8,268 matches
-
nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, în totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fără să-mi pot întinde mâinile și picioarele, fără să ies, să sar, să explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. Iar dacă vreo muză rătăcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, îi trânteam ușa în nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Eu însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu orice ființă sau lucru pe care le întâlnesc în cale, modificând fiecare atom din Univers, spre binele sau spre răul acestuia. Pentru că, odată ce au ieșit afară, nu le mai poți întoarce. Într-o zi, mergând spre cenaclu, am simțit o bătaie pe umăr. Era Catinca ! — Hai cu mine la cenaclu, am tras-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
celei celeste. Asta se mai petrecuse cîndva, știa bine Antonia, nu era o proastă, citea, se uita la televizor, se gîndea la multe. Mai fusese un univers, pe care Dumnezeu Îl arsese pînă nu mai rămăsese din el decît un atom. Cu voia Sa, atomul explodase, repetînd Creația, dar un om mai bun tot nu se plămădise. Asta era, În viziunea Antoniei, povestea cu Big-Bang-ul. Nu chiar o teorie, după cum, rezervați, o numeau savanții, ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai petrecuse cîndva, știa bine Antonia, nu era o proastă, citea, se uita la televizor, se gîndea la multe. Mai fusese un univers, pe care Dumnezeu Îl arsese pînă nu mai rămăsese din el decît un atom. Cu voia Sa, atomul explodase, repetînd Creația, dar un om mai bun tot nu se plămădise. Asta era, În viziunea Antoniei, povestea cu Big-Bang-ul. Nu chiar o teorie, după cum, rezervați, o numeau savanții, ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul, Rusoaica nu se Îndoia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mintea și mîna lui Gounod, sau așa se putea crede. Ființe imaginare se instalau, pentru o vreme, În sufletul unui anume om. Artist. Aflau cuib acolo unde Întîlneau aceeași vibrație: tot universul - cu iad, rai sau doar nesfîrșit purgatoriu -, de la atom pînă la galaxii, avea puls. Gounod fusese un ales: și Faust, și Mefisto, și Margareta Îl arătaseră cu degetul: Acesta-i omul! Vals! Ascultînd acordurile de Început, Thomas dorea ca revărsarea aceea de sunete să nu se mai sfîrșească; el
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fost decît un imens lichid amniotic În care, embrionar, Thomas, În loc să piară, ar fi devenit veșnic. Asimilat În celulele hoardelor de heringi ce s-ar fi hrănit din el, ronțăit de oamenii care pescuiau heringi, de cei care cumpărau peștii; atomii corpului său ar fi trecut, apoi, În urmașii acelor oameni. În Ingrid; și cîteva dintre femeile pe care le cunoscuse ar fi gustat, fără să știe, din el, născînd fii și fiice care i-ar fi semănat. Neștiutul lor Înaintaș
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ei cîte ceva, mirosul de copil, linseseră și transpirația vremelnicului lor prieten, pentru sarea ei. Și motocicletele duseseră ceva din Thomas: fierul și cauciucul acestora căpătaseră mai multă rezistență, pentru că smulseseră din structura pasională a celui ce le Încăleca atomi nepuși În evidență de nici o fizică ori chimie; și claxonul avea ceva din strigătul călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da, cuvintele, literele, semnificațiile se transformaseră în bestii și acum năvăleau peste el, îl devorau lacome și urmau probabil să-l ciugulească pînă la ultimul atom. 70. Domnișoară ri, am o veste îngrozitoare chiar astăzi am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost m-am interesat, am stat de vorbă cu specialiști toți sunt unanimi, nu există final fericit mai devreme sau mai tîrziu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fum colorat și un precipitat care ascundea ce se petrecea în realitate. Nu aveai voie să deviezi sensul unui electron, să amesteci o impuritate clasată că puteai provoca o reacție în lanț imprevizibilă, neplanificată și cine știe ce se putea întâmpla cu atomul care era atât de instabil! Sosea în clasă, deseori, necăjită cu ochii roșii. Avea pregătită batista pe care o folosea, își făcea lecția iar el cu o glumă încerca s-o înveselească. Ea surâdea și preda mai departe, ce necazuri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
oară asupra pământului. Luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file și începu a citi județul pământului, și fiecare literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr. Era ceva înfricoșat câte crime au putut să se petreacă pe acest atom atât de mic în nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru și neînsemnat ce se numește pământ. Fărmăturele acelui bulgăre se numesc imperii, infuzorii abia văzuți de ochii lumei se numesc împărați, și milioane de alte infuzorii joacă, în acest vis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și cu-n miez negru. Mărimea fiind numai relativă, se înțelege că atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui mărgini li era cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl băgai într-o nucă, iar nuca o făcui un mărgăritar stropit cu aur și mărgăritariul îl aruncai în fundul unei mări. Mărimea fiind numai relativă, astfel încît ceea ce nouă ni-i mare altora li se parc mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel margăritar a cărui margini li era cerul, stropii - stele și lună și soare, acei pitici aveau regii lor, purtau războaie, se urau mereu, închipuindu-și diferite bazaconii despre închipuita lor mărime. Eu, uitîndu-mă c-un microscop prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nșeli... ce ești tu, rege Tla? Un nume ești... o umbră! Ce numești tu pulbere? Pulberea e ceea ce esistă întotdeuna... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele Tla este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numește tot cu același nume... - Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roșu... de acest cerc erau aninate ființe ca o scară... Jos, minerale în care plantele își duceau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești tu, rege Tla? Un nume ești... o umbră! Ce numești tu pulbere? Pulberea e ceea ce esistă întotdeuna... