1,877 matches
-
Primar a fost Înjurat de mamă În mai multe rânduri; este știut că, În depărtare, tremurat de Apa Morților, Codrul de la Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu de la stins la aprins; cei doi sanitari au intrat În grevă pe termen nelimitat deoarece oamenii Îi Înjură că nu le dau rețete pe care, legal, nici nu au dreptul să le elibereze, deoarece ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-ar fi găsit, Însă, mai nimic de ros În magazia Marioarei dacă muierile ar fi cumpărat pânzeturi ca În fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin furt -, funcționarului cu chipiu roșu Îi picaseră În mână sute și sute de metri dintr-un material aspru, ce ținea la tăvăleală și avea imprimate pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
SORA Pe cărarea dintre vii, Cobora o fată ... Erau luncile‐argintii, Cerul fără pată ... și cânta cu glas domol, O poveste‐amară ... Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o soră! PORTRET E‐naltă și -n mersu-i Ușor se - nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. Seninul din șoaptă‐i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei ani în castelul acela izolat de lumea din jur prinseseră rădăcini trainice, fără a ceda sau a se retrage. Acum, însă, sunetul de koto le trezea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Akechi, se întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii în care fasolea era depozitată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat, pe neașteptate, într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima zi din Luna a Șasea fu mai fierbinte decât fusese de mulți ani. După-amiaza, coloane de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea încet, continuă să usuce munții și văile râurilor din Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am privit în sus, spre fața lui Kannon, continuă Nene. Ieri mai mult decât alaltăieri, astăzi mai mult decât ieri, pare să ne surâdă. Dimineața în care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile inamice: — Acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
templu din Kitsunezaka, iar acum, Katsuie rătăcea, în tăcere, pe coridoarele clădirii, privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a întâmplat? întrebă, neliniștit, Katsuie. Omul vorbi cu sinceritate. La început, Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuchiyo. În timp ce-și îndemna calul, expresia îi era lipsită de orice fățărnicie. În fața unor asemenea sentimente, Inuchiyo se înclină cu o emoție adânc simțită. Silueta lui Katsuie ieșind pe poarta castelului se profila neagră, pe roșul soarelui în asfințit. Mica armată rămasă, de opt călăreți și vreo zece pedestrași, porni, în goană, spre Kitanosho. Doi-trei oameni călări intrară în galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe. — Inamicul are tabăra la Wakimoto. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Atâta vreme cât încă se mai afla la Gifu, Hideyoshi putea porni în oricare direcție. Ieyasu așteptă următorul raport care, când sosi, îl anunță că Hideyoshi construise un pod peste Râul Kiso și ajunsese la Castelul Inuyama. Ieyasu primi această veste la asfințitul soarelui, în cea de-a douăzeci și șaptea zi a lunii, iar expresia de pe chipul lui dădu de veste că sosise momentul. Pregătirile pentru bătălie se încheiară în timpul nopții. În ziua a douăzeci și opta, armata lui Ieyasu porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prinsă de friguri: și îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31. El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, și au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească. 32. Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții. 33. Și toată cetatea era adunată la ușă. 34. El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea a scos mulți draci, și nu lăsa pe draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a aprins parcă! Ochii au căpătat lumină din razele asfințitului, zâmbetul i-a îndulcit trăsăturile feței și tot trupul parcă a căpătat vigoare... --Sărut dreapta, sfințite părinte, și bine te-am găsit! --Fii bine venit, fiule! S-a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
înseamnă că am dormit dus o după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana a devenit un loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sau un făclier la tot pasul, fiule? Nuuu! Nici pomeneală. Aiștia-s oameni care au învățat meșteșugul cu trudă și care sunt de mare trebuință târgului. De la vlădică până la opincă... Apoi fără făclii la colț de uliță ai putea întârzia după asfințitul soarelui? Nu! D apoi fără potcovar! Ai mai vedea caii alergând ca vântul sau trăgând în ham? Nici vorbă. Așa că făclierul și potcovarul sunt oameni ce merită tot respectul. Acum însă să ne întoarcem la Salî aga turcul...Numai că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în pârâul de lângă satul meu, de lumânarea arzândă, care era pusă mereu într-o felie de pâine și cum se rotea, doar în momentul asfințitului, împrejurul locului unde se oprise trupul celui înghițit...Noi, copiii priveam cu frică și mirare, dar frica trecea repede și a doua zi ne bălăceam iar, plini de viață și tinerețe, sfidând ochii răi ai morții. Zărim ceva în depărtare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
E atât de tristă povestea asta și mi s-a scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oprirea pe care ai scris-o, și își face rugăciunea de trei ori pe zi!" 14. Împăratul s-a mîhnit foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s-a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel, și pînă la asfințitul soarelui s-a trudit să-l scape. 15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat, și i-au zis: "Să știi, împărate, că, după legea Mezilor și Perșilor, orice oprire sau orice poruncă, întărită de împărat, nu se poate schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu întârzie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi peștii de la înec. Du-te acolo, întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu spor până ce soarele a scăpătat spre asfințit. Atunci am pornit spre grădină, cu pas măsurat. Pe bătrân l-am găsit scuturându-și anteriul... Apoi eu am citit cât am citit și am venit să văd cu ce pot ajuta, părinte... Dacă-i vorba de ajutor, atunci nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc stuful rupt? N-ai face rău. Pe urmă, om coborî pe malul iazului... Când am ajuns la umbra sălciilor, bătrânul m-a întrebat: Ce crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte același lucru. Și, ca să nu lungim vorba, să spunem că această mănăstire este ctitoria din 1574 a Mariei, fiica voievodului Petru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
toamnă și nu mai are ce face în grădină, decât s-o sape și asta - știu sigur - o va face după plecarea mea... De nenumărate ori l-am surprins privind - ferit cumva - către hamacul meu. Când geana de cer de la asfințit a devenit aurie, bătrânul a închis ușa magaziei și a venit la mine: De ce nu ai dormit? De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu răspunsul adevărat... Am întrebat și eu așa. Nu-i musai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu capătul de jos al suliței, și sulița a ieșit pe dinapoi. A căzut și a murit pe loc. Toți cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau. 24. Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și la asfințitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului. 25. Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, și s-au oprit pe vîrful unui deal. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc despre plimbarea pe lacul Cișmigiu cu Antonia, în seara dinaintea plecării în Germania. Pe la șapte, când soarele se ducea spre asfințit, din vegetația sălbatică s-au ridicat niște jerbe de ciori, probabil sute, și au umplut cerul, roze de puncte ca de ciumă. Toată seara aceea, n-am mai reușit să scot o vorbă de la Tonia, numai a doua zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]