3,106 matches
-
de Cadrilater vor reintra în componența României. Atașamentul față de țară, l-a arătat Carol I și printr-o serie de realizări economico-sociale și culturale. Aș aminti aici doar: construirea podului de cale ferată de la Fetești-Cernavodă; construirea, (pe banii săi) a Ateneului Român; a Bibliotecii Naționale din Iași; a Școalii Superioară de Război; a Teartului Național din Iași; a Fundație Universitară „Carol I” (avea ca scop ajutorarea studenților)<footnote Cristache Gheorghe, Florian Tucă, Voievozi, domnitori, principi, regi,președinți și alți șefi de
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
perioada 1992-1996, și cursuri de istoria literaturii române la Facultatea de Filologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Debutează cu versuri în 1955, în paginile ziarului gălățean „Viața nouă”, iar primele articole de critică literară îi apar în revista „Ateneu” (1964). Colaborează la „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Transilvania”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Adevărul literar și artistic”, „Axioma”, „Pagini literare”, „Porto-Franco”, „Sinteza” ș.a. Din 2000 conduce „Revista nouă”, periodic cultural și literar editat la Câmpina. T. se
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul și spiritul carnavalesc, demers susținut de mai multe modalități de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală ș.a. Cu o instrumentație asemănătoare, T. dă în Poezia lui Bacovia (2001; Premiul revistei „Ateneu”) o interpretare incitantă, considerând creația lui Bacovia o operă deschisă, care solicită o lectură deschisă. Dar sinteza care îl reprezintă pe T. ca istoric literar și critic este Efectul Caragiale (2002). Personalitatea lui I. L. Caragiale e investigată plecând de la contrastele
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Debutează cu critică literară, în 1955, la „Steaua”, iar editorial cu monografia Gheorghe Șincai. Viața și opera, apărută în 1965 și distinsă cu Premiul Academiei Române. Mai e prezent în „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Tomis”, „Viața românească”, „Rostirea românească”, „Caietele lui mopete” ș.a. Trăsătura definitorie a criticii lui T. este tradiționalismul. De altfel, criticul a debutat cu o monografie consacrată lui Gheoghe Șincai, cărturar al Școlii Ardelene. Însă preferințele i se relevă
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
șantier și ca șef de secție în Ministerul Energiei Electrice. Debutează în 1959, la „Gazeta literară”, cu nuvela Zile, nopți și căutări, iar editorial cu volumul de reportaje Poarta spre 1 000 de coline, apărut în 1963. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Încă din reportajele de început T. își arată interesul pentru amănuntul exotic, interes manifestat și în cea de-a doua carte (scrisă în colaborare cu Sorin Ciulli), Corturi în Pamir (1965). Odată cu publicarea romanelor Singur
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
elevilor, Inimi tinere (1972), tipărită la Ploiești. Ulterior articole și cronici literare îi apar în „Amfiteatru” (unde în 1975-1979 susține o rubrică permanentă), „Viața studențească”, „Luceafărul” (asigură cronica literară în 1979-1986), „România literară” (unde semnează cronica muzicală în 1983-1989), „Astra”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic”, „Tineretul liber”, „Momentul”, „România liberă”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Formula AS” ș.a. Debutează editorial în 1983, cu volumul de eseuri Cetățile poeziei. A fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” (1978), Premiul revistei „Luceafărul
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
oniricii propriu-ziși”. Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1957, cu schița Drumul, iar editorial în 1963, când îi apare volumul de schițe Copacul. E prezent cu proză, eseuri, recenzii, articole, cronică de film etc. în „Orizont”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Familia”, „Vatra”, „Steaua”, „Secolul 20” ș.a. Scrierile lui s-au tradus și tipărit în mai multe limbi (franceză, olandeză, polonă, maghiară); editat în Franța, la Editura Denoël, romanul Lunga călătorie a prizonierului a înregistrat în 1976 un succes de critică
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
Române (1971-1977), macaragiu la Energo-Utilaj (1978-1979), inspector, bibliotecar la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” (1980-1982), șef de serviciu la Uniunea Scriitorilor (1988-1993) ș.a. Debutează în revista pentru copii „Cravata roșie”, colaborând din 1954 la „Iașul literar”, apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, culegerea de proză scurtă Scoaterea casei din pământ, îi apare în 1977. Povestirile și nuvelele din volumul de debut indică principalele teme și motive ale scrisului lui T., cantonat aproape exclusiv în sfera romanescului, unde insertul autobiografic