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele Tla este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numește tot cu același nume... - Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roșu... de acest cerc erau aninate ființe ca o scară... Jos, minerale în care plantele își duceau rădăcinile... animalele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai presus de orce îndoială: biblia. El avea destule cunoștințe astronomice spre a ști că stelele nu sânt scântei semanate pe bolta cerului numai spre plăcerea oamenilor, dar locul din biblie pentru el avea un înțeles adânc. După el, fiecare atom era centrul lumii înt [r]- egi, adică a nemărginirei, și fiecare sta în legătură cu toate lucrurile lumii. Fiecare, după ideea lui, este numărat de ochiul Domnului și neapărat în esistența sa să [piară] unul din lume și toată lumea se turbură și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la apariția speciei noastre și pînă la Renaștere, omul a avut mereu ideea de noi drept orizont, anume grupul sau familia de care-l legau obligații trainice. Dar din momentul în care marile călătorii, comerțul și știința au desprins acest atom independent de umanitate, această monadă dotată cu gînduri și sentimente proprii, cu drepturi și libertăți, omul s-a plasat sub semnul eului sau al sinelui. Situație deloc ușoară. Un individ demn de acest nume trebuie să se conducă după propria
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
peste ele. Ajung chiar să le treacă sub tăcere, deși stau la baza atîtor raporturi și acte sociale. III Să vedem ce problemă se pune. La început nu există decît indivizi. Cum se obține o totalitate colectivă pornind de la acești atomi sociali? Cum de fiecare dintre ei poate prelua și exprima o opinie care-i vine din exterior? Individul, fără să vrea, își asumă gesturi și sentimente care-i sînt insuflate. Se lasă-n voia manifestărilor brutale sau organice, ale căror
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vecini, al comunităților se clatină, se crapă. Smulși de pe pămînturile lor, de lîngă clopotnițele lor, oamenii sînt purtați în mase către lumea înstărită a claselor în devenire. Trecerea de la tradiție la modernism aruncă pe piață o multitudine de indivizi anonimi, atomi sociali fără nici o legătură între ei. Sociologul german Tönnies sintetizează această mutație prin celebra metaforă a trecerii de la comunitate la societate. Mai exact, se trece de la o colectivitate caldă, naturală și spontană, fondată pe alianțe de sînge, pe conviețuirea vecinilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din urmă seamănă tot mai mult cu un pulverizator: destramă credințele religioase, legăturile tradiționale, rupe solidaritatea dintre grupuri. Pulverizați, indivizii sînt lăsați în voia singurătății lor, pradă propriilor necesități, în jungla orașelor, în deșertul fabricilor, în dosul gratiilor birourilor. Acești atomi diverși, aceste grăunțe de multitudine se reunesc în amestecuri instabile și violente. Formează un soi de gaz ce tinde să explodeze în vidul societății lipsite de autoritățile și valorile ei un gaz a cărui putere explozivă crește o dată cu volumul și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să pretinzi că le poți schimba psihologia sau că o poți reduce la cea a indivizilor care alcătuiesc aceste mase. La fel, nici legile naturii nu pot fi modificate; și-n cazul lor există o diferență clară între legile unui atom izolat, aflat la un nivel obișnuit de energie, și cele ale unui grup de atomi, la un nivel de energie foarte înalt. Cu o mențiune: trebuie să cunoaștem mai întîi legile grupurilor umane. Să nu ne adresăm, așadar, comprehensiunii, ci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
indivizilor care alcătuiesc aceste mase. La fel, nici legile naturii nu pot fi modificate; și-n cazul lor există o diferență clară între legile unui atom izolat, aflat la un nivel obișnuit de energie, și cele ale unui grup de atomi, la un nivel de energie foarte înalt. Cu o mențiune: trebuie să cunoaștem mai întîi legile grupurilor umane. Să nu ne adresăm, așadar, comprehensiunii, ci sentimentelor lor de iubire sau de ură, de răzbunare sau de culpabilitate. În loc să le trezim
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau claselor. Un lucrător sau un salariat ce-și părăsește biroul sau atelierul pentru a se-ntoarce acasă, la familie, se sustrage timp de-o oră sau două cadrelor normale ale societății. El se găsește pe stradă sau în metrou, atom al unei mulțimi zumzăitoare și multiple. Plimbăreț sau vagabond, el este atras de gloată și se cufundă-n mulțime cu o plăcere intensă. Baudelaire, în Spleen de Paris, descria fenomenul ca pe "o artă". "Cel care se plimbă, solidar și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nici nu știu și nici nu pot primi. Această incapacitate face ca raporturile între oameni să fie foarte fragile. Totuși, altă soluție nu există. Tendința amoroasă ne obligă, într-atît întrucît sîntem oameni, să ieșim din noi înșine. Ea formează primul atom de sociabilitate: " În dezvoltarea umanității, ca și în aceea a individului, iubirea s-a dovedit a fi principalul, dacă nu chiar singurul factor de civilizație, determinînd trecerea de la egoism la altruism. Spusa e valabilă și în cazul iubirii sexuale pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimii. Iubirea, mai ales, mai mult sau mai puțin desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur și simplu propria ei natură, care cunoaște suișuri și coborîșuri, momentele de dinaintea și de după consumarea actului sexual, încărcări și descări afective. Se mai adaugă și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur și simplu propria ei natură, care cunoaște suișuri și coborîșuri, momentele de dinaintea și de după consumarea actului sexual, încărcări și descări afective. Se mai adaugă și posibila schimbare a partenerilor de la un moment la altul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]