2,756 matches
-
Aspecte, 149-155; Vlad, Povestirea, 98-100; Cioculescu, Aspecte, 281-283; Gabriela Maria Pintea, Panait Istrati, București, 1975; Muthu, Lit. rom., 187-199; Al. Oprea, Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; ed. București, 1984; Vârgolici, Scriitori, 226-247; Eugen Simion, Pactul autobiografic, FLC, 1984, 36; Eugen Simion, Morala „omului învins”, CC, 1985, 3-4; Gabriel Dimisianu, Fâșii de viață, CC, 1985, 3-4; Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, București, 1986; Băncilă, Portrete, 245-256; Dimisianu, Subiecte, 39-57; Anghelescu, Textul, 184-188; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Lovinescu, Unde
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
individ, așadar din perspectiva orizontului afectiv din care se desfășoară gândirea”. Despărțirea de facto se produce abia în Ușa interzisă. „Gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta”, scrie L. aici despre filosofi. Jurnalul său recuperează anecdoticul autobiografic sub specia romanescului: gândirea și viața ajung să se suprapună, să se amestece. Dacă în Jurnalul de la Păltiniș romanescul, deși efectiv, era lăsat în planul secund, „tehnic”, al prelucrării anecdoticii pentru a crea efectul de realitate necontingentă, în Ușa interzisă
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
Simionescu, Eugen Uricaru, Petre Sălcudeanu, Virgil Duda, Radu Petrescu, Dinu Săraru, Maria-Luiza Cristescu, Radu Tudoran, Alexandru Vlad, Vasile Andru, Mihai Sin, Ștefan Agopian, George Cușnarencu, Dan Grădinaru, Marian Ilea. Și înainte, dar îndeosebi după 1989, s-a acordat atenție prozei autobiografice, începând cu ineditele Însemnări zilnice ale lui Titu Maiorescu (în mai multe numere din 1968), continuând cu extrase din jurnalul lui Gala Galaction (37/1977) ori cu paginile de jurnal ale lui Octavian Paler, Dumitru Țepeneag (Un român la Paris
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
morale, iar Totul se repetă (1988) se înscrie în „formula micului realism care dezvăluie lumea sufletească a omului mărunt cu fire ingenuă, dar înclinat să se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului” (Mihai Cimpoi). Marcat de un puternic patos autobiografic, romanul Șobolaniada (1998) tratează schimbări morale în perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău, 1978
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
fundalul luptei naționale din Transilvania, cu înflăcărările și compromisurile generate aproape zilnic de aceasta. O sumedenie de personaje, alcătuind elita rurală, toate excelent creionate, se adaugă participanților direcți la „drama pământului”. În casa învățătorului Herdelea, romancierul aduce, cu multe elemente autobiografice, întreaga gamă a problemelor economice, culturale, cetățenești și politice proprii intelectualității transilvănene înainte de primul război mondial. Nicăieri lucrurile nu apar înfrumusețate, până și formele iredentismului sunt văzute lucid, critic, fără umbră de orbire patriotică. Dar și o înțelegere profund omenească
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și poezia scrisă de R., prezentă în volumul Învățarea lumii (1998), este o proiectare parabolică
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
numelui său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
d. Bunăoară, se publică un capitol din studiul Religie și spirit de Lucian Blaga, două eseuri ale lui D. D. Roșca, Fond și formă în filosofie și Europeanul Bărnuțiu. În numărul 7-8/1942 Onisifor Ghibu dă un fragment din lucrarea autobiografică Pe baricadele vieții, iar în numărul 10/1942 Victor Eftimiu o evocare a Sibiului. E.O.
LUCEAFARUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
narative (un comentariu pe marginea dezbaterii, de actualitate în epocă, în legătură cu raportul fiction/faction în literatura americană), ilustrând o linie de preocupări ce se regăsește în colaborarea la realizarea versiunii în limba română a cercetării lui Dan Cristea dedicate scriiturii autobiografice, Versiune și subversiune (1999), dar mai cu seamă în cartea Viziuni americane. Romanul american contemporan (1997). Lucrarea a fost scrisă în anii ’80, în ambianța universitară nord-americană; sunt tratate, în termenii cercetării naratologice mai noi, „spațiul verbal” și strategiile narative
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
iubitul de odinioară și îi devine amantă. Dar din nou viața ei redevine anodină, înghițită de aceea a întreprinderii, care va fi strămutată pentru ca în loc să se sape un lac de acumulare pentru o viitoare centrală electrică etc. Conceput ca rememorare autobiografică a personajului principal, romanul are, pe suprafețe mici, virtuți întâlnite în prozele anterioare, mai ales în componenta psihologică, dar în absența unor semnificații mai adânci, Fluxul apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
mai pregnante fiind „personajele” G. Bogdan-Duică, C. Rădulescu-Motru, Vasile Bogrea, Victor Papilian, Ștefan Bezdechi. Firesc, transpar și multe lucruri despre autorul amintirilor, despre precocitatea, cumințenia, predispoziția sa spre lectură și meditație, despre propria activitate și relațiile cu cei evocați, componenta autobiografică fiind substanțială. Între acțiunea de popularizare și eseu se situează Medalioane muzicale (1966), pagini cu caracter preeminent informativ, dar și cu paranteze exegetice, din dorința de a fixa originalitatea unui compozitor. Se fac multe referințe la opere literare sau unele
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
intelectuală, prin temperament și printr-o sumă de incidente biografice. Exponent este, în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere și Filosofie și ucenic în ale gazetăriei. Din analiza lucidă a propriilor trăiri (probabil, în mare proporție, cu suport autobiografic) - cadrul familial, dragostea infantilă pentru soția unui moșier și deputat, experiența „dezrădăcinării” și, paralel, a „standardizării” în școală etc. - , ca și din acelea ale prietenilor, protagonistul formulează un aspru rechizitoriu la adresa establishment-ului de după primul război mondial. Nutrind credința că
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
tip ar trebui să facă o selecție severă a trăirilor proprii, să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în el, fiindcă ar fi convențional. Relatarea autobiografică a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders, în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
nume ușor caricaturale, parcurg mici scenarii cu evoluție fantast-absurdă, pe coordonatele unor tipologii de sorginte gogoliană, sunt protagoniștii unor aventuri amoroase insolite, în limbul subțire dintre nefirescul straniu și oniricul comic. Alte „schițe” au ca fundal un pitoresc provincial, poate autobiografic. Frazarea narațiunilor este laconică, într-un lexic dezinhibat, cu ironice alăturări de expresii crude și neologisme, sugerând nesfârșita tranziție, tragedia și totodată „comedia cea de obște” a societății românești de azi. SCRIERI: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
de investigare. Ca romancier - La noapte, cotidianul (I-II, 1985-1999), După anchetă (1986), Adio cu nopțile de unul singur (1987), Drumul prin pădure (1989) -, Ș. abordează teme în care, dincolo de țesătura epică, se întrevede dorința de a transpune literar experiențe autobiografice de interes mai general. Viața și condiția de ziarist în provincie îi permit să creioneze o anume atmosferă, sugestivă ea însăși pentru cadrul de desfășurare a epicului. Prozatorul nu urmărește atât conflictele grave sau senzaționalul acestora, cât mai degrabă o
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
notă originală, deoarece Ș. este un bun povestitor, are un fel de exactitate neutră în expunere, nu se implică și nu încearcă o organizare a epicului în scop demonstrativ, moralizator sau estetizant. Interesantă este Băieții de la grădină, probabil o reconstituire autobiografică a studenției într-o instituție destul de specială, cu o organizare cvasimilitară: mici drame și aventuri, câteva tipuri de studenți și profesori, totul sigur, cu bun-simț și umor, agrementat cu dialoguri hazoase. În alte povestiri experiența de silvicultor a autorului servește
