1,715 matches
-
care înarmate cu arme de bronz și care de luptă, au migrat pe parcursul secolelor în India în mai multe valuri prin trecătorile Afghanistanului de azi.După ce au ocupat nordul Indiei s-au stabilit aici, agricultura devenind activitatea lor principală. Populația băștinașă supusă - în marea lor majoritate dravizi având culoarea pielii mai închisă - în nord a devenit o populație de servitori ai arienilor victorioși, dar în sud și-a păstrat independența. Din cauza reliefului cuceritorii ajungeau aici mai greu, și din această cauză
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
Statuia Lupoaicei (Lupa Capitolina) din Chișinău, a fost dăruită de municipalitatea orașului Roma în primii ani după unirea Basarabiei și Bucovinei cu România, respectiv în anul 1921. Pentru a aminti originea romanică a populației băștinașe din Basarabia și romanitatea lingvistică comună, în 1921 municipalitatea orașului Roma a oferit municipiului Chișinău o copie a statuii "Lupa capitolina" realizată de sculptorul Ettore Ferrari. Statuia a fost instalată în fața clădirii în care „Sfatul Țării” (Parlamentul Basarabiei la Marea
Statuia Lupoaicei din Chișinău () [Corola-website/Science/308452_a_309781]
-
fost de 31.908 de oameni, care este cea mai mare rată din țară. Cei mai mulți oameni din fluxul celor care au migrat în oraș sunt nou-veniți din alte regiuni ale Kazahstanului. Din 1000 de oameni, 704 sunt nou-veniți, în timp ce 296 - băștinași. Dintre ei, 173 s-au născut în provincia Akmola, 66 în Kazahstanul de Sud, 56 în Karagandî, 56 în Kostanai, 32 în Almatî. Vârsta medie a celor care intră în mariaj este: bărbați - 27,5 ani, femei — 25,3 ani
Astana () [Corola-website/Science/307392_a_308721]
-
largul coastei actualei Carolina de Nord. Era a doua colonie britanică din America de Nord și a fost botezată Virginia, în cinstea reginei Elisabeta I. Sir Ralph Lane a fost numit guvernator. După un furt, Lane a poruncit să fie ucisă căpetenia băștinașilor. Când Francis Drake s-a oprit pe insulă, l-a găsit pe Lane și restul oamenilor aproape morți de foame și împuținați din cauza conflictelor cu nativii insulei. Când a plecat, Drake a lăsat cincisprezece din oamenii săi pentru a-i
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
răsunător la Cluj și condamnat la închisoare, fapt care a trezit ecouri în cercurile de extremă stânga din multe țări. În decembrie 1934 a fost avansat de Comintern ca secretar general al Partidului Comunist Român, având atuul de a fi „băștinaș”, spre deosebire de unii din precedesorii săi. Participant în iulie-august 1935 la congresul al VII-lea al Cominternului la Moscova, a primit misiunea de a organiza un așa numit „front antifascist” și în România, ca manevră de întărire a poziției comuniștilor și
Boris Ștefanov () [Corola-website/Science/307446_a_308775]
-
teritoriului burundez. Chiar și după aceste evenimente, prezența străină în Burundi a fost minimă și regii au continuat să conducă la fel ca înainte. Contactul cu europenii a avut efecte devastatoare, prin răspândirea bolilor atât la europeni cât și la băștinași dar și în rândul animalelor. După o mare foamete în anul 1905, corelată cu altele care au lovit regiunea în 1914, 1923 și 1944 a dus la moartea multor locuitori ai regiunii. Numai între 1905 și 1914 jumatate din locuitorii
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
moment, Kamceatka a devenit o regiune autonomă, guvernatorul de la Iacuțc amestecându-se prea puțin în treburile locale. La 1713 erau cam 500 de cazaci trăitori în regiune. Cruzimile și excesele cazacilor au provocat nemulțumiri și mai apoi revolte deschise ale băștinașilor împotriva coloniștilor. Răscoalele au devenit evenimente obișnuite, cea mai mare fiind cea din 1731, când "Nijnekamciatski" a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
fiind cea din 1731, când "Nijnekamciatski" a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit rebeliunea. Se afirmă că, față de cei aproximativ 20.000 de băștinași de la începutul secolului al XVIII-lea, la jumatea secolului mai puteau fi numărați numai 8.000. Fondarea orașului Petropavlovsc-Kamceațki în 1740 de către exploratorul danez Vitus Bering a fost începutul "deschiderii" Kamceatkăi către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
