3,212 matches
-
lăsa moștenire urmașilor postdecembriști, care - iată - într-un sfert de veac au făcut praf și pulbere din străduința ades încărcată de jertfă a mai multor generații de înaintași...) În plan social sunt vizibile pentru toată suflarea românească atât gropile din asfaltul drumurilor fără egal în Uniunea Europeană, cât și hăurile fără fund ale statului jecmănit și ale jecmănitorilor fără rușine (din afară se vede chiar mai bine decât din lăuntrul țării!), dar numai unii realizează că actuala populație a României este alcătuită
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
ghicesc ce poartă în minte și dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat. Bunicul! Îi stă gândul la bunicul! Datorită celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine. Am înghițit
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
latentă în toamna lui Septembrie. Autobuzul sosise de câteva minute în gară și priveam peronul așteptând să-mi întâmpin verișorul. Minutele, însă, treceau și el întârzia, probabil prins în traficul infernal de pe autostradă. Așteptarea mea, prelungită în pași lungi pe asfaltul străin de Spania, mi-a mângâiat însă urechile cu graiul de acasă. Mi-am dat seama că limba română, și numai ea, se despletea în nuanțe pline de armonie în auzul atât de însetat de vorbirea copilăriei mele. Eram departe
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
latentă în toamna lui Septembrie. Autobuzul sosise de câteva minute în gară și priveam peronul așteptând să-mi întâmpin verișorul. Minutele, însă, treceau și el întârzia, probabil prins în traficul infernal de pe autostradă. Așteptarea mea, prelungită în pași lungi pe asfaltul străin de Spania, mi-a mângâiat însă urechile cu graiul de acasă. Mi-am dat seama că limba română, și numai ea, se despletea în nuanțe pline de armonie în auzul atât de însetat de vorbirea copilăriei mele. Eram departe
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
ÎMI LEG ȘIRETURILE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014. Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub fiecare pasO amintirePoc,pocPoc
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde ... Citește mai mult Îmi leg șireturileStrivesc sub fiecare pasO amintirePoc,pocPoc, pocE sunetul viitorului Zâmbet șăgalnicUn manechin încremenit Strada dispareSub asfaltul topitMolozul înghite opțiuniși junghiul ploii ce nu îmi dă paceM-a lovitMă doareInsula lui ecoMă strigăLasă, ne auzim mâineHoinarSoarele arde... XX. IRONIC DIN TABLOU ZÂMBEȘTE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014. Se adâncește
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
nr. 1557 din 06 aprilie 2015. Primăvară 2015 Primăvară strigă a Toamnă ... Nobil suflet plânge că o Doamnă Primăvară strigă a Toamnă Urlă nobil că o Mamă Primăvară strigă a Toamnă Din străfunduri lacrimi toarnă Primăvară strigă a Toamnă Din asfalt ... Sentimentale forme de femeie În mari picuri se răstoarnă Primăvară strigă a Toamnă Nemurirea își plânge profund și sacadat Însăși esență să de Doamna De ce? Primăvară strigă a Toamnă Dezgolindu-si senzual și repetat eternă Doamna De ce ... A noastră Primăvară
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
-si senzual și repetat eternă Doamna De ce ... A noastră Primăvară ... Citește mai mult Primăvară 2015Primavara strigă a Toamnă ...Nobil suflet plânge că o DoamnaPrimavara strigă a ToamnaUrla nobil că o MamaPrimavara strigă a ToamnaDin străfunduri lacrimi toarnaPrimavara strigă a ToamnaDin asfalt ...Sentimentale forme de femeieIn mari picuri se rastoarnaPrimavara strigă a ToamnaNemurirea își plânge profund și sacadatInsasi esență să de DoamnaDe ce?Primăvară strigă a ToamnaDezgolindu-si senzual și repetat eternă DoamnaDe ce ...A noastră Primăvară ...... XVI. VISELE PROMISE, de Maria
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au înjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi păngăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepăndu-mi florile mai ales cu un
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire. Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții - Aveți grijă! - Noapte bună! răspunseră și băieți în cor. Făcu un pas
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt- Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă.Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire.Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții- Aveți grijă!- Noapte bună! răspunseră și băieți în cor.Făcu un pas
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
EFEMERIDE (1), de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Efemeride (1) Au spart cuvântul să-i smulgă înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-au îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
pământ și mare, Atmosferă sufocantă, Căldură paralizantă. Aer uscat, vreme toridă, Zăbușeală, moleșeală, Lumea dă în bâlbâială. Consternare, alarmare, Salvări, sirene, girofaruri. Leșină lumea pe alei, Cad cardiaci, mai mult femei. Apa se dă cu porția, Ne luăm fiecare rația. Asfaltul frige sub picioare, La umbră nu mai e răcoare. N-a mai plouat de luni de zile, Ploaia așteptată nu mai vine. Scade apa-n lacuri și fântâni, Secetă-i de multe săptămâni, A pârjolit câmpuri și dealuri, A frânt
