1,442 matches
-
vreme de ploaie. - Ești nebun! repetă ea Încă o dată, absolut sigură de ceea ce spunea. Definitiv și iremediabil nebun! - Nebun aș fi dacă aș rămîne aici și aș Îngădui să fiu vînat pentru a fi apoi expus ca o atracție de bîlci pentru urîțenia mea și pentru că am ucis, asta Înainte de a fi spînzurat - s-ar fi zis să vorbea despre ceva cu totul lipsit de importanță, care nu Îl afecta cîtuși de puțin. Am să mă-ntorc la mare, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o vîrî între degete. Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din casă? Convingerile sale erau atât de puternice, încât dorise să își protejeze fiica adoptivă de carnavalul frenetic al culturii pop americane, acel bâlci fără nici un Dumnezeu de luciri și gunoaie care se revărsa la nesfârșit din toate tuburile catodice din țară? Poate. Nu aveam să aflăm nimic despre Minor până ce Lucy nu avea să ne spună unde locuia, iar ea, deocamdată, nu scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îi dea de mâncare, care avea nevoie de un adult cu timp suficient ca să îi acorde atenție și să încerce să o scoată din muțenia aceea de neînțeles. Nu mă deranja să îmi asum rolul acesta, dar se părea că bâlciul avea să se mute din Brooklyn în New England, iar eu să fiu înlocuit cu alt actor. Am încercat să mă consolez cu gândul că Lucy avea s-o ducă mai bine la țară, cu Pamela și copiii ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales semi întâlnirea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că va fi bâlciul deșertăciunilor sau târgul vanităților. Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unor lucrări agricole. Către ziuă dispăreau, cu ele, încărcate în aceleași mijloace de transport, cu care ziua mimau desenarea viitoarele presupuse agende turistice. Retragerea, în câte o pădure. Acolo, pregătirea vietăților si a obiectelor pentru valorificare. Valorificarea urma în cadrul târgurilor, bâlciurilor și al altor locuri potrivite. Încasările erau împărțite frățește, între toți participanții la mangleli. Totul, până se terminau localitățile din județul respectiv. Apoi, se trecea la altul. Fostul Erou al Muncii Socialiste pregătise și argumente, pe care să le utilizeze
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
GRAHAM GREENE MINISTERUL GROAZEI Traducere și note de PETRE SOLOMON POLIROM 2006 PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe. Mușterii erau destul de puțini și cam ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia necunoscută, de ghindă, sau În scrisoarea cu vești bune. O ghicitoare refuzase o dată să-i spună lui Arthur Rowe ce vede În cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Pentru tine totul, și poezia, și căsnicia, totul nu-i decât competiție, mormăie regizorul. Numai de competiția cu tine uiți... Nu-l aude, îl ignoră de multă vreme. Se saltă de pe scaun și strigă, de la distanță, ca un crainic de bâlci : — Autorul ! Autorul între tineri ! Cei de la masa lungă se întorc spre noi, înveseliți, dar Omagiatul pare prins de conversația cu doamna abia sosită. — Noroc cu ăsta, șoptește Neagu. E neobosit, imprimă această permanentă senzație de mare dezbatere și tensiune. Găunoasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strivit și sufocat de explozia ei crudă și Îngîmfată de putere, bogăție și abundență, În loc să trăiesc sentimentul că mă Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea strălucitoare și știind că barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]