către lume, ajutată și de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populația băștinașă scăzuse la mai puțin de 3.200 de persoane, în vreme ce populația rusă crescuse la 2.500 de coloniști. În 1854, forțele franco-britanice, care se aflau în război cu Imperiul Rus în războiul Crimeii, au atacat fortăreața și orașul Petropavlovsk-Kamciatski. Spre
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
unei înspăimântătoare opresiuni, dar, de fapt, acești invadatori din Mongolia nu erau așa de cruzi și fără mila cum s-ar presupune. În primul rând, ei nu s-au stabilit cu adevărat în țară și au avut puține contacte cu băștinașii. În conformitate cu învățaturile lui Genghis Han către fii și nepoții săi, mongolii au păstrat modul lor de viață pastoral, astfel încât supușii lor agricultori, meșteșugari și negustori din feluritele localități cucerite și-au putut vedea în continuare de viața și munca de
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
că nici măcar nu a fost vorba de o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor, țara putea să fie oricând invadată de forțe copleșitoare ale jefuitorilor înarmați. Din fericire, aceste invazii nu apăreau prea
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
morsele (cum greșit e scris în introducere) cu elefanții de mare, foci din genul Mirounga, reprezentând cele mai mari pinipede, la care masculul e de 3 ori mai mare decât o morsă mare. Există aproximativ 200000 de morse de Pacific; băștinașii din Alaska omoară circa 3000 pe an. Morsele își folosesc colții lungi (canini alungiți) pentru lupte și pentru atragerea sexului opus. Oamenii folosesc fildeșul din colți pentru sculptat. Nativii numesc osul penisului unui mascul "oosik" și îl folosesc pentru a
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
începutul secolului al XX-lea, reputația Koalei s-a îmbunătățit, în principal datorită popularității crescânde și a apariției în câteva cărți pentru copii. A apărut în cartea lui din 1899 "Dot și Cangurul", în care este prezentat ca „nostimul urs băștinaș”. Artistul a prezentat o koala mai antropomorfă în benzile desenate din revista "The Bulletin", începând din 1904. O koala pe nume „Bunyip Bluegum” a apărut în "Budinca Magică", o carte de Norman Lindsay scrisă în 1918. Probabil cel mai faimos
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
același an, observa deja pe dealul Copoului "„o grădină publică, un stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie și câțiva boieri care frecventau parcul "„în portul lor național, care devenea tot mai rar atunci”", și anume un veșmânt compus dintr‐o "„haină lungă și largă de mătase și cu o
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
veniți în Imperiul otoman din Andaluzia, după cucerirea Grenadei de către catolici), pe "Ermenlar" (Armeni), pe "Gök-Oğuzlar" (Găgăuți), pe "Rumlar" (Greci), pe "Cingene" (Țigani), pe "Bulgarlar" (Bulgari) și pe "Iflaklar" (Români), aceste două ultime grupuri fiind cele mai numeroase. Românii dobrogeni băștinași, care își spuneau "Dicieni" (nume care după George Vâlsan provine de la cetatea Vicina menționată în cronicile medievale ) erau "raia" (adică supuși otomani), și ca atare plăteau, ca toți "ghiaurii", haraciul (impozit pe necredincioși), în timp ce Românii veniți din părțile Sibiului, din
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
sat mare din apropierea Ochiului Alb, iar mama, Axenia Testemițanu, era casnică. Între anii 1963 și 1968 a fost ministru al sănătății al RSS Moldovenești, funcție din care a fost demis pentru politica sa de încurajare a promovării cadrelor locale (a băștinașilor moldoveni/români) în medicina națională și împotrivirea sa, față de politica de rusificare forțată a Basarabiei promovată de Partidul Comunist al Moldovei. Nicolae Testemițanu a fost înțeles și remarcat numai după moartea sa. În memoria lui au fost lansate medalii, străzi
Nicolae Testemițanu () [Corola-website/Science/302605_a_303934]
-
anului 1925 reprezenta pentru macedoromâni un început în chestiunea colonizării în „Patria Mamă”. Strămutarea în Dobrogea de Nord (com. Cerna, jud. Tulcea) în anul 1940 În această comună meglenoromânii s-au grupat în funcție de comunele din Grecia de unde proveneau: familiile de băștinași care erau deja grupate în estul comunei (în principal bulgari și români); în sud-est liumnicanii (din com. Liumnița); în nord lundzineții (com. Lundzini); în centru, nord și nord-est ușineții (com. Oșani); în est cupineții (din com. Cupa). În Grecia meglenoromânii
