1,924 matches
-
1 aprilie din anul 33", a declarat pentru ziarul Times, profesorul Colin Humphreys. Totodată, potrivit acestuia, răstignirea a avut loc pe 3 aprilie, iar învierea pe 5, în anul 33. Adepții religiei ortodoxe cred că ultima cină a început după asfințit, joi seara, iar răstignirea lui Iisus a avut loc dimineața următoare, vineri, aproximativ în jurul orei 09.00. "Procesele lui Iisus au avut loc în zone diferite din Ierusalim. Experții au parcurs Ierusalimul cu un cronometru pentru a verifica dacă era
Ipoteza care schimbă totul. Joia Mare, sărbătorită degeaba by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62372_a_63697]
-
ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include pe Povestitor. Alții l-au ignorat pe acesta din urmă, oferindu-i locul lui
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
vreo hibă-a Naturii Al lumii punct mort, veriga slăbită, Firul de descurcat care-n sfârșit să ne poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
și nu de azi, de ieri. Ar trebui totuși evocată și perioada din secolul trecut când Parisul devenise, între alții cu el însuși, patria artiștilor și scriitorilor străini. Se întreabă dacă Franța va fi la înălțime în decadența ei. „Un asfințit ce nu se înțelege își pierde poezia în ridicol.” E tocmai ce se întâmplă, pare-se. Sunt zeci de ani de când Franța n-a dat nimic notabil la nivelul pomenit, dar n-o văd îngrijorată. S-a agitat puțin când
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
fi în stare de „superbe negații”. Sensul ascuns, poate subliminar, al eseului este o educație. Vindecat de exaltări, Cioran deprinde decadența și se pregătește, bogat în primitivitate („De la stână la salon”), de mult inexistentă în Franța, să devină „Estet al asfințitului de culturi” și să enunțe mari negări. Ideea, pe care are instinctul, sau bunul gust, să n-o formuleze este că, educat de Franța, el îi aduce ce ea nu mai poate să dea. Lasă totuși să se înțeleagă: „Când
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
Chindiei a suferit de-a lungul timpului o serie de intervenții, forma sa actuală fiind rezultatul unor refaceri în stil neogotic, realizate la mijlocul veacului al XIX-lea. De ce Turnul Chindiei? Pentru că de la înălțimea turnului se anunțau orele zilei, iar către asfințitul soarelui, adică la chindie, „se vestea prin semnale puternice întreruperea circulației în cetate, pe timpul nopții”. După aceea, mărturisesc cronicile vremii, în Turnul Chindiei „se aprindea o lumină mare și nimeni nu mai îndrăznea să umble pe uliți”. O. N. Trenurile
Agenda2005-50-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284499_a_285828]
-
sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
tăvi încărcate de bu-nătăți și adieri fierbinți chemând înserarea prin lama duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevar-de, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sângele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri." (p. 202) Se simte în aceste rânduri seducător-copleșitoare o viziune neopascaliană, de tip Le Clezio: omul devine o cantitate neglijabilă (trestie gânditoare?) în fața agresiunii metropolei tentaculare. La fel de priceput ca în descrierea mediilor sociale se arată a fi Radu Aldulescu și
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
săi din tinerețe încearcă elucidarea asasinatului. Nu, nu avem de-a face cu o relatare concisa a sfârșitului lui Ioan Petru Culianu. Exclus. E vorba doar de istoria unor personaje din românul lui Liviu Cangeopol, Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit. Profesorul asasinat se numește Armând Stoler și, absolut întâmplător, a scris o carte numită Gnozele dualiste în Occident. Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) și colaborează la publicații precum Contrapunct, Vatra sau New York Magazine. Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit, poate fi citit și în cheie biografica, existând personaje care împrumuta detalii din istoria personală a autorului (incluzând aici și un portret al Iașiului "de altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numește un agent suedez care are în
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
vor alege, trăind în rigorile vieții și făcându-i acesteia față, în învinși întru poezie și în învingători. Acest text care vă poartă astăzi semnătura, mâine îl voi primi, întocmai, de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
elegia "Pâine și vin". Cuvântul timp în acest context are același înțeles ca la Daniel Corbu, de eon sau Aion, cum preferă să spună dr. Jung, de vârstă a lumii căreia și noi îi aparținem. Odată cu părăsirea lumii de către Zeu, asfințitul acestui timp al lumii se îndreaptă către noapte. Noaptea lumii își revarsă acum bezna. Acum niciun zeu nu mai strânge laolaltă către sine, oamenii și lucrurile, spre a chivernisi istoria lumii și sălășluirea omului în ea. Zeul și Zeii au
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
pot ajunge și ceea ce este vechi devine și sfânt și-n paradisul astral ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un trișor genial cu iz de aparență - cu privirea-n febră și lacrima orbită de cari la asfințit. între Soare și Lună (torțe-n vântul cosmic) glasul de tunet rămâne insondabil. Când latră un câine, dispare încrederea și înțelepții aceia cuceresc lumea cu diferite tehnici de imbecilizare. dar ce inspiră această aripă, vinovată de nostalgii? este doar lumea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
unor stări albe, de reducție plastică, de tremur pur afectiv. Culoarea e tot mai puțină, schițele în creion predomină (Crochiu). Nemaiferindu-se de gol, poetul își îndreaptă uimirea asupra acestuia, plonjînd în incognoscibil: „Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul,/ În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul” (Hălăduiri). Un punct zero al poeziei, echivalînd cu o premisă a increatului.
