KorAP: Find »[drukola/base=atent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...569 >

14,210 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

bune. Nu sunt sigur... Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să disting deocamdată ce fel de legătură era aceasta, reușeam doar să mă gândesc la ea. Oare era așa? — Osram, am șoptit elegant, ridicând delicat o sprânceană. Dacă Înțelegeți ce vreau să zic... Spre dezamăgirea mea, vocea nu era deloc atentă la ideile mele geniale. În schimb, se Întorcea mereu asupra aceleiași Întrebări josnice. Așa că, până la urmă, a trebuit să ridic tonul. — Ce mă tot bateți la cap? Dora și filmul, Dora și filmul! Ea nu mai există! S-a transformat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
erau rezervele pentru situațiile de urgență? De ce-o fi fost femeia asta atât de insensibilă, de opacă la vulnerabilitatea băiețelului ei - pe de-o parte atât de insensibilă la rușinea mea, iar pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
inhibiția nu crește așa, tam-nisam, în copaci - formarea în numai câțiva ani a unui om cu adevărat obedient și meschin cere răbdare, cere putere de concentrare, cere un părinte devotat, dispus la sacrificiul de sine, și un copilaș harnic și atent. Ce rost au, altminteri, cele două rânduri de veselă? Ce rost au săpunul și sarea kușer? Ce rost au, te întreb, toate astea, dacă nu să ne amintească de trei ori pe zi că viața-nseamnă, dac-o fi însemnând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul nu se mișcase. Dacă o făcuse, fusese În sensul mișcării trenului, nu În contra acesteia. Ochii Îi erau atenți la fața fetei, degetele la pulsul ei. O privea cu o pasiune care vibra la marginea cuvântului, dar știa că nu era o pasiune pentru ea sau vreunul din farmecele sale. Își spuse În gând: Dacă aș avea picioarele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gândul că și el era ca alți bărbați pe care-i cunoscuse și se mulțumea cu foarte puțin. Singura diferență era că el era mult mai generos. — Noaptea trecută, spuse el, privind-o cu luare-aminte În timp ce vorbea, iar atitudinea lui atentă, Înțelegerea greșită a tăcerii ei, Îi spuneau că, la urma urmelor, nu știau totul unul despre celălalt, noaptea trecută te-am visat. Râse nervos. Am visat că te-am agățat și te-am luat la o plimbare cu mașina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată și atentă Îl făcu pe dr. Czinner să-și piardă șirul gândurilor. Stătea cu capul puțin plecat, incapabil să-și aducă frazele sceptice din minte până pe buze. Era pentru a doua oară În seara aceasta că-și pierdea capacitate de exprimare. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ocupă cu stafidele. Începu să râdă: — Mi-a spus să mă gândesc la el de câte ori mănânc dalmațian. — Așa? — Da. Îmi place de el. A fost foarte bun cu mine. E cu totul altfel decât alți evrei. Ei sunt În general atenți, dar el... el este liniștit. Cred că este un bărbat deosebit de norocos, spuse dr. Czinner. Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă. Le vorbi soldaților cu voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cunoscută drept Divorțata Planului de Pace pentru Orientul Mijlociu. Întotdeauna sărută pe cineva de altă religie. Este insuportabil de cool. Ea este modelul meu. După asta, Lauren păși spre Salome și o bătu pe umăr, spunând: —Salome. Ar trebui să fii atentă. Aici nu e Geneva. E Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de el, zâmbi Lauren. Cred că sunt pe urmele lui. Prenumele lui este Giles. Nu că e un nume sexy? Luna viitoare se va afla la meciul de polo pe zăpadă, sunt sigură de asta. — Cine e moscovitul? interveni Tinsley, atentă dintr-o dată. — Nimeni, zise Lauren, Începând să-și deschidă cutia cu pudră compactă și schițând din buze spre mine: Să nu spui nimic. Ia ascultați, am niște vești nasoale rău despre Marci, spuse Tinsley. —Eu știu deja, anunță Lauren. —Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ea, mai laborioase decât cele pe care le făcuse pentru propria-i nuntă. Principala ei obsesie era ca machiorul ei să obțină niște „Ochi de Prostituată“ perfecți, al căror secret era creionul kohl adus par-avion din Egipt. După o gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Totul era atât de sexy și de romantic aici... Ești cel mai grozav soț... Chiar atunci mi-am auzit BlackBerry-ul. Îl lăsasem pe marginea bazinului, știind că familia mea Îmi va trimite câteva email-uri În ziua aia. Foarte atentă să nu-l acopăr cu apă, l-am ridicat și am citit mesajul cu voce tare: To: Sylvie@hotmail.com From: Lauren@LHB.com Re: Cuplarea ilegală!!! Dragă Sylvie, Henri este În creștere foarte rapidă și e atât de ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
translucidă mov. Cât se poate se evident, litera S, bătută În diamante, șerpuia În jurul pietrei. Era magnific. „Nu se poate așa ceva“, m-am gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar Sophia Îmi observă privirea. —Mi-ai văzut cadoul de Crăciun, Sylvie? În timp ce Sophia ne cadorisea cu detalii despre poznele Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În bibliotecă, spuse Glamela, cu șifonul foșnind În timp ce mergea repede În fața mea. „Biblioteca“ era mult mai intimă decât restul apartamentului, dat tot În stil ultramodern. Toate „cărțile“, Împachetate impecabil În hârtie maro, se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, casete video, ilustrând tehnicile folosite de vechea școală. Camera era plină până la refuz cu tot felul de tipuri de artă. —Aici! spuse Tinsley. Era tolănită pe o canapea uriașă Învelită cu o carpetă din piele de capră. Purta o rochie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un deosebit simț al umorului. Toate cele care m-ați ajutat - iar voi știți cine sunteți -, anonimitatea voastră va rămâne intactă, iar mulțumirile mele sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de care cartea nu ar fi fost la fel de lizibilă. Lui Juliet Annan de la Penguin U.K., multe mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff de la Janklow Nesbit, Îi sunt Îndatorată pentru minunata muncă depusă. Lui Luke Janklow Îi mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bloc abătut, impresionat de greutatea cu care se mișca soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu e ceai, așa că ridică sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i adevărat că tu ai denunțat-o pe bunica, atunci am dreptate eu! Tu?! Ce-anume? V-ați temut unul de celălalt, asta-i! Se mai vede încă în comportarea voastră cînd vă întîlniți. Sînt lucruri pe care un ochi atent le poate descoperi. Bunica n-a stat niciodată mai mult de două zile la noi, deși, singură, fără serviciu, n-avea nimic de făcut, iar tu te chinuiai cu mine... Nu-nțeleg ce vrei... Cred că v-ați iubit foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a oferit un post, într-un tîrgușor, o oră jumate de mers cu trenul. Ea a căzut, el a urcat. "Fiica mea, tot Maria" a prezentat-o pe fata de alături, sugrumată de emoție la gîndul că Maria, privindu-l atentă, ar putea descoperi în bărbat trăsături comune cu ale copilului de la leagăn. Ce stupid! își zicea în timp ce se îndreptau spre terasa restaurantului din apropiere, invitați de Săteanu, să discute pe larg. Absorbită total de tragedia cu soțul meu, aflu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat de necazuri, a uitat de tot. Parfumul discret al țuicii de prune, același ca acum două luni, a răsturnat în ea sufletul cernit, deodată, învăluind-o într-o mare fericire. Ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]