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
perpetuă. Monografie a feminității, surprinsă în câteva posibile ipostaze - sensibilitate, frivolitate, agresivitate, gingășie -, cartea e alcătuită din mici schițe caracterologice. Aventură la Brașov (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu unele reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
pentru prolificitatea sa. Scrisul lui stă sub semnul acestei întoarceri permanente și al propensiunii pentru disecarea minuțioasă, înțesată de detalii, dar și disipată pe mai multe nuclee epice, a cazurilor de conștiință. Autocaracterizarea prozatorului ca structură reflexivă, închisă în magma autobiograficului și orientată psihologic spre investigarea trecutului, explică preferința pentru romanul de analiză, cultivat fie ca atare, fie disimulat sub formula mai laxă a prozei de medii și a romanului de familie. Și evoluția lui Ș. este sinuoasă: scriitorul abordează rând
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
prezența enoriașilor, care se încing și ei, pentru o pretinsă icoană făcătoare de minuni a Fecioarei, apărută pe fereastra unei maghernițe, unde un tânăr din asistență, Miron Goia, recent bacalaureat, nu vede decât o pată de mucegai. În bună parte autobiografic, romanul narează viața acestui tânăr care, în cele din urmă, ajunge profesor suplinitor la țară. După un timp va fi promovat inspector școlar-șef. În ultima vară a regimului ceaușist se vede trimis, ca împuternicit al partidului, în campania de
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
care trădează filiera unui expresionism minor (Drum prin recoltă), recognoscibil, de asemenea, în pictură. Proza semnată de S., în special romanul Castelul de apă (1972), reluat și amplificat în Oblic peste lume (1979) și Viața prin hublou (1986), ambele scrieri autobiografice compuse dintr-o succesiune de capitole (povestiri) cvasiautonome, reprezintă adevărata ei realizare literară. Bine lucrate, cu umor și vervă descriptivă sau cu emoție, paginile memorialistice învie personaje (dintre care se distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI: Poezii, pref. Perpessicius, cu un portret de G. Tomaziu, București, 1945; Poeme, București, 1969; Evocări de călătorie, București, 1970; Castelul de apă, București, 1972; ed. Botoșani, 1998; Soare difuz, București
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a realismului, S. recuperează o lume vie, cu personaje vii, aflate în situații dintre cele mai diverse, totul fiind înregistrat și oferit cititorului la vedere, fără artificii narative. Autorul face dese referiri autobiografice, își explică gesturile și, în general, elementele mecanismului său retoric. Pot fi întâlnite, astfel, pasaje în care autorul mărturisește, implicit ori explicit, ce înțelege prin a povesti sau prin a scrie. În textul de deschidere, O zi din viața lui
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
adesea de prolixitate și supralicitare, lungile deliberări ale personajelor fiind lipsite, de regulă, de motivațiile necesare pentru a declanșa crize de anvergură. După 1989 S. a publicat în Canada o suită de romane scrise în limba franceză, care împletesc obsesii autobiografice cu descrieri ale României postceaușiste. Dintre acestea se distinge Le Roman du retour (1992), care relatează episodul revenirii în țară, întrerupt pe alocuri de flashuri trimițând la experiențele din exil. Ca document social, cartea nu rezistă, de vină fiind platitudinea
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
situații și stări sufletești aparent insignifiante, personajele încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de sublimare a autobiograficului, astfel încât reușește numai articularea, din mici „scenete”, a unei nesemnificative cronici a cotidianului. Între povestiri se pot stabili conexiuni și textul poate fi socotit și un microroman-puzzle, o monografie fragmentată și sentimentală a periferiei, făcută din perspectiva deliberat naivă a
STOIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
a scris și proză - Joc de noapte, joc de zi (1971), precum și memorialistică - Un dramaturg își amintește (I, 1980) și, apărute postum, Amintirile unui dramaturg (1998), volume dense, masive, scrise cu har și cu atenție la detalii, împănate de confesiuni autobiografice și „poietice”, cu considerații de teatrologie aplicată și mărturisiri de practician al domeniului, și care constituie o adevărată „mină de aur” pentru cei interesați de istoria vieții teatrale românești din secolul trecut. SCRIERI: Comedia zorilor, București, 1930; Revelația, cu ilustrații
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]