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
ORI, DACĂ SE ÎNTOARCE, S-AR PUTEA SĂ AIBĂ HUHURITĂ. ÎNTUNERICUL NE URĂȘTE. ÎN AFARA CASEI PÂNDESC MULTE PRIMEJDII. Din adâncul codrului, din inima pădurilor dese de brazi care înconjurau deplin satul, un vânt tăcut de întuneric bătea din zori până în asfințit. Chiar și în lunile de vară o umbră de vânt întunecat se prelingea din pădure până în sat. Iar râul, spumegând, bolborosind, șerpuia printre ogrăzi și se năpustea în vale, cu malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
mediu, privind din vîltoare înspre secolul douăzeci. Cîte trupuri de femeie - ciocolată, lapte, teracotă - oricum mult mai apetisante decît coaja rumenită a unei gogoașe. Totul e minunat, straniu, și ceva-ceva, poftim dacă vreți, cunoscut; o blîndețe fără sfîrșit coboară odată cu asfințitul din munții Caucaz. închizi ochii - peste pleoape pete purpurii pătrund cu îngrijorare, ca o eczemă, ca o infecție. Soarele din Kobe e încă sus, deasupra Moscovei și deasupra Ritzei, la zenit doar singur vulturul montan veghează peste ambele locuri. Păstrează
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
își putea anexa un autor de un real talent, care să-l "dubleze" pe A. Toma, "marele poet" en titre al "lumii noi": "Trebuie un simplism desăvîrșit al inteligenței pentru a vedea în ipostaza eului liric din "Cu fața în asfințit", "Ursul românesc", "E slobod să mai cînt?", "Cîmp românesc", "Poeților tineri", "Drumul meu", "Despărțire de o garoafă roșie", pe activistul de partid sau, cum pretindea Beniuc și după 23 august 1944, pe ilegalistul care se vrea așezat în fruntea mulțimii
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
-și decanta cîteva note particulare din fondul general al înzestrării sale, în măsură a-i adînci profilul. Vitalitatea gîlgîie zgomotos, pînă tîrziu, în versurile sale, la modul expresionist, adică, am zice, în stare pură: "Sînt plin de bogății./ Sînt mercenarul asfințitului de soare roșu de plîns./ Sînt haimanaua norilor căzuți aseară/ în ploi bezmetice peste pămînt" (Darul). Sau: "Atît că scrisul e o sabie în mîinile unor copii./ E un taifun abia întrezărit" (ibidem). Sau: " Aud vulcanii tremurînd subt iarba crudă
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
BUDUCA Abia urma scapă turma, într-adevăr. în alt limbaj, abia matul dă sensul unui joc de șah. Inițiatic vorbind, abia moartea luminează sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei magi de la Răsărit, Craii: "mari-egumeni ai tagmei preasenine". Iar noi eram încă nerăscumpărați din trufie: "așteptam ca surghiunul nostru
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea mai radical antimodernă din literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului...". Binecuvîntată limbă: "Și ne topeam..." ar fi fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează pe viitorul deputat Pirgu ca hierofant al desacralizării
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
Ion Barbu. Dacă ar fi să "traducem" ce a vrut să spună Ion Barbu prin "răsăritul unui sens tragic și nou...", am avea nevoie de înțelesul nietzschean al tragicului, gîndit pentru lumea în care Dumnezeu însuși a asfințit. Pînă la asfințitul lumii înseși, hagialîkurile au a fi călăuzite sub condiția unei duble Căderi, cea primordială, din vremea cînd Dumnezeu era viu, și cea finală, din vremea nouă, cînd Dumnezeu a murit (împreună cu psihologia conștiințelor care se țineau pe sine în viul
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
de viitorul deputat nu mai are cum să fie una ascensională, ci una descensională. Clepsidra lumii e întoarsă. Aurul filosofic e de aflat în putrefacția mîlurilor infernale. Lumea veche a valorilor merge de-a-ndăratelea în raport cu lumea nouă (și viceversa) spre un asfințit dincolo de care răsăritul unui sens tragic și nou nu-și mai poate găsi expresia, aici și acum, decît într-o melancolie castrată de principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]