1,498 matches
-
care e obiectul și subiectul pasiunii sale. Nu există niciun gând îndreptat spre o asumare a unei responsabilități de orice natură ar fi fost ea. Întoarcerea cu pădureanca acasă îl determină însă să se gândească la reacția părinților și notația auctorială reține cu minuțiozitate fiecare mișcare, orice tremur lăuntric: Și-i era greu lui Iorgovan să deie fața cu părinții săi. N-ar fi vrut, ferească Dumnezeu, ca ei să creadă că el umblă cu gândul de a și-o lua
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
impune cu necesitate tratamentul diferit pe care îl va cunoaște odată cu moartea. Înțelegem, astfel, de ce, moartea lui Pupăză descătușează energiile latente ale oamenilor. Personalitățile par să se recompună sub tușa groasă a evenimentului inedit din viața satului. Nu identificăm notații auctoriale care să surprindă introspecția vreunuia dintre eroi. Textul lui Slavici nu conține așa ceva. O astfel de investigație va fi opera altui timp. Cititorul de azi se simte însă copleșit de vâltoarea reacțiilor și consecințele lor în lanț. Poziția sa de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
așa cum nu-i fusese în ultimele ceasuri. Fără să fie în voie de nuntă, tânărul acceptase la insistențele lui Busuioc să îl însoțească pe acesta când o va cere de nevastă, așa cum spune tradiția, tatăl în numele fiului. E fabuloasă notația auctorială a frământărilor lui Iorgovan pus față în față cu decizia însurătorii sale: Era învrăjbit cu sine însuși, și firea și dorințele i se schimbau pe ceas, pe minut. Simțământul de strâmtorare însă care îl cuprinsese atunci la Zimbru, când Neacșu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acum cu dânsul de vorbă, nu intrase nimeni ca el în sufletul ei, și se simțea ademenită de întregul lui fel de a fi. E neîndoielnic că Burdea are reale abilități de introspecție și sondarea psihologiei celuilalt. De fapt notația auctorială ne anunțase aceasta de la prima ieșire în cadru a personajului: D-l Burdea, un om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spân și cu nasul turtit, nu se mișcă din loc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acestea: A visat!? Nu! N-a putut să viseze, fiindcă nu dormise. Așa știa el, și ar fi fost în stare să jure că nici o singură clipă n-a ațipit de când a intrat în casa aceasta. Ceea ce aflăm prin intermediul notației auctoriale este faptul că Tașcă se îndoiește de două lucruri: somnul său și conștientizarea lui. Indiciile nesiguranței subiectului sunt oferite prin utilizarea imperfectului. Momentul maximei tensiuni, al deconcertării personajului, dar și a cititorului e acela în care eroul se confruntă cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
te temi tu să mi-o spui așa în față și să mă osândești așa, fără judecată, mai aspru decât orice judecător? Bărbații primesc, în bloc, vorbele "stăpânindu-și mânia". Până la crimă nu e decât un pas. Ne amintim notația auctorială în cazul lui Iorgovan: Simțea în el că dacă Simina i-ar aduce cu un singur semn măcar aminte de cele petrecute, el ori s-ar târî ca atunci noaptea la picioarele ei, ori ar trebui să închidă ochii și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi copleșLți și învăluiți de farmecul iubirii, deopotrivă, a naturii. Nu de puține ori, cititorul intuiește că se dorește să se implanteze moralul, prin înzestrarea protagoniștilor cu acea luciditate care înnobilează. Nu de puține ori avem impresia că, prin vocea auctorială, autoarea transferă unora dintre personajele sale ceva din maturitatea omului integru, ca în marturisirea lui Pandele către verișoara sa: „(ști o ființă înaripată, îți trebuie libertatea norilor căOători pe cer...” Planului uman i se suprapune planul vizual, al purității. Natura
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ar defini stările contradictorii ale ființei noastre. Primul (Tricoul portocaliu fără număr de concurs) și cel mai recent volum (Până la capătul liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Lucrare de control la istorie, Vinovatele meandre) se încadrează - în ceea ce profesorul Nicolae Manolescu numește romane de tip doric, prin obiectivitate, sobrietate, verticalitate, raționalitate, reflectarea unei „lumi” care este „omogenă, coerentă și plină de sens”, multă „energie, întrepiditate, exces”, viziune auctorială, ubicuitate, „preponderența moralului asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX. șTEFĂNESCU s-a lăsat surprins în ipostaza de reflector asupra experiențelor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
