1,573 matches
-
țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură, ca să privească ce se petrece în uliță. Ș-atunci văzând că trece un om care ducea în spate o femeie, și bea din când în când dintr-o sticlă, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici, se află împresurat de plantații. Aici plantațiile sunt cu grijă orânduite și distribuite. Munțișorii atent întreținuți. Stâncăriile din marginea drumușoarelor sunt reținute pe alocuri de scoabe mari și bare de fier care le unesc și le rețin. Crăpăturile sunt astupate cu ciment. Oamenii corijează și cred că înfrumusețează opera lui Dumnezeu, în realitate își urmăresc interesul, căci drumușoarele și stâncile și peisagiul fac parte din pânea cea de toate zilele a oamenilor din partea locului. Femeia de care vorbesc, bine îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Levantului și haremurile celor avuți. Gerul iernii se înmuiase și drumurile, pe care moldovenii intenționat nu le îngrijeau, tocmai pentru ca dușmanul să nu se poată deplasa cu ușurință, erau mocirloase. Poduri peste ape nu erau. Salahorii creștini din Bulgaria curățau, astupau viroagele, ridicau poduri peste Siret și peste apele care se bălteau în tot locul. În Țara de Jos, în asemenea vreme se lasă o pâclă deasă, încât nu vezi nimic în jur, nu știi ce se petrece în fața sau în urma
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de foc) a așteptat astfel întărit”. Angiolello spune și el că Ștefan a făcut o tabăra întărită, precizând că domnul avea cu el 20.000 de oameni. Sa'adeddin scrie că moldovenii „ridicaseră... ziduri din copaci mari, săpaseră șanțuri adânci, astupaseră trecerile cu copaci și mărăcini” și așezară tunurile acolo. La Mehmed Neșri tunurile erau așezate pe care. Kemal-Pașa-Zade menționează și el că oastea moldovenească era de 20.000 de oameni, poziția acesteia fiind întărită din toate părțile, iar caii „câți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era întărită cu o garnizoană foarte puternică și se apăra cu o foarte mare bărbăție. Ce dărâma ziua, noaptea puneau soldații din garnizoană la loc. În cele din urmă, se făcu în zid o mare deschizătură, pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și aveau și ei tunuri și alte mașini de război. În vremea aceasta, Ștefan palatinul nu se odihnea. Adunătorilor de nutreț le răsplăti el toate relele pricinuite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ucis un episcop din suita lui Matei Corvin, când încerca să se salveze după lupta de la Baia. Deoarece Malic din Copancea, unul dintre marii boieri moldoveni, stricase niște iezere ale mânăstirii Neamț, marele vatag al ținutului Lăpușna primește poruncă să astupe bălțile săpate de Malic și să îi ia șase boi. Dacă ținem seama că satele scutite de dări și munci față de domnie reprezintă după o evaluare făcută de Ioan Bogdan doar 15%, cel mult 20%, iar în Moldova erau aproximativ
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Politicienii mint de îngheață și Soarele. * A fost o inundație atât de mare, că nu se mai vedea nici pârâul. * Ca să dai, trebuie să ai. * Muncă multă, oboseală sigură. * Unii au ajuns oale și canistre. * Gura omului cu mâncare se astupă. * Dacă nu-i foc, înseamnă că nu sunt lemne. * Laudă-mă, gură, că ți-oi da gumă de mestecat. * Votează pe cine vrei, noi îți mulțumim pentru încredere. * Nu contează cine votează, contează cine numără voturile. * În fața urnelor, toți alegătorii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Îi ninge și-i plouă în fiecare zi și în fiecare anotimp. Pentru a face dreptate, adevărul nu trebuie legat la ochi. * În lanțuri pot fi puse mâinile și picioarele; mintea - niciodată. * Când vorbesc oamenii politici, e bine să-ți astupi urechile. * Politica nu e o afacere, dar este o sursă de câștig. * Politicianul care se declară în slujba țării, nu cunoaște granițele acesteia. * E ușor să păstorești o turmă; un popor e mai greu. * Când începe să gândească, omul politic
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu ce au făcut alții. * Trecutul fără prezent nu are nici un viitor. * Verbul „a iubi” se conjugă numai la timpul prezent. * Prașila bună nu se face cu sapa altuia. * Unii politicieni și guvernanți au luat obiceiul mâțelor; scurmă ca să-și astupe neputința. * În disputele politice, întotdeauna adversarul e de vină. * În justiția noastră, mai ales vinovatul are dreptate. * Politicianul sărută azi unde a scuipat ieri. * Fariseismul este fața văzută a politicienilor. * Hoțul nedovedit tot hoț rămâne. * Poporul se sacrifică în folosul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
blesse 114, zice el indignat. Am aici pe Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă-ți urechile și învață mai întăi prozodia de la maître Boileau 115, care zice: "Que toujours dans vos vers le sens coupant les mots, Suspende l'hémistiche en marque de repos."116
