1,395 matches
-
făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să parieze pe propriii bani nici În ziua liberă a săptămânii. Renunță la intenția de suicid și intră În jocul nebunului excentric. Seară de seară, primește ambele sume convenite și nu părăsește sala de ruletă decât după ce lichidează, până la ultimul bănuț, cei douăzeci de mii de franci. În câteva rânduri, hazardul Îi joacă feste: deși Își așază jetoanele În cele mai fanteziste moduri cu putință (de exemplu, toată seara pe același număr și culoare sau, dimpotrivă, schimbându-le de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să-i dau bani, nu are figură de cerșetor, pur și simplu avea chef să cânte acolo, pe banca aceea de lângă noi... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi ridic, din când în când, privirea de pe pagina de ziar și privesc în lungul șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urma să treacă cu stropitul. După ce frații plecau, se spălau toți și așteptau dimineața cea Mare. Dimineața, când frații se întorceau, părinții lor aveau deja pregătit un vas cu apă în care lăsau un ou vopsit și altul nevopsit, niște bănuți, cu care se spălau pe față toți copiii, gustau din cele sfințite zicându-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a mânca ceva din cele sfințite aduse de la biserică de unul dintre frații cei mai mari. Într-un vas mai mare, se punea apă rece. În apă se lăsa un ou obișnuit și unul vopsit roșu. Se puneau și ceva bănuți. Ne mângâiam fața mai întâi cu oul obișnuit, pentru a o avea curată și sănătoasă, apoi cu oul roșu ne mângâiam obrajii, pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vopsit roșu. Se puneau și ceva bănuți. Ne mângâiam fața mai întâi cu oul obișnuit, pentru a o avea curată și sănătoasă, apoi cu oul roșu ne mângâiam obrajii, pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sănătoasă, apoi cu oul roșu ne mângâiam obrajii, pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dacă vrea să intre și Bette, poate e dispusă ea să-și deschidă sipetele ca să participe. HARRY: Nici nu se pune problema. Orice om are mândria lui și prefer să mor de zece ori decât să-i mai cer un bănuț. TOM: Atunci, dacă vinzi casa din Brooklyn, s-ar putea să obții destul pentru început. HARRY: O picătură într-un ocean. Dacă e să-mi petrec ultimii ani în fundul pământului, vreau s-o fac în stil mare. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în strada Fântânei. Era rupt de oboseală, umblase pe jos toată ziua, prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase să se suie în tramvaiul cu cai fără să plătească bilet, iar el nu voia să-și risipească averea din buzunar - zece bănuți, adunați numai din bacșișuri. Dar relatarea ciocnirii cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că și el a devenit dintr-odată un om important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își luase prin surprindere colegii când își investise toată averea personală ca să deschidă o baie cu instalații de ultimă oră. Prețurile fiind modice, locul era pentru toate buzunarele și, măcar la clasa a II-a, cu 1 leu și 10 bănuți, puteai să ieși ca nou. Băieșul era fericit când, judecând dintr-o ochire clientul, putea oferi celor care aveau de unde hidroterapie, masaj sau electroterapie, la clasa I, bineînțeles. O noutate era și rabatul făcut tuturor membrilor societăților farmaceutice și medicale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Oricum, baia avea succes mai mult decât crezuse domnul Vasiliu, iar băieșului îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu-l din ochi. Târa după el un soi de cufăr mare, argintiu, și băieșul îi spuse că trebuie să-l lase la ușă. Atunci omul îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul îndemn, „Nu uita când ești voios, româââne să fiiii bun!“, vorbe la care oamenii se duceau imediat în casă și aduceau bunătăți, unii le mai dădeau și bănuți. E bine să le amintești oamenilor ce au de făcut, unii pur și simplu uită. Alexandru le-a dat la toți bani, bomboane și i-a poruncit lui Toader să le aducă bunătăți din casă. Curios, Toader nu era binedispus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în coadă de pește. La întoarcerea acasă pățise iar un necaz, din cele care parcă-l urmăreau în ultimul timp, șeful corului n-a mai vrut să-i dea partea lui de câștig din traistă, vasăzică a rămas numai cu bănuții și cu ce apucase să-și pună în buzunare. S-a strecurat pe ulița lui prost luminată, pe furiș, cu groaza în suflet să nu-l întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la zece kilometri?