5,062 matches
-
ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul sărut. *** Referință Bibliografică
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
după ce Îmi ajunseseră la ureche zvonuri precum că Adam Adam se număra printre consilierii secreți ai Președinției. Cu statut neoficial, e adevărat, dar consultat sistematic, mai cu seamă În chestiuni de politică externă. Imaginea savantului În stare pură, Învăluită În aura fulgurantă a livrescului, se asprise brusc, dezvăluind dimensiunea comună, terestră a existenței sale. Și asta doar pentru că părerea mea despre politică, politicieni și tot ce ținea de această sferă era una peiorativizantă, ca să nu spun mai rău. Ba spun: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu fi exagerat cu parfumul. M-am oprit pentru câteva momente în Fenwick ca să îi dau voie unei vânzătoare, acoperită de o coajă de machiaj ca o gheișă, să mă stropească un pic cu Montana și acum parcă îi vedeam aura albastru-închis în jurul meu. Nu puteam să mai aștept; ar trece ore până să se ducă. Cel puțin mirosea scump. Făcându-mi curaj, am împins ușile grele de sticlă. înăuntrul galeriei era răcoare și puțină umezeală. Un val de liniște zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Jacques a adus un DJ tocmai din New York pentru seara asta... Familiile Hammond și Frank își făceau ieșirea triumfală, ca și cum ar fi pășit pe un covor roșu invizibil din centrul încăperii. Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plăcut din prima clipă - ținea o baguette sub braț și rupea din era bucăți mici (de fapt numai miezul, ca să nu se sufoce păsările), aruncându-le în aer încântat ca un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
le citesc ceva mai târziu. I-am dat adresa noastră, fără să povestesc nimic despre Nunu, contând pe viața care va aranja totul. Întâlnirea mea plină de hazard cu Simon mă făcuse să văd dintro-dată lucrurile altfel, înconjurate de o aură misterioasă. M-am întors pe jos în satul nostru, parcurgând kilometri fără să obosesc. Am ajuns la vilă către miezul nopții. M-am direct în baie ca să-l evit pe Nunu, dar el m-a auzit și a venit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Iov. - Ești beată? Iei viața prea în ușor. Ceea ce începe ca un joc sfârșește printr-o catastrofă. - Sânt la fel de beată ca și voi, dar nu de vin, ci de Ă Nunu arăta ca un ucigaș acum, gelozia îi desfigurase aura amoroasă. - Vino și bea cu noi, a spus el tiranic. - Vreau să dorm, am răspuns închizând ușa de la camera mea. Nunu a intrat după mine, m-a prins de umeri și m-a zgâlțâit. Ochii i s-au întunecat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viață. Apoi au dispărut în bucătărie, întorcându-se cu cele două găleți pline de pești. Plini de încântare ca niște băieți puși pe joacă, aruncau pești în aer. Pescărușii îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
calm, dar aveam impresia că era mereu beat. Mi se părea că-l cunoscusem dintr-o altă viață, venisem la Lucerna să-i vorbesc direct, să rup vălul mistic care-l înfășura, să-i dezvălui umanitatea comună, reducându-i astfel aura de mister, să-l fac accesibil ca un prieten. Acum râdeam fără motiv de toate încercările mele eșuate, eram parcă vrăjită de propriile mele sugestii. Fusesem îndrăgostită de câteva ori și aveam o vagă idee de ce se întâmplă între sexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spre Calistrat. Bătrânul rămăsese nemiș cat cu mâinile ridicate și privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
echipele de urători care mergeau obișnuit cu „plugușorul”, cei mai mari organizau alte obiceiuri de mascați pe lângă personaje luate din realitatea socială românească: Banda Jianului (Lunca), care exprimă fascinația poporului de rând față de haiduci cărora li s-a atribuit o aură de apărători ai celor mulți și năpăstuiți. Cum a ajunsă Jianu și banda lui din Muntenia în Moldova, până la bejenarii bucovineni din Lunca este mai greu de stabilit, însă nu este exclusă ca „Banda Jianului” să fie o prelucrare și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să i se însoare băiatul cel mare, e frumos ca soarele, a ieșit preot și nu primește parohia până nu se însoară?! Fratele dumneavoastră era un domn autentic, avea cămașă cu guler de celuloid, era frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele. O fi vreo țărăncuță, zice maică-ta. Aaa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era, foarte subțire și foarte înalt, cu ochii lui albaștri ieșind din sprâncenele stufoase, cu fire lungi, avea o lumină a lui pe atunci. Dar e sigură că nu la asta s-a referit, la fizicul lui, la lumina, la aura care-i dădea succes pe scenă și în viață. De aceea, fata schimbă repede discuția. Cum cucereai tu femeile? Ce făceai? Ce fac cu tine acuma, le vorbesc. Le cânt și toate sunt pierdute. Și vocea lui caldă se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar pentru ea: în Hamlet... — Ei, da, ce te miri așa, îți ziceam că a venit Smoktunovski la cabină și, la sfârșit, m-a îmbrățișat, spunându-mi moi maestrî!!!, maestrul meu, da, atunci am simțit că zbor. M-a văzut Aura Buzescu și a izbucnit: genial, chiar, genial!!! Eram chiar Hamlet! Dacă mă sună acuma Peter Brook și mă întreabă ce mai joc, dacă îmi spune că ar trebui să fac King Lear, dar să fiu atent la regizor, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ține cuvântări despre realizările absolvenților. 5. Părul lins. 5. Fără păr lins. Amory luase hotărârea definitivă să meargă la Princeton, deși era unicul absolvent de la St. Regis, care avea să se Înscrie la universitatea respectivă. Yale Își câștigase o aură și o strălucire romantică din poveștile care circulau la Minneapolis și de la băieții de la St. Regis’ care fuseseră „selectați pentru frăția « Craniul și oasele»“, dar pe Amory Princeton Îl atrăgea cel mai mult, cu atmosfera sa de lumini și culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant și impersonal; sacrificiul era o eternă Înfumurare. Nu plânge pentru mine, ci pentru pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta 2. Își scoase o țigară din poșetă și și-o aprinse. O aură albăstruie de lumină se formă imediat în jurul țigării. — Ce țigări fumați? întrebă Dromiket 4. — „Fermi”, zise Getta 2. — Sunt bune? se interesă Dromiket 4. — Sunt excelente. Tutunul e prelucrat electromagnetic și, în momentul când tragi fumul în piept, datorită temperaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]