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
redacția revistei „Cronica”, iar din 1999 e muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași. Debutează, ca student, cu versuri la „Iașul literar”, în 1962, și susține o rubrică de parodii în „Amfiteatru”. Mai scrie în „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Orizont”, „Revista română”, „România literară”, „Steaua”, „Timpul”, „Viața studențească”, „Tomis”, „Tribuna”, „Evenimentul” (Iași), „Monitorul” („Ziarul de Iași”) ș.a. Prima carte, Punctul de sprijin, apărută în 1971, va fi premiată la Festivalul Național de Poezie „G. Bacovia”. Au urmat
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
cu versuri, reportaje și traduceri la „Glasul singurătății” (devenită „Fulgerul”, apoi „Însemnări”; face parte din gruparea acestei reviste dorohoiene), „Flamuri”, „Lanuri”, „Crai nou”, „Familia”, „Pagini basarabene”, „Luceafărul”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Steaua”, „Iașul literar”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Cronica” ș.a. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Confesiunile pământului. Cu excepția unei singure cărți de proză, Memoria timpului (1977), ce cuprinde „mărturii și evocări literare”, de fapt amintiri despre Otilia Cazimir, D. Popovici
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
clasă”, „Veac nou”, „Cronica”, „Ramuri”, „Analele Universității din Craiova” (pe care le-a condus între 1971 și 1982), „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Limbă și literatură”, „Arhivele Olteniei”, „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Glasul Bucovinei”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „Jurnalul literar”, „Analele Bucovinei”. Spirit meticulos, Ț. a avut grijă să adune, în perioada cât a ocupat funcții înalte în nomenclatura comunistă, copii după scrisori, rapoarte, tot felul de documente de la
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
și jumătate (1971-1995) este comentator-publicist la „România liberă”. Va fi director și purtător de cuvânt al Ministerului Culturii (1995), redactor-șef la revista „Magazin”. Debutează în 1958 la „Luceafărul” și va mai colabora la „Contemporanul”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Steaua”, „Ramuri” ș.a., la emisiuni radiofonice și de televiziune. Prima carte, Versuri, îi apare în 1967, urmată de alte culegeri, de două poeme ample, Inițiere și elogiu (1978), Viața și priveliști din Infern (1993), de reportaje, nuvele, romane și o
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
operativ în Ministerul de Interne, redactor, șef de secție și redactor-șef la revista „Pentru patrie”. Între 1993 și 1997 îndeplinește funcția de consilier de presă al Partidului Social Democrat Român. Colaborator al publicațiilor „Drum nou” (Brașov), „Contemporanul”, „Flacăra”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Săptămâna”, „Viața militară”, „Zig-zag”, U. livrează subiecte de senzație, desprinse din investigații și anchete, transpuse ca literatură polițistă. Debutează în 1976 cu romanul Bătrâna domnișoară n-are alibi, aplicând rețeta succesului întâlnită la autori
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
două decenii (1966- 1989). În 1990 devine directorul seriei noi a revistei „Luceafărul”. Între 1992 și 1994 e vicepreședinte și din 1995 președinte al Uniunii Scriitorilor, activitatea fiindu-i întreruptă de moartea prematură. A mai fost prezent în „Amfiteatru”, Argeș”, „Ateneu”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. Unele contribuții - versuri, recenzii, articole de critică literară - le-a semnat Laurențiu Buga, Igorescu, Laborios, Mircea Moga, Al. Rona. În legislatura 1996-2000 este senator, ales pe listele
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
A. Philippide, Despre Cehov, Despre darul povestirii la scriitorii ruși, Zaharia Stancu, Despre marele poet sovietic Vladimir Maiakovski), cu manifestările de la Societatea Scriitorilor Români (pentru comemorarea lui G.M. Zamfirescu, B. Fundoianu ș.a.), Sindicatul Artiștilor (N.D. Cocea, Marile epoci ale teatrului), Ateneul Român (Radu D. Rosetti, Poetul cetățean) sau de la Uniunea Patrioților (Mihai Ralea, Intelectualii și problemele actuale); se adaugă premierele teatrale și cinematografice, vernisajele, aparițiile editoriale, semnalări privind înființarea unor instituții culturale (după stagnarea impusă de anii războiului) etc. Rubricile, structurate
