12,559 matches
-
una pe care o conștientiza abia vag. Drumul spre nord, spre locuința domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull nu era cu totul liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul mașinii, la portalurile ce i se iveau în cale. Numai deschideri, intrări și uși... Londra însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puncte turistice fiind lacul Tianchi, Pădurea Yuehua, Pădurea subterană, Pădurea de pini Meiren, Valea cea Lungă, Grădina Muntele Înalt, Piscul principal, Izvorul Termal, trecătoarea Heifeng și Pădurea Pietrelor Ponce. Accesul spre munții Changbai este foarte ușor, se poate ajunge cu autobuzul din Yanji. Mai mult, până la Yanji sunt și curse aeriene directe din și spre marile orașe Beijing, Shanghai și Shenyang, dar și din Seul, Coreea de Sud. La poalele, dar și pe versanții mai lini ai munților sunt hoteluri bine dotate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au trăit la Zhouzhuang . Principalele atracții din localitate sunt: Templul Quanfu, Mănăstirea taoistă Chengxu, Sala Shenting, podul Fuan, pavilionul Milou. Întrucât Zhouzhuang este situat între Shanghai și Suzhou, turiștii aflați în cele două orașe mari pot ajunge dimineața, aici, cu autobuzul sau trenul și se pot reîntoarce înapoi în orașele din care au plecat în seara aceleiași zile. Această practică face ca în orășel să nu fie hoteluri mari, majoritatea sunt mici și sunt deschise de localnici și chiar dacă nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rame din lemn. În Fenghuang există opt obiective turistice importante, dintre care trebuie menționate: Colina Dongling, Muntele Nanhua, Templul Montan și lacul Longtan. În caz că vreți să vizitați această localitate, puteți lua avionul până la Jishou, provincia Hunan, și de acolo cu autobuzul ajungeți în pitorescul orășel. 3. Obiective aflate în Patrimoniul mondial Grotele de la Longmen Grotele de la Dunhuang, Datong și Longmen reprezintă "cele trei tezaure culturale cu sculpturi artistice din China". Grotele de la Longmen se găsesc la aproape 12,5 km sud
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
niște câini sau pisici care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă și un spirit comunitar dezvoltat. În Anglia, de pildă, în fiecare autobuz și la fiecare colț de stradă e o cameră de luat vederi. Coșurile de gunoi din Londra sunt desființate din anii ’70, în urma atentatelor IRA, toată lumea aruncă resturile pe jos pentru a fi strânse integral noaptea. Orice obiect abandonat, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amintesc. De fapt, nu-mi amintesc o iotă. La urma urmei, de câte ori nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
topit după fotbal și prieteni, ca să nu fiu singur, m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu fiu singur, m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile I.T.B. (unde ți se lungeau urechile așteptând patru autobuze și două tramvaie) = trei ore; f) trei ore de drum pentru un singur antrenament la piticii lui Dinamo era timp, nu glumă; g) timpul era puțin într-a cincea, fiindcă intram la școală la prânz, iar dimineața era scurtă; h
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acest punct al narațiunii, Matei, în calitate de coautor, m-a rugat să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice) a basa basa basa, a riki tiki tiki tomba, a la-lue ba-lue ba-lue? tare aș vrea să știu pentru că, vedeți, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în primăvara în care a devenit limpede pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au domolit nici după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
muntele, lacul, marea, blocul, macaraua, Dâmbovița, sfinxul), să spună pe unde au fost și ce au văzut (macarele, munți, lacuri, mări, grădina zoologică), să se poarte cuviincios acasă și pe stradă (săru’mâna și buna ziua), să cedeze locul din autobuz, troleu, tramvai la bătrâni, să-i ajute să treacă strada, să nu le spună moși și babe, să traverseze numai la culoarea verde a semaforului, să fie mici gospodari, să planteze flori în grădină, să ude florile din ghiveci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se prăfuiască roțile, venise cu bicicleta în brațe de la Valea Argeșului, din stația de autobuz. Două-trei ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niște morți pictați, din lemn, care din când în când învie și-i fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zori. Eu sigur am simțit ceva în genul ăsta, chiar dacă, la un secol și jumătate distanță, dincolo de Răzoare, bălăriile mai creșteau doar în spațiile verzi dintre blocuri, în crăpăturile asfaltului și în cele trei văi importante - a Argeșului (unde întorceau autobuzele 68, 108 și 118), a Oltului (unde avea cap de linie 105) și a Ialomiței (unde opreau troleibuzele 84 și 93). Într-o zi, să zicem vineri, a sosit epoca boxului. Și epoca boxului a coincis cu perioada marilor hemoragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie acolo. De data asta, contactul trebuia să fie personal - prin telefon nu se putea transmite un cec! Dar ar fi preferat să se lase păgubaș; nu-l mai văzuse pe Henry din ajunul procesului... În piața Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit nu păreau defel ușoare.) Doar cărămizile mai atîrnă atît de greu, se scuză bătrînul. La ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trînti pe pat și Închise ochii. Abia pe la cinci după-amiaza se hotărî să acționeze, dar acționă mecanic. Nu mai voia să se gîndească la nimic: ce rost avea să facă presupuneri Înainte de a auzi ce-i va spune ea? Luă autobuzul 19 pînă la Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după-amiaza se hotărî să acționeze, dar acționă mecanic. Nu mai voia să se gîndească la nimic: ce rost avea să facă presupuneri Înainte de a auzi ce-i va spune ea? Luă autobuzul 19 pînă la Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]