11,781 matches
-
Mai spera într-o posibilă reparație, dar când deschise ușa și sesiză lipsa valizei și a cărților fetei își spuse: ,,totuși a plecat, a plecat și a luat-o și pe Beatrice"... Ceea ce nu știa și nici nu putea să bănuiască era unde? Unde plecase? În seara aceea a dormit acasă. E un fel de-a spune că a dormit; s-a frământat, s-a zbuciumat, și-a închipuit fel de fel de situații, în toate concluzionând că trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-l ia pe Răducu acasă. L-a căutat un timp prin mai multe săli de clasă, până a aflat de la o îngrijitoare că Răducu este cu mai mulți copii pe terenul de joacă. Când a văzut-o pe mămica lui, bănuind că voia să-i răpească bucuria jocului, o rugă mieros să-l mai lase un timp, va veni singur acasă, știe drumul... Mergi chiar acum cu mine, îi spuse Simona pe un ton imperativ. Mămico, veni el rugător, mai lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tabla unde Beatrice greșise la calcule, lucru de mirare pentru un copil dotat ca ea. Poate m-am grăbit și eu cu notarea. Un duș rece însă nu-i strică!" își spuse ea, cu o oarecare părere de rău. Nu bănuise starea deosebită a elevei ei în ziua aceea. Biata Beatrice stătuse toată ziua sub un duș rece și nu simțea nevoia de unul în plus. * La numai câteva zile de la telefonul primit acasă, într-o dimineață, când doctorul era pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
situația doctorului Teodoru, informațiile care circulau nestingherite de mai mult timp păreau a fi perimate, dar când, într-o după-amiază, directorul spitalului îl invită la o cafea în cabinetul său, care oferi întâlnirii o intimitate firească, lucrurile se reactualizară. Teo bănuia dinainte ce vrea să-i comunice directorul spitalului și considera că ambianța aparentă de discuție amicală nici nu ar fi fost necesară, de vreme ce buna cuviință și colegialitatea îl obligau moral pe director să rezolve problema în termeni amiabili. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
începuse, deși până acum nu vorbise decât interlocutorul lui. Știu de ce m-ai chemat, Geo, în intimitate doctorul Teodoru îi spunea pe nume directorului cu care fusese nu numai coleg de an, ci și bun prieten. Știu bine, repetă el. Bănuiam că știi, dar am ținut să te conving că și-n situații extreme mă poți considera alături de tine. Am rămas colegul, prietenul tău. Îți mulțumesc mult pentru gestul tău! De altfel, dacă vrei să știi, ești printre puținii mei prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a avut bucuria să-l țină pe genunchi să-l dezmierde și să-i spună tainicile povești ale lumii... Am bănuit, mai spuse Nana Floarea, de mai multe ori, cum încerca să dezvăluie ceva anume, un secret, sau așa ceva, dar cuvintele nu izbuteau să iasă la lumină. Mona începu să râdă așa din senin, chiar dacă mai potrivit în acele clipe ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Teodoru, vă rog, ceru o solicitantă. Centralista o rugă să aștepte puțin până face legătura cu secția. Domnul doctor Teodoru e căutat din oraș. Asistenta care ridică receptorul întrebă cine dorește să vorbească cu domnul doctor? Aceasta îi spuse: Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să împresoare un om aflat la răscruce de vânturi! Propun să ne întâlnim la spital, în camera de gardă, mâine la orele 17 când sunt de serviciu. De acord? Bine, spuse ea acceptând cu greu, folosind, vrând-nevrând, un ton conciliant, bănuind că pedalând pe aceeași parte a medaliei ar fi pierdut mai mult teren. Voi fi prezentă mâine la orele 17. Un singur lucru vreau să înțelegi: fără scene! preciză doctorul. Depinde numai de tine! Acum te rog să mă scuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
El se confrunta cu o multitudine de probleme care-și așteptau rezolvarea... Într-o zi, la câtva timp după întâlnirea cu Teo, Simona se duse la cabina telefonică. Făcu numărul cunoscut. Doctorul ridică receptorul telefonului din pură obișnuință, fără să bănuiască că din acea clipă, o nouă zi, care începuse bine, se va rostogoli în hăuri. La telefon doctorul Teodoru! Ei, bună dragule, te-am sunat să-ți spun că băiatul tău face mari progrese la grădiniță. E așa de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa? Da, Mona, așa e... Un timp se așternu tăcerea. Apoi, intră în transă. Se putea intui din fizionomia ei, din mișcarea brațelor, din mișcările capului, din neliniștile care o bântuiau că Simona retrăia coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea, înainte de a desluși tainicile voci din cuvinte, se cuvine să ascultăm tăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cooptată tocmai pentru spiritul ei novativ, pentru cunoașterea competențelor europene în domeniul info-documentării și interesul, sincer și dezinteresat, pentru creșterea profesiei. Cartea a câștigat în dinamică și autoarea a avut o satisfacție didactică în plus, deși, cum se poate lesne bănui, a fost nevoită să renunțe la originalitatea pe care o urmărise în prima versiune a cărții, în favoarea inserării în text a unor cunoștințe generale aflate în alte manuale, a unor informații de pe diverse site-uri. Nicoleta Marinescu a demonstrat încă
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu sârguință la birouașul său retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, mult mai apropiată de cercurile clevetitoare din oraș. Așa se află totul. Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare an cu nerăbdare, dar și cu o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
inimii și am deschis toate porțile către iubire. Teama stătea la pândă. Teama că mă voi trezi din acest vis minunat, prea curând, și sufletul se va face țăndări. Doamne! Ziua Întunecată nu s-a lăsat mult așteptată. Nici nu bănuiam că temerile mele, nu numai că aveau să mă facă să sufăr cumplit, ci au fost la un pas să mă desființeze. Trăirile mele strigau după ajutor, căutau o cale de salvare. Dar zilele aduc și soare... Mereu mă trezesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea, alături de Alex, se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]