“ Bătuse atâta drum, când pe jos, când în car, când în tramvaiul cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să le de gata cu toate ce trebuiescu oricât ar cheltui dumnalui... socotindu că iaste mai de folos această tocmală la măn(ă)stire”. Cred că “dumnalui” le va face și îi va fi oarecum să ceară plata până la ultimul bănuț. ― Sfințite, am o rugăminte. ― S-o auzim, dragule. ― Să vedem ce se petrecea în acele vremuri la Sfântul Mormânt. ― Ai gânduri mari, fiule. ― Să încercăm, părinte. Pentru început, la 1 iulie 1693, aflăm de la “Io Constantin Duca voievod” că: “vinit-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în câte zile nam mâncat și n-am băut, nu am avut mai mult decât un șoarece oarecare, dar nu m-am dat bătut. O felie de pâine am putut s-o pun de-oparte, pe aia am pus-o; un bănuț am putut să-l economisesc, pe ăla l-am economisit. și, zilele, și nopțile, și anii s-au dus, pe apa sâmbetei, cum se duc, de când e lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au ajuns. Atâta știau, unul despre altul: că sunt soț și soție. Lucrau pe unde găseau, câte ceva; în localitate erau o sută de case. Mâncau ce, cât și pe unde li se dădea, câte ceva. Dormeau pe unde apucau. și adunau, bănuț cu bănuț, când le cădea în mână câte așa ceva. Până când au putut să-și cumpere, o rulotă, de la un turist nimerit de ocazie pe la sută de case. și-au instalat-o la marginea Sutei... A o sută una. și-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Atâta știau, unul despre altul: că sunt soț și soție. Lucrau pe unde găseau, câte ceva; în localitate erau o sută de case. Mâncau ce, cât și pe unde li se dădea, câte ceva. Dormeau pe unde apucau. și adunau, bănuț cu bănuț, când le cădea în mână câte așa ceva. Până când au putut să-și cumpere, o rulotă, de la un turist nimerit de ocazie pe la sută de case. și-au instalat-o la marginea Sutei... A o sută una. și-au adus acolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
naiv prost. Ați lucrat la...? Pandele se apropia de 60 de ani și-l bătea gîndul să se retragă la pensie și să huzurească ca un belfer. Își propusese un program cu multă activitate fizică și să recupereze de la stat bănuții ce i se cuveneau, nu prin mărirea pensiei, cît prin lungimea ei. Cu gîndurile sale îndreptate spre viitor, Pandele răsucea în fel și chip o agrafă de birou și se aștepta să-l viziteze, ca de obicei, șeful, adică directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai fi adăugat ceva, iar americanii, ce să mai spun! Icoana aceea era de pe vremea Sfîntului Andrei, sau chiar mai veche și-l reprezenta pe Iisus Hristos răstignit. Numai ce te rugai la icoană, o sărutai și puneai acolo un bănuț, sau cît te trăgea inima și gata cu boala, sau năvălea norocul peste tine. Doar la cei răi, cu păcate ascunse, icoana nu reacționa defel. Hainul acela de flăcău, pe nume Vasile a lu' Banditu', lucra la un om lacom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rază de speranță, în complet era și omul acela atît de simpatic. Cînd noul complet a intrat în sală, Iosif era să leșine. Președintele era un om care cînd te privea îți îngheța sîngele în vine. S-au dus naibii bănuții mei... Lacrimile năvălesc în ochi, dar stau acolo cuminți. Nu vreau să mă fac de rîs. Încep procesele și noul președinte privește prin împricinați. Aceștia se intimidează, se bîlbîie, plîng și, în final, se roagă doar lui Dumnezeu. Din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gospodina pleacă cu Răducu și îl umple cu toate bunătățile. Cîteva jucării întregesc bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu se tem, dar eu mă tem. Atunci, nu trebuie să furi. Da. Vrei să te fac cojocar? Mănînci calule ovăz? Chiar, mă? Să moară mama! Bine, vino încoace! Așa a început Laurențiu să fie cetățean onorabil. Avea mereu ceva bănuți, era curat îmbrăcat și milițianul îi vorbea frumos. Am o căciulă și i-aș pune un dos mai bun. Aduceți-o la mine, șefu'. Cojocarul n-avea neamuri de nici un fel și i-a lăsat totul lui Laurențiu, adică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gata să plesnească screme-te, screme-te, screme-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]