2,305 matches
-
trambulină, sărmana Carmincha, o nouă viață Începea pentru ea, „Întotdeauna i-au plăcut lucrurile interzise“, Își spuse Luque, dar imediat se gîndi că nu era adevărat, ce necioplit era și străinul ăsta, acum scotea Încă un urlet sălbatic și o azvîrlea pe biata Carmincha În apă, căzu pe burtă și străinul sări alături de ea, fericit. Carmincha ieși la; suprafață vrînd să pară curajoasă dar avînd lacrimi În ochi și străinul urlă din nou, Cecilia le făcu semn cu mîna, iar Chinezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-o arate lui mămica și să nu creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito Îi azvîrli În față un nu mai uscat decît pustiurile de pe coasta peruviană. În cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o cîrciumă de mahala, departe de San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mort de frică. Îl și vedea pe Daniel față În față cu mămica, trîntindu-i În obraz toate lucrurile astea, mămica o să devină foarte nervoasă, o să-i povestească totul lui Juan Lucas și unchiul Juan Lucas era În stare să-i azvîrle În stradă pe toți. Și mai erau și alte probleme. Aveau nevoie de un grădinar, fiindcă Anatolio nu voise să-și părăsească florile din palatul vechi și mai era nevoie și de o fată pentru hainele și curățenia din camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bun și mai drept decît Supra Șoricelul din ultimul număr al Revistei copiilor. Vedea În fața ochilor pagina treisprezece a revistei cînd se trezi drept În față cu o mănuși care-i opri Înaintarea. Fernandito Își scosese mănușa și i-o azvîrlise În nas de foarte aproape și abia acum putu să-l vadă din nou, prea tîrziu, deși Încercă să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas și, după ce se dezmetici din lovitură, descoperi fața furioasă și ochii pătrunzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o nulitate! A fost o mare profesoară, dar acum e o nulitate! Și tu nu trebuie să fii victima ei! Nu-i destul că sînt eu victimă?! Mie Îmi subînchiriază odăița aia mizerabilă În care stau și vrea să mă azvîrle În stradă fiindcă nu pot să-i plătesc mai mult... Pe seama ta și a mea vrea să Întrețină... vrea să Întrețină... Tu probabil că ești un copil bogat... De asta se poartă așa cu tine... Vrea să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vorbă fără să se certe. Desigur că ei strigaseră puțin mai Înainte... Femeia se retrase de la fereastră cînd Îl văzu pe bătrînel apropiindu-se. Făcea tot timpul din cap că nu. Nu avea timbre pregătite pentru diseară... Iarna nu azvîrli pe nimeni În stradă, Îi spuse Frau Proserpina. O să mai vorbim noi cînd s-o topi zăpada. Și pe urmă se Întoarse și intră În auditorium, Închizînd ușa În urma ei, ca să nu se răcească Academia. Se Îndreptă cu pași hotărîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că da“, văzînd că prietenul lui era mult mai Înalt decît Fernandito. Dar de cum ajunseră lîngă trandafiri, la locul cu pricina, lui Julius Îi trecu tot optimismul și pierdu orice speranță, cînd Îl văzu pe Cano, chiar Înainte de a-i azvîrli adversarului În obraz provocarea la luptă, repetînd din cale-afară de exagerat gestul acela atît de ciudat și de trist: „Îți ard una, bă... Îți ard una...“ A urmat zîmbetul lui Fernandito, Îi Întinse mîna de parcă ar fi vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă noptiera cu poza Cinthiei, care zîmbea și parcă voia să stea de vorbă cu.el, Își trase pătura peste cap, dispăru În Întunericul total de dedesupt, dar pătura era pufoasă și atingerea ei Îl făcea să-l mănînce nasul, azvîrli cît colo cearceaful și pătura, a fost ca un pumn În nasul lui Rafaelito, se Întoarse, dar perna era tot fierbinte, mai stătuse pe partea aia și la mijloc era tot fierbinte, atunci se repezi la noptieră și aprinse lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu putu face verificarea pînă dimineața, cînd, ieșind din dormitorul lui ca să meargă la bucătărie, se ciocni pe coridor cu Bobby furios, țipînd, alergînd ca un nebun ori ca am bețiv și Țanțoșa venea În urma lui În cămașă de noapte, azvîrlind după el cu tot ce-i cădea În mină și de cîte ori Îl ajungea Îi ardea cîte o palmă zdravănă. Celso și Daniel reușiră s-o potolească și o luară cu forța În bucătărie, În timp ce Bobby Îl amenința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar dacă s-ar desfășura În martie, ai mai fi amator de lupte cu tauri? — Juan Lucas e foarte priceput, spuse În schimb. — Stînd pe lîngă el Înveți multe... — Fără Îndoială. Juan Lastarria simți că În curînd avea să-i azvîrle arhitectului paharul de whisky În față. — Dumneata nu ești amator de lupte cu tauri, nu-i așa, domnule arhitect? Întrebă În schimb. — Am fost de cîteva ori, dar nu mă atrag prea mult. — Și ce sport practici? Table. Juan Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voce neașteptată și Îngrozitoare: venea din salonașul de alături, unde