1,419 matches
-
apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor erau pe alocuri sfîșiate. - De unde ați ieșit? - Din grotă, zise Lucas strecurîndu-i un zîmbet Mariei, pe drumul Jefuitorilor de corăbii. Se Întoarse spre Stéphane care se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul lui Îl privi cu o stupoare neprefăcută. - CÎnd mă gîndesc cum trebuie să cerșesc cîțiva bănuți ca să-mi cumpăr un costum de haine decent, iar dumneata, dumneata... Începuse să se bîlbîie de furie. - Ceea ce Îmi ridică mie o problemă, replică Fersen, e faptul că familia dumneavoastră n-o ducea prea bine cu banii la sfîrșitul anilor șaizeci. De unde ați scos milionul necesar? - Un milion? De ce? De franci? exclamă PM, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stupefacția scandalizată a lui PM și aerul calculat al lui Armelle, care deja căuta interesul lor În toată această poveste. - Și mai țin să-i facem o Înmormîntare demnă de o descendentă a familiei de Kersaint. PM Începu să se bîlbîie. - B... bine... tată, dar ai luat-o razna complet! Bate cîmpii, e bolnav! - Taci din gură și măcar o dată gîndește! i-o reteză Arthus cu brutalitate. În mod oficial, mă voi preface că abia acum am descoperit că este fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crezut c-am zis c-am întâlnit un băiat drăguț, care e cunoscut ca sultanul de Brunei și care m-a invitat, plin de amabilitate, să mă alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
anterior. — Claire, o să trec mai târziu pe la tine, pe la birou, mi-a spus ea cu dulceață. Toată furia i se risipise din voce. — Poate putem să luăm prânzul împreună într-una din zilele săptămânii ăsteia. — S-sună bine, m-am bâlbâit eu. M-am întors către Graham și Dawn. În mod straniu, mă simțeam responsabilă pentru faptul că Vivian țipase la ei. Însă amândoi erau ocupați să-și pună unul peste altul dosarele din fața lor. Oare nimeni nu mai era impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știu despre săptămâna asta? Luați-o, în ordine, în jurul mesei și spuneți-mi ce-ați făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta, Claire, și totul o să fie bine. Tuturor mireselor li se face frică. Un taxi a oprit, pentru ca pasagerul să se dea jos, iar eu am fost recunoscătoare, fiindcă mașina noastră a fost prinsă în spate. — Eu... eu..., m-am bâlbâit, neștiind ce să spun în continuare. Mama și Bea s-au aplecat spre în față, așteptându-mi cuvintele, pline de speranță. Eu am luat un gât de șampanie. — Ce e, Claire? m-a întrebat mama cu blândețe. E totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alături. Din fericire ți-ai revenit în cel mai scurt timp, dar ce folos dacă pînă la urmă tot ai clacat, lăsînd totul baltă? Odată cu Geniul ai început să-ți pierzi și tu din energie, să faci gafe, să te bîlbîi, să te dai de gol în discuțiile cu Comandantul și cu Regizorașul, așa că pînă la urmă n-ai avut de ales decît să te recunoști înfrînt și să te retragi cu coada între picioare, lăsîndu-i pe cei care sînt încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nesuferit ai devenit, nu voia să-i spună nici în ruptul capului de ce era atît de frămîntat de gînduri, simțea că știai mai multe decît s-ar fi cuvenit. De aia m-am transformat într-un nesuferit, începu să se bîlbîie, eram prea nervos și trebuia să mă descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i motivul pentru care nu figura în rezumatul infracțiunilor. În timpul celei de-a doua tâlhării a lovit de mai multe ori cu pistolul o femeie în vârstă, care a murit acum o oră la spitalul Good Samaritan. Harry Sears zise, bâlbâindu-se: — C-c-c-complici? A-a-apropiați? Loew clătină din cap. — Căpitanul Tierney a stat de vorbă azi-dimineață cu cei de la Departamentul de Poliție din San Francisco. Ei susțin că Nash e un lup singuratic. Se pare c-ar fi fost recrutat pentru rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film. Am întrebat-o: — Despre ce-i vorba în film? Fata se bâlbâi: -V-v-vă rog, domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
