3,362 matches
-
care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete. I-am atins ușor umărul, urcând spre gât. Când am chemat-o, a tresărit. I-am mângâiat fața, obrajii și bărbia cu blândețe. A deschis încet ochii. Fără nici un cuvânt, s-a sculat de pe scaunele așezate cu grijă, s-a ridicat în picioare și s-a uitat la mine ca și cum eu aș fi adormit în spatele sălii, și nu ea. Și? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
margini atâta spațiu încât încăpeau scaune, un pian vechi și dulapuri cu registre și acte. Era rece. Pe unul din acele scaune, cu coatele înfipte în imensa masă, stătea Aneriu. Părea mai gras decât era în realitate și mai slinos. Bărbia adițională ce o avea era mai evidentă. Nu i-am zis nimic. Era la jumătatea mesei. Am trecut de-a dreptul la fereastră cu pași liniștiți. Eram curios, dar eram îndeajuns de deștept să știu că nu trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
păreau mai speriați, iar cei din spatele sălii erau, poate, mai liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau pătrate, pomeții ușor pronunțați, buzele subțiri și roz. Nu eram în apele mele. Ceea ce am făcut nu era o situație cu care mă confruntam zi de zi. Eram tulburat de felul în care s-a comportat Govar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cosmeho! Tatăl lui Orande! Tatăl celui care a murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă și începu să se plimbe încet prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor copii. Dacă vor trăi! Fii atent! zise el autoritar. Scoase din cutie o capă. Era lungă, neagră, dar destul de subțire în opinia mea. După cum o ținea Vladimir, suspendată, avea un guler țeapăn ce trebuia să se ridice până la nivelul bărbiei. Era ciudată. Nu neapărat prin aparența sa, dar și prin lungimea neobișnuită. Am luat-o în mâinile mele și m-am mirat de mica sa greutate. Părea mătase, numai că puțin mai aspră. Fir de Alerin. Mă lămurise complet. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce îi punea în evidență aceeași rotunjime a pântecului pe care o observase la nevasta Cronicarului. În fața cuplului, pe treptele albe, ședea un copil, de aproape trei ani. Forma ochilor era a celor ai Anei, dar culoarea lor, a Împăratului. Bărbia și urechile îi aparțineau tot ei, iar fostul Ministru observă acest lucru pentru că, instinctiv, își duse mâna la acele părți anatomice pe care le recunoscuse, pentru că erau și ale lui. Era bunic! Și nici măcar nu știuse acest lucru. Mânia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
luminat, era Încărcat de muluri după moda din 1900. Existau momente În care ai fi putut crede că timpul se oprise În loc, pînă cînd răsuna un claxon dinspre strada Georges Clemenceau. — E și ea aici, șopti doamna Maigret, mișcînd ușor bărbia. Devenise un joc. Căpătase obiceiul să urmărească privirea soțului ei și ghicea cînd era surprins sau interesat. Ce altceva să fi făcut În fiecare zi? Se plimbau cu un pas nonșalant. Din cînd În cînd, se opreau, nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ungher de umbră sau de soare. Hélène Lange era o singuratică, iar atitudinea ei vădea un fel de mîndrie. Nu voia să i se spună fată bătrînă, nu accepta milă, mergea cu spatele foarte drept, cu un pas ușor și bărbia ridicată. Nu avea legături cu nimeni, nu simțea nevoia să spună ce avea pe suflet sau În minte prin confidențe amabile. Luase hotărîrea să trăiască singură? Se Întreba, intrigat, și se străduia s-o revadă, stînd pe scaun, În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Oamenii ieșeau din hotel, din pensiune, din camerele Închiriate, unde luaseră o gustare, fiecare grăbindu-se spre direcția aleasă. Mulți se mulțumeau cu scaunele de fier galbene cu profil romantic, iar Maigret căutase instinctiv silueta dreaptă și demnă, fața prelungă, bărbia ridicată, privirea nostalgică și dură totodată. Hélène Lange murise și, Într-o cameră de hotel, Francine discuta probabil cu amantul ei despre locul unde să-și Înmormînteze sora. Undeva În oraș, un om cunoștea misterul Stînjeneilor și al femeii singuratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mâna lungă și că e iute la mânie. Anunțat de venirea ei pe căi oculte, Parthenicus, cubicularul principal, îi iese în întâmpinare. — Doctorii îl consultă chiar acum, șoptește respectuos. Bătrâna împărăteasă ezită pentru o clipă, apoi îi face semn din bărbie să o conducă înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de grea cumpănă. Cu Italia descoperită în fața hoardelor