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
lui Jakob Roggeveen, a menționat în jurnalul sau: „în afară de igname, banani și de mici palmieri de cocos, am văzut puține lucruri și nici un alt soi de copac sau de recolte”. Conform lui Carl Friedrich Behrens, unul dintre ofițerii lui Roggeveen, „...băștinașii ne-au oferit frunze de palmier în semn de pace”. După etnograful Alfred Metraux, cel mai răspândit tip de casă se numea „hâre paenga”, cunoscut astăzi sub numele de „casă barcă” deoarece acoperișul aducea cu o barcă răsturnata. Fundația caselor
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
secolului XIII se încheie cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal ungar. Pentru o mai largă punere în valoare a resurselor naturale ale Transilvaniei și pentru a-și consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
timp de șapte secole, însă doar cinci familii au deținut demnitatea shogunală: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), familia imperială (1252-1338), Ashikaga (1338-1573) și Tokugawa (1603-1868). Familia Fujiwara se trage din clanul Nakatomi, cel care furniza din tată în fiu preoții religiei băștinașe șinto. Clanul Nakatomi va primi după revoluția Taika din anul 645, numele de Fujiwara. Numai un singur daimyo putea la un moment dat să se bucure de acest titlu. Orice daimyo care se împotrivea shogunului se considera a fi răzvrătit
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
colecție de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, aduse din zonele pe care le-a vizitat în călătoriile sale, fie urmând caravane prin Asia Mică, fie conducând el însuși expediții comerciale în Africa Centrală și cumpărându-le de la băștinași sau fiindu-i dăruite de șefii unor triburi de pe Valea Nilului. A călătorit în regiunea Nilului Alb (1860-1861). Reîntors în Transilvania, el a donat în anul 1862 Societății Transilvane pentru Științe Naturale din Sibiu, precum și școlii din Sebeș, colecția sa
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
pe care se înalță cele patru turle; de o rară bogăție ornamentală, ele adună în jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvad, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. Acoperișul turlelor, bogat împodobit, pare ieșit din mâna unor aurari, iar lanțurile care susțin crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucind în soare. În interior, pe lângă zugrăveală executată în ulei de
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Marshall Trimble, printre alți specialiști. Numele de "Arizonac" a fost aplicat inițial minelor de extracție a argintului, și ulterior (prescurtat la "Arizona") întregului teritoriu. Marcos de Niza, un franciscan spaniol, a explorat regiunea în 1539 și s-a întâlnit cu băștinașii, probabil din tribul Sobaipuri. Expediția exploratorului spaniol Coronado a ajuns în regiune în 1540-42 în timp ce căuta Cíbola. Iezuitul Eusebio Kino a dezvoltat o serie de misiuni și a creștinat indieni din Pimería Alta (astăzi în sudul Arizonei și nordul Sonorei
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
urne bitronconice cu capac, așezate sub lespezi, sau în urne de tip colibă. Așezările din epoca bronzului au fost părăsite, inființându-se altele noi de tip urban în secolele IX-VIII î.Hr. Lingvistic, situația peninsulei era complexă, fiind atestate existența unor populații băștinașe, anterioare sosirii coloniștilor greci, fiind denumiți ca viteloi/italoi, ausoni, sicani/siculi în Sicilia. Existau circa 40 de limbi sau dialecte grupate în graiuri ne-indoeuropene, ca cel raetic, liguric sau cel etrusc, și graiuri indoeuropene. Erau cuprinse în grupul vestic
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Arenas, care a devenit așezământul definitiv cel mai vechi din sudul Patagoniei și "capul de pod" chilian privind pretențiile teritoriale în zonă. Argentina a pornit în 1870 o controversată campanie de cucerire a deșertului și de subjugare/nimicire a populației băștinașe, amerindienii selk'nam, cunoscuți și ca ona, din sudul provinciei, campanie care și-a atins obiectivele prin anii '80. După aproape o jumătate de secol de ciocniri și tensiuni, Argentina și Chile semnează la 23 iulie 1881 Tratatul Frontierelor, Țara
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]