focalizatoare Într-un roman, obiectul descris în sine nu există, el este cu obligativitate redat de o anume privire, o "perspectivă narativă", o "viziune", o "focalizare", conform terminologiei specifice. Distincția esențială se face astfel în funcție de două tipuri de perspective: tipul auctorial (punctul de vedere al autorului); tipul actorial (punctul de vedere al personajului). G. Genette (1972) va reveni asupra problematicii în 1983 și J. Lintvelt (contestat de F. Jost, 1987) adaugă tipul "neutru", "behaviorist". Fiecare perspectivă este de profunzime variabilă (limitată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1987) adaugă tipul "neutru", "behaviorist". Fiecare perspectivă este de profunzime variabilă (limitată sau nelimitată) și de orientare diferită (externă sau internă). În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
perspectivă este de profunzime variabilă (limitată sau nelimitată) și de orientare diferită (externă sau internă). În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor [...], naratorul nu va putea oferi decît prezentarea externă a celorlalți actori; 2) percepție internă limitată: introspecție. Adoptînd perspectiva unui actor, naratorul [...] nu cunoaște nimic despre viața interioară a celorlalți actori. Tipul narativ neutru: percepție auctorială externă limitată: înregistrarea. Imposibilitatea unei percepții interne. J. Lintvelt, 1980, p. 44 În cazul descrierilor realiste de peisaje, perspectiva narativă este auctorială sau actorială, externă, mai mult sau mai puțin limitată. În primul caz, autorul nu împrumută viziunea sa unui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Adoptînd perspectiva unui actor, naratorul [...] nu cunoaște nimic despre viața interioară a celorlalți actori. Tipul narativ neutru: percepție auctorială externă limitată: înregistrarea. Imposibilitatea unei percepții interne. J. Lintvelt, 1980, p. 44 În cazul descrierilor realiste de peisaje, perspectiva narativă este auctorială sau actorială, externă, mai mult sau mai puțin limitată. În primul caz, autorul nu împrumută viziunea sa unui personaj. Adevărat demiurg care știe totul despre tot, el folosește descrierea (funcția matezică) pentru a-și demonstra întreaga sa cunoaștere. Nereprezentată în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
străbătut strada cu un aer grav, dacă acesta își continuă plimbarea, dă cu ochii de o casă destul de arătoasă și, prin grilajul de fier care o împrejmuiește, zărește grădini minunate*. Stendhal, Roșu și negru, p. 7 3) Fie că este auctorial sau actorial, actul propriu-zis de focalizare poate fi evaluat sau modalizat. Ph. Hamon (1984) a arătat că evaluarea, în scrierea realistă, se face în mod esențial asupra obiectului ce trebuie descris [a se vedea în fragmentele precedente "ce spectacol indescriptibil
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
extrem de prezent în scriitura realistă, în general. De unde utilizarea frecventă a enunțurilor metaforice și comparative datorată unei funcționalități textuale ce poate fi analizată la diferite niveluri: a) expresia unui preconstruct ideologic sau a unei reprezentări fantasmatice ale autorului, în focalizare auctorială sau actorială (a se vedea de exemplu la Zola metaforele animale pentru descrierea minerilor 18 sau antropomorfice pentru ilustrarea legăturii oamenilor cu ideea de mașinism). Un anumit număr de mărci, de procedee stilistice, vor putea deveni laitmotive retorice, indici "obligatorii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
își trăiește momentul de grație. Dar, în evoluția expansivă a romanului modern, abia idealul ascetic al obiectivității absolute, formulat mai întâi de Flaubert, ar fi condamnat melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman, autorul Educației sentimentale recurge tot la metafora
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
