KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...72 >

1,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Ia zi-i! Ce idee ți-a venit? întoarse Cristi capul spre agentul care se afla lângă el, fără să se ridice. Ah, gemu el ducând repede mâna la ochi, mi-ai făcut un fund de ochi. Fii atent, măi băiete, ce faci cu lampa aceea! Exact în momentul în care Cristi întorsese capul, Vasilică apăsase pe declanșatorul aparatului de fotografiat, orbindu-l. Luminițe colorate îi jucau acum în fața ochilor, în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vrea să stabilească odată pentru totdeauna condițiile dispariției șoferului de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uniformă, nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați serios? Chiar vreți să lucrăm împreună, așa cum v-am rugat eu? Mai vedem noi, declară Toma ridicându-se în picioare. Hai, să mergem! Uite cum facem, adăugă el văzând figura dezumflată a tânărului polițist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin adus de spate și se mai împuținase la trup. Ce întrebare este asta băiete? rosti bătrânul. Mai degrabă aș putea să te întreb eu ce cauți pe pământul meu. Avea o voce gravă, fără a fi însă foarte puternică. Rostise cuvintele atât de repede încât Cristian abia înțelese ce-i spusese bărbatul. Întrebarea bătrânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
grav, a început să nu se mai poată stăpâni. Dacă nu îl descoperim mai repede, de acum încolo crimele se vor înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că te frămânți peste poate să afli cine-i criminalul. Nu te mai zbuciuma, știm cine îi. Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse vehement Cristian Toma. Băiete, ascultă ce-ți spun eu! Nu-mi mai spune "băiete"! Nu-mi place. Și cum ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple. Cum să nu fie important? Aceasta este cheia întregului caz, spuse vehement Cristian Toma. Băiete, ascultă ce-ți spun eu! Nu-mi mai spune "băiete"! Nu-mi place. Și cum ai vrea să-ți spun? întrebă Calistrat răstit. Nu ești decât un copil oleacă mai mare. Am un nume. Bine, am să-ți spun, "măi ficior". Ești mulțumit? Dacă nu poți altfel... Să știi, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-l întrebător. No, dacă facem așa de fiecare dată, nu știu unde vom ajunge, îi spuse Calistrat Ilenei, fără chef, trebuie să accepte de bună voie. Scutește-mă de sfaturi! Situația este cu totul neobișnuită, așa că apelăm la metode mai puțin ortodoxe. Băiete, începu bătrânul, iartă-mă, măi ficior, lucrurile aici nu sunt deloc simple. Vrei să-ți spun cum de am cunoștință de faptul că oamenii dispar? Păi, nu-i complicat deloc! Iată care-i expli cația: știu pentru că așa se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de vreme. Ești gata, băiete? întrebă bătrânul oprindu-se în fața lor. Ce spui, mergem să închidem vâlva la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la locul ei din adâncuri? Ceva nu era în regulă cu vocea bătrânului, ori poate cuvintele pe care le folosea nu-i erau pe plac lui Toma. Vru să spună ceva, dar se răzgândi repede. Ah, da, iar îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea din poiană, Cristian Toma voise să meargă cu mașina, dar Moș Calistrat se opusese vehement: Băiete, dacă vrei să devii păzitor, trebui să știi munții ăștia pe de rost. Ca pe buzunarele tale trebuie să-i cunoști. Ori asta nu poți s-o faci din mașină. Numai mergând pe jos vei ajunge să te miști pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc pe unde poți trece dintr-o parte în cealaltă. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească. Băiete, înainte să trecem dincolo, trebuie să-ți mai spun ceva. Ai avut dreptate când ai bănuit că persoanele care au dispărut au fost ucise de cineva. Ai încercat să afli cine îi omoară și mai ales de ce. Trebuie să recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
piept și își înghiți nodul care i se pusese în gât. Avea un gust amar în gură, la fel ca atunci când fuma țigări proaste. I-ar fi prins bine acum o înghițitură de apă. No, de acum treaba este serioasă, băiete! Știu cum te simți dar ține pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și chiar dacă ai fi, nu ești încă pregătit. Ține-te cât mai aproape de mine și dacă poți, chiar atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pentru tine tot ce ai de spus. Deocamdată nu sunt sigur dacă ești un paznic și chiar dacă ai fi, nu ești încă pregătit. Ține-te cât mai aproape de mine și dacă poți, chiar atinge-mă cu mâna. Iar îi spunea "băiete", lucrul acesta îl scotea din sărite. Își amintea clar că îi pusese în vedere să nu o mai facă. Deschise gura să-i spună o vorbă dulce bătrânului dar se opri imediat. Își dădu seama că ochii lui Calistrat nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Se opriră pe loc, acum nu mai alu necau pe deasupra caldarâmului. Simțea din nou sub picioare pietrele de pe drum. Bătrânul ridică toiagul în poziție verticală și îl sprijini de pământ. Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o secătuiește și o alungă înapoi în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aceasta nu-i mai ardea. Era obosit, noaptea fusese plină de evenimente și el le trăise din plin. Aștepta răspunsuri la o mulțime de întrebări pe care voia să i le pună bătrânului dar acesta îl opri scurt: No, gata, băiete, destul pentru astăzi! E timpul să te odih nești. Hai, te duc acasă. După ce dormi puțin, te aștept la mine. Acum știi unde locuiesc. M-aș bucura dacă vii singur. Las-o pe Ileana, vreau să vorbim numai noi doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bucura dacă vii singur. Las-o pe Ileana, vreau să vorbim numai noi doi. Domnițele nu trebuie să se amestece în treburile paznicilor. Ele cu ale lor și noi cu ale noastre. Te-am rugat să nu-mi mai spui "băiete"! izbucni Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
treburile paznicilor. Ele cu ale lor și noi cu ale noastre. Te-am rugat să nu-mi mai spui "băiete"! izbucni Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l vei căpăta doar după ce închizi tu însuți bestia în bârlog. Până atunci te vei mulțumi numai cu atât, indiferent dacă-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era plină de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul ce împrejmuia curtea, ca un al doilea gard de verdeață. În ușă, sprijinit de toc, Calistrat îl aștepta. Ai venit singur, băiete? îl întâmpină acesta fără să se uite la el. Exact așa cum ai cerut, răspunse Cristian urcând cele trei trepte ale cerdacului. No, intră! îl invită bătrânul, dându-se de o parte din ușă și ignorând mâna întinsă de inspector. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl avertiză bătrânul. Azi noapte eram acolo lângă tine. Toiagul mă apără pe mine și pe oricine îmi stă alături. Credeai că-i atât de simplu? Nu-i de ajuns să-l ai la tine, trebuie să te accepte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]