3,263 matches
-
dinspre grădină, purtând vârșele cu pește în mână. Am urmat sfatul bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zilele cât ai stat cu mine, numai filozofie pură nu. Cu atât mai puțin simt nevoia să vorbim acum. Adevărul este că în scurtă vreme nu voi mai avea cu cine schimba o vorbă acătării cât îi ziulica de lungă... Bănuiala mea se adeverea. Călugărul simțea că se apropie clipa despărțirii. Și o simțea cu atâta tărie încât nici la vârsta lui nu-și putea ascunde sentimentele. Drept-îi că și eu simțeam că mă apasă ceva la lingurică, dar nu îndrăzneam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Tremuram din cauza șocului. întotdeauna am urât certurile, iar furia mamei mă lăsase perplexă. Disprețul pe care mi-l arătase era terifiant. Bănuisem de mult că pentru ea eram o mare dezamăgire, dar m-a durut îngrozitor de tare să-mi văd bănuielile confirmate. Ca să nu mai pun la socoteală și ceea ce-mi spusese despre Chris. Abia dacă-mi venea să cred. Chris era căsătorit. Și avea trei copii. Era clar că era despărțit de soție, dar asta nu însemna că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împărtășite atunci când am venit să lucrez aici, iar acum ți le împărtășesc și eu ție. — Phil, tu n-ai fost cumva student la teatru? — A, ba da... la Oberlin! mi-a răspuns el, sincer surprins. — N-a fost decât o bănuială, am râs eu. OK, scuze, care sunt cele cinci reguli inviolabile de la Grant Books? Phil și-a dres glasul și a ridicat degetul arătător. — Numărul unu: sub nici o formă nu trebuie să-i dai ei, sau oricui altcuiva din firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pare rău - mai ales pentru faptul că mi-am dat seama de asta abia cu câteva minute înainte de nuntă. Dar sunt convinsă că asta e decizia corectă. și chiar eram convinsă. Finalmente - după un an de confuzie, de dubii, de bănuieli din ce în ce mai pronunțate - știam din nou cine eram și știam ce trebuia să fac. Randall a clătinat încet din cap. S-a aplecat și m-a sărutat pe obrazul care acum era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar atunci ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zice că este extrem de urgent. — Probabil o să te anunțe că până la urmă te-au numit totuși lector, îi zise vesel Braintree. — Mă îndoiesc, aruncă Wilt și ieși posomorât din sala de mese, apucând-o în sus pe scări. Avea el bănuiala oribilă că promovarea era ultimul lucru pentru care voia să-l vadă directorul-adjunct. — Prin urmare, domnule, zise inspectorul după ce se așezară amândoi în biroul oferit de director, eu mă numesc Flint. Inspectorul Flint de la Criminalistică. Iar dumneavoastră sunteți domnul Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
oamenii mei. De asta vă asigur eu personal. Domnul Gosdyke părăsi sediul poliției foarte încurcat. Trebuia să recunoască și el că povestea lui Wilt nu fusese una foarte convingătoare. Gosdyke nu avea foarte multă experiență cu criminalii, dar avea o bănuială ticăloasă cum că bărbații care mărturiseau deschis că le făcuse plăcere să-și imagineze cum să-și ucidă soțiile ajungeau până la urmă să recunoască și că exact asta au făcut și în realitate. în plus, încercările sale de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sale ca o nimfă dezgustător de supraponderală și apoi țopăind pe furiș prin curtea bisericii nu era o scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp după apariția prezervativelor umflate, accentuau bănuiala că exagerase cu zelul pe latura alcoolică. Abandonând munca la predica pe care o pregătea pe tema apostatului arhidiacon din Ongar - avea în minte ca text din Scripturi propoziția „De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște” -, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel, spune lumea, bănuielile, bârfele. Evita intimitatea, apropierea. O incipientă incompatibilitate, poate, de