VARĂ INFERNALĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374668_a_375997]
-
de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015. CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
dulce boare... Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză... Citește mai mult CÂMPIA...Căldura a-nghițit orice urmă de zgomotși greierele stă la umbră de troscot...Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-naltși... nu mi-e dor de al metropolei asfalt...În zbor de-albine... blând aerul vibrează...Cu galben spicul tabloul colorează...A adormit în soare câmpia-ntinsăși, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă...Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele...Din depărtări...aud ca-n vis... doar
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
-i minunată! Toată țara-i ninsă bine, Populația-i bogată Și-ncălțată cu botine. Viscolul din prima dată S-a oprit sus pe coline, Căci tot omu-i cu lopată Și la plug trag cabaline. Nu-i vreo cale înfundată Nici pe-asfalt și nici pe șine, Dar nici casă-amenințată De nămeții din rovine! Zăpada e strânsă toată Și se circulă prea bine, Gheața este măturată Și străluce sub patine. Viața nu-i amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
propria creație, la fel și alte două-trei persoane, am hotărât să citesc și eu din cărțulia aceea, chiar dacă nu aveam ochelarii la mine și lumina becurilor ajungea slab în locul pe care-l ocupasem, în afara grilajului de lemn, pe poteca de asfalt. Nu știu dacă le-a plăcut ori nu cu adevărat, mai ales că emoția m-a cuprins și am stâlcit câteva cuvinte. Cel mai mult m-a apreciat acel tinerel simpatic, după cum îl botezasem eu, care mi-a și mulțumit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
acolo, promit să nu trag cu ochiul și că mă voi concentra exclusiv, la semnele de circulație! După ce Lea traduse lui Carlos, izbucniră amândoi într-un hohot de râs, care dezmierdă inima greu încercată a tatălui. Mașina zbura lin pe asfaltul încă umed, după ploaia ce abia încetase. Conversația celor doi nu încetă nici o clipă, până la Brașov, când Lea își rugă tatăl să oprească la Bran, pentru a-i arăta lui Carlos faimosul castel, care înfierbânta imaginația lumii întregi. Liviu rămase
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
strâns de gâtul băiatului trăgându-l subtil spre marginea șoselei, pentru a fi pregătită când autobuzul se va opri. Inima îi bătea nebunește și se desprinse ușor din îmbrățișare, continuând să-i strângă mâna. Hienele alarmate de luminile ce măturau asfaltul, se ridicară de pe iarbă pregătite să-și apere prada. Dar mașina își continuă goana fără să oprească. Alexandra își pierdu suflarea și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința, când realiză nenorocirea. Stelele nopții se stinseră una câte una
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Autorului Arare licărele de lumină aurii de pe ramuri se desprind legănând clipele-n vălul de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește pe un
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
temerara știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozata în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca si cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși ... Citește mai mult Vreau astăzi să fiu femeia care...de Liliana Ghiță Boianazi vreau să fiu doar femeiacare trece grăbita pe strada udăsub umbrela aducerilor aminteferindu-se de picăturile de
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
doar ea se cațără temerarăștiind că dincolo de nimic este nimenitotuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de visefără să fie anchilozata în trecutul durerilordorind să ia totul de la capăt că și cumviața ei abia acum începeastăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși... IV. ``O CARTE, DUMINICĂ`` DE HORIA PICU, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. O CARTE, DUMINICĂ: „Metamorfoza iubirii” de Liliana Ghiță Boian
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
plimbări cu mașina în afara orașului. Mărturisesc sincer că așa ceva nu mi se mai întâmplase la o asemenea oră matinală. Am accelerat puternic atunci când ultimele clădiri ale orașului au rămas în urma mea și m-am concentrat la drum, la banda din asfalt, o panglică bizară care părea că duce către nicăieri. Simțeam un gust amar în gură, iar în fața ochilor vedeam (din când în când) străfulgerări aurii. M-am întrebat în gând dacă nu ar fi fost mai bine să întorc, dar
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
brand pe care nu l-am putut citi de la distanță și din care se scurgea în voie fărâmituri de pâine, cozonac, ghemotoace de hârtie zaharisite cu resturi de colivă, colțuri de prescură și încă ceva uleios care se scurgea pe asfaltul murdar și peticit de plombe asfaltice în care, când și când, se mai împiedicau enoriașii care ieșeau de la sfânta slujbă. Stătea cu capul plecat, adus de umeri, cu corpul parcă încordat și care tremura convulsiv la intervale regulate, își înălța
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]