul 1968, cînd a apărut primul număr
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
a lui Emil Precup, o „scriere de tinerețe”, datând din perioada studiilor universitare din Germania. Este o monografie de tip clasic, structurată în două părți mari: viața și opera. Partea introductivă prezintă raporturile, dintre literatura populară și cea cultă, reiterând aserțiunea romanticilor potrivit căreia literatura adevărată își trage seva din folclor. Viața lui Creangă, până la absolvirea Seminarului de la Socola este un rezumat al Amintirilor din copilărie, ceea ce este o eroare de percepție literară și nu declarat documentară. Prezentarea operei începe cu
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
al filologiei". Că exegetul intră în rezonanță cu structura temperamentală a subiectului său o demonstrează și felul în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserțiuni, răsucind-o inspirat : ,Pulsul lui Hasdeu e așa de iute, încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]