discreție. Betty era destul de nepretențioasă la bărbați, iar distrugerea căsniciilor nu-i stilul meu. Harry? Sears stătea lângă harta de pe perete a L.A.-ului, ținând în mână un stilou și o mapă. — O s-să f-f-facem ce-ce-cercetări la f-f-fața locului, se bâlbâi el. Mi-am văzut cu ochii minții cererea de transfer cu rezoluția „Se respinge“. Apoi am auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii erau Ellis Loew și Jack Tierney. Amândoi încercau să se convingă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a purtat o rochie roz, ca să ironizeze faptul că nu mai este virgină. Eu m-am îmbrăcat în uniforma albastră. Russ Millard mi-a fost cavaler de onoare, iar Harry Sears a fost prezent în calitate de invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima dată, am remarcat că exact la al patrulea pahar a scăpat de bâlbâială. L-am scos și pe bătrân de la azil. Habar n-avea cine naiba sunt, dar oricum s-a distrat de minune: a tras la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sergent, iar Divizia Criminalistică mi-a prins bine ca domeniu de instruire pentru țelul meu - Biroul de Detectivi. Am început o tiradă despre mariajul meu de tot rahatul, despre felul cum tura de noapte m-ar ține departe de soție, bâlbâindu-mă când înaintea ochilor îmi apăreau imagini ale femeii în negru, și mi-am dat seama că mai am puțin și o să ajung să-l implor. Într-un târziu comandantul detectivilor mă reduse la tăcere cu o privire lungă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns de la Kay. Fără să mă gândesc, am format WE-4391. Îmi răspunse ea: — Alo. Casa Sprague. M-am bâlbâit. Apoi am auzit: — Bucky? Bucky, tu ești? Pilangiul venea spre mine, clătinându-se și ducând sticla la buzele însângerate. Am băgat mâna în buzunar și am scos niște bancnote, pe care i le-am aruncat pe trotuar. — Vino la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițist de la Patrulă a g-g-găsit o m-m-magherniță plină de s-s-sânge. Era un r-r-raport întocmit la fața locului pe doișpe și t-t-treișpe și eu... Iar Emmett Sprague avea niște proprietăți acolo sus. Și era prima dată când îl auzeam pe Harry bâlbâindu-se după-amiaza. — Sosesc cu trusa de criminalistică. În douăzeci de minute. Am închis, am înșfăcat mostra cu amprentele lui Betty Short din dosar și am alergat la mașină. Se circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne programăm singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un buton și, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a sărutat-o. S-o văd pe mama așa supusă era la fel de ciudat cum ar fi fost să văd o oaie vânând un șacal sau un bărbat alăptând un copil. Mama, care niciodată nu rămânea fără replică, aproape că se bâlbâia. - Bărbate, tată al copiilor mei, dragul meu prieten, a spus ea. Vin să te rog ceva, nu pentru că ar trebui, ci pentru că mi-e milă. Bărbate, Iacob, a șoptit ea, știi că eu îmi pun viața în mâinile tale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se putea face nimic să ni se întâlnească cărările. După mai multe zile, Re-nefer s-a interesat de Așnan, iar eu am încercat să-mi fac curaj să-i vorbesc despre fiul ei. Dar n-am reușit decât să bâlbâi ceva și să roșesc. - Ți-e dor de mama ta, copilă? m-a întrebat ea plină de amabilitate. Am dat din cap că nu, dar probabil arătam așa de jalnic, că regina mi-a luat mâna și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ești încă nou aici. Și soldatul era nou. Iahuben îl privi cu uimire: - Cum, se mai... vrei să spui că se mai... Celălalt îl mai bătu o dată pe umăr și-i spuse, întorcînd fața în altă parte: - Nu te mai bâlbâi atîta! Du-te la casa robilor și cere doi argintari și doi hamali ca să care leșurile astea și să spele sângele de pe marmură. CAPITOLUL XII Marele Preot aștepta atent. - Când treceam prin țara oamenilor negri, stăpâne, m-am uitat la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În astfel de Împrejurări, Începu să se bâlbâie ușor: — Draga mea Fenimore... m-ai Înțeles greșit... e ultimul lucru din lume pe care am vrut... invocam, desigur... te-am comparat cu cei mai mari... cei mai valoroși scriitori... giganții... Balzac... ei, poate nu chiar... dar cu George Sand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]