Susana, sluta, stînd probabil În Întuneric, Îl ascultase tot timpul și-i trîntea acum fraza ei preferată, Încărcată de milă și de subînțeles: „Dumnezeu să-ți dea sănătate“. Juan Lastarria azvîrli cît colo batista pentru gripă și hotărî să iasă În lume cu iubita lui chiar În seara asta, fără să se mai ascundă. Notele lui Bobby s-au Îmbunătățit simțitor la Începutul lui noiembrie și Juan Lucas a acceptat sugestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav, don Carlos“, Îi spuse. Între timp, Într-una din camerele de baie, Bobby se tăiase cu briciul cînd se bărbierea. Văzînd sînge, Își aminti că orhideea Încă nu venise. Azvîrli briciul și alergă la parter, ca să-i spună lui Juan Lucas că din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. În drum se Întîlni cu Susan, care urca să se schimbe și o Întrebă unde-i Juan Lucas, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glasul, apoi ceru cîteva păhărele ca să Încălzească motoarele. Abraham se ridică m picioare și dădu fuga să-i servească. Băură cu toții. În afară de maestrul Lobo. El semna Întotdeauna contractele. Julius se pieptăna cînd răsunară primele măsuri ale unui cîntec la modă. Azvîrli pieptenul și o pomi glonț spre o fereastră a dormitorului său care dădea tocmai deasupra colțului unde era orchestra. O deschise, se aplecă și descoperi că nu era absolut nimeni pe ringul de dans și nici la mesele risipite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi În capătul localului pînă ajunse În dreptul Vlăjganului, care-i strigă: „Așa, zîna mea, zi-i Înainte!“ Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine Și În timp ce spunea cha cha cha se Întorcea spre estradă azvîrlind de pe ea, rînd pe rînd, penele, fustița de tul și voalurile de mătase, pînă nu mai rămase decît În sutien și o scoică strălucitoare, plină de oglinjoare de argint, foarte mică. — Din pricina numărului ăsta a avut scandal cu Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius au izbucnit din nou și cu o violență mai mare decît Înainte. Julius era mîndru ca un cocoș de faptul că În curînd Împlinea unsprezece ani și iarna asta termina școala primară; Învățase o mulțime de porcării și le azvîrlea cu dărnicie În toate părțile, Încît Susan a fost silită să-i spună lui Carlos să nu-l mai Învețe asemenea lucruri, chiar dacă venea la el să-l Întrebe ce Înseamnă. Dar lui Julius nu-i mai păsa de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
negru de baie, care se străduia din greu să înalțe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâl nit-o prin 1939, la bordul unui vas de croa zieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bricheta într-un marsuin. A treia a fost prietena șefului, Mary Hudson.“ În loc să-ncep acum să explic de ce aceste flash-uri de fru musețe pură sunt atât de minunate literar (pe cât de banale par la prima vedere), părăsesc locomo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
grup, pretinse ea. Un cerc. Din descrierea ei, Mark părea aproape popular. Bizar: voia ca până și poliția să aibă o părere bună despre el. Chiar și bărbații ăștia, care voiau s-o convingă că mai fusese cineva care îl azvârlise pe Mark de pe șosea. Nu le păsa ce i se întâmplase lui Mark. Mark era doar un set de urme de cauciucuri. În tot timpul întrevederii, pipăi bilețelul ascuns în geanta ei de stofă. Bilețelul de la cel care-l găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat de spital, când Mark scoase un: — Avem ceva de furcă în momentul ăsta. Îl luă în brațe și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea. O puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră, și să pândească doar, până când simți cum șira spinării e pe punctul de a se despica și de a azvârli afară o altă creatură din carcasa ei spartă. Dar nemișcarea era salutară, ca majoritatea durerilor. Concentrarea ei era la pământ. Simțea nevoia s-o ia mai încet, să-și îndrepte atenția spre ceva. Simțea nevoia să stea în tăcere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
supăra. Apoi au adus-o pe cealaltă femeie, care seamănă cu Karin, ca să nu observ că a dispărut. Își ridică privirea spre Weber, plin de speranță. Weber dădu dintr-un umăr. —Și de cât timp a dispărut ea? Mark își azvârli mâinile deasupra capului, apoi le lăsă în jos, pe piept. — De când e cealaltă aici. Fața i se tulbură de durere. Nu mai e acolo unde stătea înainte. Am sunat la numărul ei. Și se pare că ăia de la slujba ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai bine o lăsăm pe mâine, ce zici? Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o grămadă de explicații. Weber nu se așteptase ca experimentul să funcționeze într-adevăr. Subiectivitate experimentală, ar fi spus doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte, gata să fugă la cel mai mic semn de tulburare. Mark rămase nemișcat, ceea ce-i dădu curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]