care nici el nu era încă deplin conștient? Nu știa încă, poate, destul despre sine, nici ca ar trebui sa fie prudent cu ceea ce va descoperi? Prefera publicul puber al baietilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fac o labă. Îmi venea să vărs. Nu numai pentru că nu-mi plăcea să îmi văd sora așa, dar și pentru că nu mai știam nimic despre ea de doi ani, iar pozele alea păreau să-mi confirme cele mai negre bănuieli în legătură cu ce i se întâmplase. Nu avea decât douăzeci și doi de ani și deja decăzuse suficient pentru a practica cea mai josnică, cea mai degradantă activitate: își vindea trupul pe bani. Totul era atât de trist, că-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adevărat geniu. I-a falsificat pe Lincoln, Poe, Washington Irving, Henry James, Gertrude Stein și Dumnezeu mai știe pe cine, dar în toți anii de activitate n-a fost prins niciodată. Nu are cazier, iar asupra lui nu plutește nici o bănuială. O umbră care pândește din întuneric. E o treabă complexă și pretențioasă, Nathan. În primul rând, trebuie găsită hârtia potrivită - o hârtie de la mijlocul secolului al XIX-lea, care să reziste la examenul cu raze X sau ultraviolete. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poliției și care erau șansele ca Ian Metropolis să își recunoască participarea la înșelătorie? Presupunând că Ian Metropolis exista, desigur, ceea ce mie mi se părea foarte puțin probabil. La fel ca și cei trei așa-ziși experți care examinaseră manuscrisul. Bănuiala mea era că Dryer și Trumbell copiaseră ei înșiși pagina din Hawthorne și, cu un tip credul ca Harry pe post de victimă, cât de greu era să-l convingă că avea dinainte opera unui maestru falsificator? Harry îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
telefon, dar mă găsești pe Hawthorn Street 87 în... Fir-ar al dracului, tre’ să fug. Scuze. Tre’ să fug. Receptorul s-a trântit în furcă și multașteptatul telefon a ajuns la un final brusc și neconcludent. Cele mai negre bănuieli ale noastre căpătaseră greutatea realității, dar tot nu aveam nici o idee unde era. Tom mai trecuse prin clipe asemănătoare cu sora lui și, deși era la fel de îngrijorat de soarta ei ca și mine, preocuparea lui era temperată de epuizare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întâi, așa că, din punctul de vedere al companiei aeriene, trebuie tratat ca un minizeu. Nu mai avem mult. Bărbatul se sprijină de ușa toaletei. Se uită la ceas. — Doar câteva ore. Își plimbă privirea de la mine la Snakely și am bănuiala că a băut câteva pahare înainte. De ce nu lucrezi aici? Se uită la mine întrebător. —Astăzi lucrez în spate, îi spun veselă. Am venit doar să iau niște jeleuri pentru un copil și m-am luat la, hmmm, taclale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui, ba chiar mai mari, fiindcă atunci când îi ia în brațe, nu mai vede decât verdele întunecat al lubeniței și cerul de deasupra. Sunt pepeni ca-n Texas, domnu’ Tudor, ce n-ai mai văzut, se entuziasmează prostește Țârțâc (am bănuiala vagă că el se referă la pepenii fabuloși din Arkansas, care nu i-au scăpat nici lui Henry Miller în Coșmarul climatizat, dar sigur e inutil să-i dau corectura lui Țârțâc). La cârciuma lui Ali era de trăit după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei și, când au aflat că nu e acolo, au început să îmi arunce privirile alea pline de milă și în același timp de aroganță, pentru că fiul lor Tom se însoară cu prietena lui, Lucy, săptămâna viitoare. Și am o bănuială oribilă că mă cred îndrăgostită de el. (Ceea ce nu e adevărat - de fapt, e chiar pe dos. Însă atunci când oamenilor le intră o idee ca asta în cap, e imposibil să îi convingi că situația e alta. O, Doamne. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