simplu spectator. Prin urmare, titlul sugerează foarte elocvent caracterul teoretic, abstract, al unei drame (amoroase) la care scriitorul nu participă nici măcar prin delegație, în ipostaza acelui personaj predilect din romanele sale, ușor de recunoscut ca alter ego sau porta voce auctorială. Numai că Iorgu, intelectualul ce se sinucide din cauza unei decepții sentimentale, chiar dacă reprezintă însuși prototipul eroului lovinescian, rămâne totuși un personaj absent din drama propriu-zisă, trăind doar în amintirile celorlalți. Așadar, înainte de a trece la "analiza" propriu-zisă, Lovinescu înscenează "comedia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul cu șapte peceți (posibilă reminiscență din lectura odei lui Keats la urna grecească) îl regăsim, în variate formule, până în romanele târzii de la sfârșitul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
modifice profilul psihologic 183. Voi reveni pe parcurs asupra acestor lucruri. Până una alta, se cuvine să reținem observația că, de vreme ce perspectiva dezimplicată a "spectatorului" facilitează cunoașterea autentică ("Maestrul" e un soi de mesager al destinului și de porta voce auctorială), scriitorul trebuie să descopere limbajul adecvat, "forma" potrivită care să exprime/ comunice cunoașterea vizată. În caz că izbutește, lumea întreagă, și nu doar viața unui biet individ, va intra, firesc, într-o carte (oare de ce n-am înțelege preconizata evoluție de la "subiectiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
materiale și spirituale a societății, procesul creației își găsește aplicabilitatea în diversele domenii ale cunoașterii, configurându-și însă expresia cea mai concretă în artă, domeniu prin excelență al manifestărilor spirituale, capabil să transpună în imagini vizuale expresivitatea interioară a individualității auctoriale. Printr-o sinteză a tuturor compartimentelor conștiinței creatoare, perspectiva estetică definește conceptul creației artistice asemenea unui proces specific de realizare a operei de artă, cuprinzând atât etapele desăvârșirii interioare, în mintea și spiritul artistului, cât și cele ale concretizării ei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asupra artistului nu sunt nicidecum unul și același lucru. Din perspectiva acestei comparații, revelația posedă un caracter mult mai larg și mai potent, factorul decisiv al fundamentării ei fiind însăși divinitatea. În acest timp, inspirația artistică poartă amprenta unei individualități auctoriale, și implicit, limitările impuse de însăși dimensiunea umană a acestui fenomen. Sub raport estetico-teologic, diferențele dintre cele două forme de primire a mesajului inspirat mai constau și în faptul că revelația divină "vine exclusiv din exterior, ca lucrare a Duhului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care un agent narativ spune o povestire, ea definește agentul narativ ca subiect lingvistic (deci o funcție, nu o persoană) care se exprimă în cuvintele ce constituie textul. Bal insistă asupra diferenței autor / narator, subliniind felul în care autoritatea vocii auctoriale poate constitui baza unor forme politice sau subliminal-sociale de cenzură prin intermediul statuării unor anumite interpretări transmise prin procesul de predare / învățare în diverse instituții de învățămînt. În lumina demolării postructuraliste a autorului (Foucault, Barthes), Bal elimină și ea conceptul de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
instanță impersonală, oricît de ciudat ar părea. În faimosul său atac asupra conceptului și autorității autorului, Foucault respinge patru concepte diferite ale autorității ("Ce este un autor?"). El nu numai că pune la îndoială ideea psihologică de autor, de intenție auctorială și de autor istoric ca "origine" a operei, dar respinge, de asemenea, pînă și ultima fortăreață a conceptului de autor, autorul-funcție ca centru al înțelesului, demonstrînd că acesta este, de fapt, proiecția unui cititor ce are nevoie de un centru
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai este relevant; îndată ce femeile încep să interpreteze, nu mai este nevoie de interpretare. Cu alte cuvinte, apare aceeași amenințare ca în cazul ideii de "moarte a autorului" ceea ce demonstrează cît de legate sînt problematica interpretării și provocarea adresată autorității auctoriale. Distincția dintre autor și narator, cîndva o reificare structuralistă a subiectivității textuale, continuă să poarte o greutate strategică în acest sens. Ea ajută la distingerea mai multor voci care vorbesc într-un text, pentru a face loc poziției cititorului confruntat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]