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din pasaj este central și discret, anume făcut pentru un local de noapte. Ți-aduc eu pe cineva cu edecurile necesare și cu șampania, fără să te coste un ban, măcar la Început... ...Am făcut oare bine, am făcut rău astupându-mi urechile la propunerile lui Canianu? Cercetându-mi, iarăși, ursitele printre cele 36 de pagini ale Horoscopului, găsesc Între atâtea: „Venus, ca guvernor În casa a X-a, Îți făgăduiește succes În toate Întreprinderile care pri vesc plăcerile altora..., Întrebuințările
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou au chemat zidarii și au astupat arcada. Apoi s-au împăcat din nou și din nou au destupat buclucașa arcadă. Toate acestea în decursul celor doi ani cât au durat procesele lor de divorț. În fine, pe la sfârșitul lui 1953, s-au pronunțat despăr țirile: Ticki
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că repetă la nesfârșit mereu aceleași cuvinte: „Vreau să plec de-aici, vreau să plec de-aici“. Metalul își rostea cântecelul de-a lungul Dunării, depănându-l pe șine cu o claritate atât de neliniștitoare, că-ți venea să le astupi gura roților de tren ca să nu mai vezi și auzi acel cor de călători prins înflagrant delict. După ce Dunărea rămânea în urmă, toți se întorceau tăcuți în compartiment, reașezându-se fiecare la locul său - în viața reală. și cu aceasta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim din casă. Da' de ce mama? De ce? Abia atunci, la lumina lămpii, am observat geamurile complet astupate de zăpadă, iar fără lampă camera era inundată de întunericul cel mai deplin. Mama, ce ne facem acum? Nu mai putem ieși din casă? Vom muri? N-avem apă, mama! Mi-e foame... Eram ciopor împrejurul mamei ținând-o care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu aibă urechile astupate ". Aceasta este ultima frază a splendidei cărți a sociologului austro-american Peter Berger The Heretical Imperative. Contemporary Possibilities of Religious Affirmation, Anchor Press, New York, 1979. O carte deloc eretică, în ciuda titlului înșelător. 12 mai 2003 Guvernatorul Nu-știu-cărei-provincii din Australia și-a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate. 29: O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) și, negăsind nimic de mâncare, își înfige colții în rezervoarele unui avion de agrement. Dimineața, pilotul descoperă avaria și - în lipsa unui mecanic - astupă spărturile cu bucăți de chewing gum. Avionul decolează cu bine și ajunge tot cu bine la Dar es Salaam, pentru reparație. 30: Doamna Doreen Backer, din Londra, socotește perfecțiunea gospodărească a soțului ei drept cruzime mentală și intentează divorț. După
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și Arpașu de Sus. În Mlăci la izvorul lui părăul lui Ion, iar ieste o fântâniță care-i zice Budulăul Boltașului, pentru că tot boltașul Scorobeț a pus un buduloi de țiment aci ca să stea la vedere și să nu se astupe fântânița când calcă vitele. I-a dus iel și peștișori mici, crăieți, în ia. Nu știu acuma dacă mai stă sau nu s-a astupat că nu le mai are nime grija să le curețe. Să trecem la Trocile boltașului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a pus un buduloi de țiment aci ca să stea la vedere și să nu se astupe fântânița când calcă vitele. I-a dus iel și peștișori mici, crăieți, în ia. Nu știu acuma dacă mai stă sau nu s-a astupat că nu le mai are nime grija să le curețe. Să trecem la Trocile boltașului în părăul Secșoara. Cam la jumătatea lui are un izvor mare și bun de nu seacă niciodată. Aci pe timpul când nu avea comuna drum la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Nu mai avea el norocul ăla ! Deocamdată dăduse peste două șuruburi, o bucată de cauciuc, un arc mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche și o pastă de pix - și pe toate le pusese într-o pîlnie. ținea astupată cu degetul găurica pîlniei să nu-i cadă șuruburile. Acum mergea pe țărmul mării. Marea era neagră, de parcă era toată de nămol. Era atît de multă, încît se puteau face din ea nu știu cîți epoleți, nasturi și insigne. Se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luat locul sfinxului și trebuie să-i răspund, În ziua cînd nu voi mai ști ce să-i răspund, mă va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deci de catarg pentru a nu uita. Șiretenia sa stă În a se Împotrivi uitării. Pe de altă parte, nu s-ar spune despre el că nu este prudent și față de memorie, căci se leagă de catarg dar nu-și astupă urechile cu ceară cum le poruncește marinarilor săi. SÎntem departe de cei pentru care trecutul reprezintă unicul timp adevărat și sigur. Pentru acest grec hotărît să revină În Ithaca, memoria e altceva decît la Proust care construiește din parfumul unei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ar fi vrut să mai aibă posibilitatea de a mai sta de vorbă cu el, așa cum o făcuse de atâtea ori. Dar cine s-o mai audă? Un demon al naibii de urât și viclean îl făcuse să se rupă de realitate, astupându-i urechile și oprindu-i toate simțurile, toată energia, blocându-i toți centrii energetici. Îl desprinse ușor de viața de care fusese agățat ca orice pământean în modul cel mai serios și de implicarea permanentă în toate problemele vieții. Acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]