respective. — Deci, a fost vina mea. Nțț. Michael clatină din cap. Nu asta am zis. Se lasă în scaun. Becky, dacă afacerea asta ar fi stat pe un teren solid, ar fi supraviețuit fără probleme unui gram de publicitate negativă. Bănuiala mea e că JD Slade a folosit mica ta... încurcătură drept scuză. Există în mod sigur un motiv mai întemeiat, pe care îl țin pentru ei. Ce anume? — Cine poate ști? Poate, zvonul legat de Banca Londrei? O diferență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto! Ai cumpărat‑o special pentru mine? Dar de unde... Se încruntă. De unde‑ai știut că am un secret? — Ăă... am avut eu așa o bănuială, zic. Al șaselea simț. — Apropo, Bex, bine că mi‑am amintit, spune Suze, răsucind felicitarea între degete. Ai primit o groază de corespondență cât ai lipsit. — A, da? În vârtejul nebun al noutăților despre Suze și Tarquin, am cam uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asta am făcut. L-am trimis pe agentul meu, tovarășul Dong - probabil că nu-l ții minte, lucra pentru Kang Sheng și este loial. Arată atât de banal și de plictisitor, că se amestecă în mulțime fără să trezească vreo bănuială. Da? I-am spus că are sprijinul meu și al tău. L-am rugat să reziste și să profite de ocazie pentru a se constitui într-un exemplu pentru tineretul țării. Acesta este momentul în care Mao se apleacă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mele de corp să aducă pocnitori. La început, sunt surprinși - știu cu toții că am o aversiune față de zgomotele puternice și fumul gros. E adevărat că nervii mei sunt slabi. Sunt, însă, disperată să-mi ascund sentimentele și să scap de bănuiala publicului cum că aș cădea din grațiile lui Mao. Gărzile se întorc cu mâinile goale. Există o regulă de securitate care nu permite focuri de artificii în fața Palatului Poporului. Ei bine, nu-mi pasă. Eu sunt Jiang Ching! Aduceți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor Încleiate de fixativ s-ar putea să fi trecut bănuiala că toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși, te-ai trezi probabil Într-o carlingă de avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul stil francez de grădinărie, agasantul rococo a rămas În urmă. —Iartă-mă, dar bănuiala ta e lipsită de orice logică și aduce a paranoia. De ce s-ar fi pregătit un spectacol cu necunoscuți pe rol de rude, special În cinstea ta?! Absurd! Ca să nu mai spun că atunci nici Victor nu ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la natură, îl făcea să se simtă ușor ca o pană purtată de o boare văratică. Nu se mai gândea la ea ca la un posibil agent francez, așa cum se întâmplase cu câteva zile în urmă. Era departe de orice bănuială, când auzi primele ei cuvinte. ― Ah!... În seara asta mă simt cu adevărat fericită. Sunt copleșită. O, dacă ați ști, mon cher général! Dacă ați ști!... Au fost zile întregi pe care le-am petrecut doar într-o mare tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ni l-am făcut noi doi, băiete, În lagăr, la Sighișoara, În primăvara lui ’45: tu Îmi țineai lanterna și tira, eu o... nășteam pe maică-ta; apoi pe tine În altă-parte... Și am scăpat de „repatriere”! Dar nu de bănuială. Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic, ne mai sperie, ne mai Întreabă dacă nu ne-am răzgândit (cu repatrierea)... Noi... ne vedeam de antisovietismul, de anticomunismul nostru, ca unii care cunoscusem pe pielea noastră socialismul-sovietic și fugisem de el - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la orele mele și nici n-am observat sacoșa ultima dată când am fost Înăuntru. — Când anume a fost asta? — Vineri. — Hm. Linda mă fixă cu privirea și mai intens, ca să-mi lase de Înțeles că nu eram deasupra oricăror bănuieli. — Ei bine, dacă se Întâmplă să le vezi, aș vrea să fiu informată. Au costat foarte mult. Le-am comandat special. — Sigur. Mă uitai la anunțul pe care-l prinsese pe avizier. — O, asta nu e valabil pentru tine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]