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
instrumente de pervertire a simțului critic, a ierarhiei valorilor, calificate ca „reviste-pistol”. Informații culese dintr-un spectru mai larg - cărți în pregătire sau recent apărute, știri din teatru, conferințe ținute de cercul „Gândirii”, de gruparea Poesis, Liga Culturală sau de Ateneul „N. Iorga”) - sunt grupate sub miscelanea „Semnele Minervei”, care adăpostește, uneori sub semnăturile incisive ale lui C. Noica și Petru Comarnescu, scurte puncte de vedere pe subiecte dezbătute în epocă, de pildă despre „noua spiritualitate”, sau replici în controverse iscate
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
din cauza unor tentative de trecere clandestină a frontierei, pentru care suferă și o condamnare. Debutează în 1958 cu versuri la „Scrisul bănățean”, și editorial în 1964 cu placheta Temperamentul primăverii. A colaborat la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Familia”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis” ș.a. A scris și la publicații din Iugoslavia („Libertatea”, „Lumina”, „Polja”), Bulgaria („Literaturen front”) și Ungaria („Népsabadszág”). A mai semnat Daniel Jaleș, Dan Udrea. Începând din 1991 a ținut în cotidianul „Renașterea bănățeană” rubricile „Nod în
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
în istoria teatrului cu teza Caragiale, ludicul. Debutând încă de pe băncile școlii în „Preludiu” (1968), U. păstrează de-a lungul anilor cadența productivității. Cu eseuri, comentarii teatrale și cinematografice, reportaje, file de jurnal, sfaturi gastronomice colaborează la numeroase publicații: „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Tomis”, „Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași” ș. a. A făcut parte din conducerea revistelor „Scorpion” (1990), „Rampa și ecranul” (1990), „Cetățeanul
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
oțet (1920), semnate Dr. Urechiă sau Iodoform, alături de care mai utiliza și iscăliturile Aur, Iod, Rigomeț. Popularizând într-un stil agreabil, glumeț, noțiuni de medicină, găsește cu cale să adune în câteva broșuri și mai multe conferințe, rostite îndeosebi la Ateneul Român, după cum ține să publice nu numai în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
1932-1938). Debutează în 1938, cu un reportaj în „Lumea românească” și colaborează la „Azi”, „Evenimentul zilei” (unde este redactor), „Curentul literar”, „Curentul magazin”, „Universul literar”, „Preocupări literare”, „Chemarea vremii”, „Fapta”, „Timpul”, iar în perioada postbelică la „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, culegerea de nuvele Orașul cu fete sărace, îi apare în 1940, iar în 1941 romanul de mare succes Un port la Răsărit (interzis după 1944, reeditat abia în 1991), după publicarea căruia se consacră în întregime scrisului
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
românesc” ș.a., precum și la revistele bârlădene „Graiul nostru”, „Scrisul nostru” (unde e secretar de redacție), „Lumina”, „Păreri literare”, „Păstorul Tutovei”, „Școala bârlădeană” ș.a., iar cu studii de istorie literară la „Limbă și literatură” (e membru în comitetul de redacție), „Contemporanul”, „Ateneu”, „Tomis”, „România literară”. A mai semnat cu pseudonimele G. Roman, Ion Trestianu, G. Veroni. U. a fost un important animator cultural al Moldovei de Sud interbelice și, totodată, ultimul secretar al societății literare Academia Bârlădeană (1933-1943). De altfel, scrierile sale
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
presă până în decembrie 1989. În acest răstimp a fost opt ani asistentă de limba română pentru studenții străini la Universitatea ieșeană, fiind apoi transferată, scurtă vreme, la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
Muzeul Literaturii Române, rămânând aici ca șef al Secției literatură până la pensionare, în 1992. Debutează cu versuri în 1957 la „Viața studențească”, și editorial în 1979 cu volumul de proză scurtă Dincolo de poveste. Va colabora și la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Opinia”, „Dacia literară”, „Symposion”, „Monitorul” (Iași), „Contemporanul”, uneori sub pseudonimele Mitru Dolia, Mitru Vaduri, Mitru Elian. Schițele din Dincolo de poveste, ca și romanele Bărzăunul și restul lumii (1981), Aventură dincolo de timp (1990) sunt
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Aihceru la Inginerul din Bucegi (iscălitură pentru volumul Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr, publicată în 1884 în „Convorbiri literare
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]