de sălbatici, s-a temut că Germania și Tracia se vor ridica și ele, că regele Boemiei, Marobodus, li se va alătura, că dacii și sarmații vor năvăli în forță... Își sprijină bărbia în piept. A crezut că nu mai e scăpare și a voit să-și pună capăt zilelor. Aproape o săptămână n-a pus nimic în gură, sperând ca inaniția să-i aducă moartea în tot corpul. — Dar în jurul nostru nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Insula Samos până în Galia. Nici nu-și mai amintește pe câți a fost silit să-i scutească de impozite. Preferă să ofere înlesniri fiscale decât să bagatelizeze acordarea cetățeniei romane. Cine să fie? își mușcă intrigat buzele, scărpinându-și dubitativ bărbia. — Nu pretind să plecăm urechea la tot felul de minciuni și să luăm drept bune, cu o totală lipsă de răspundere, tot ce pretind delatorii... care se jură că au văzut cu ochii lor și au auzit cu urechile lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are dreptate! Alt obicei luat de la greci, dovada asta de intimitate nelalocul ei, bună doar să-ți transmită cine știe ce boală. Cum ar fi mentagra. Eczema aia scârboasă ce pornește de la bărbie și se întinde în sus pe chip, ba coboară și pe gât, pe piept, chiar și pe mâini, provocând o descuamare respingătoare a pielii. Fără să-și dea seama, începe să se scarpine pe brațe. Parcă l-au apucat mâncărimile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
importanța puterii maritime și nu aveau o forță navală comparabilă în eficiență cu cea a legiunilor? Ianuarius se încruntă nedumerit. Cu cine să se lupte acum? Cu pirații? Au dispărut. Augustus îl privește și parcă i-ar citi gândurile. Lasă bărbia în piept și suspină. Ce pretenții să aibă de la un scripțogar ca ăsta când nici marele Caesar nu a înțeles? El însă a învățat pe pielea sa o lecție valoroasă din luptele purtate împotriva lui Sextus Pom peius și Antonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt și jocurile în onoarea victoriei... Bătrânul se oprește din ronțăit. Îi face semn din bărbie să con tinue. Ianuarius reia: De când au trecut în seama pretorilor, tot din tezaurul pu blic sunt luate fondurile alocate în acest scop... — Și ce-ai vrea? îl întrerupe posac împăratul. Gesticulează iritat. — Nu-i normal să ofer jocuri pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
liberții mei. Ianuarius se înclină încă o dată cu umilință până la pământ. Augustus ridică ușor o mână în aer, apoi o lasă să cadă, in decis, înapoi pe masă. — Mă întreb dacă nu a venit momentul... — Ce moment, stăpâne? Bătrânul principe repede bărbia înainte și își mozolește preț de câteva clipe gingiile în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia atitudine. — Prostituate..., murmură pierdut Trio. Vorbele îi sunt întâmpinate cu un suspin de ușurare. Dar tonul este sarcastic: — Și pe unele dintr-astea vrei să le chemi să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o simțea. Căci nu e ușor, la șase ani, să fii separat de familie și să intri de vie într-un mormânt. O picătură de salivă îi cade pe mână. Iar stă cu gura căscată! Pe pipăite, îi prinde ușor bărbia și cu degetul împinge de buza inferioară în sus. Gata. Pare că a priceput. Se panichează instantaneu. Dacă își ține cumva limba afară în fața împăratului? Ridică obosită din umeri. Asta e. Are biata de ea nu numai un tonus scăzut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe părul ciuntit de foarfecă: — Dar voi încerca atât cât îmi stă în putință... Le arată și pe celelalte cu un gest larg: — Noi toate ne vom da silința să fim o familie pentru tine. Se apleacă și-i prinde bărbia, ca să-i ridice fețișoara spre ea: — Dar e nevoie să te străduiești și tu, înțelegi? Îi șoptește încet la ureche: — Să nu te temi de ochii mei goi! Văd cu inima. Copila își zvârle brațele în jurul ei și i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și nu simt. Își răsucește absentă inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care intenționează să-și facă intrarea în viața politică și chiar celor fără o astfel de ambiție. Nu-l vede nicăieri. Păcat! A ratat o ocazie de a afla și alte povețe decât cele primite de la tatăl său. Își lasă bărbia în piept cu un suspin. Gallus le împuie capul amândurora că zilele se scurg și viața trece, așa că nu au de ce să pună stavilă plăcerilor de care nu vor avea parte tot timpul. Vorbe periculoase pentru urechi atât de tinere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea nu va fi în stare să lupte. Oftează. Dar cum? Povestea cu bastardul s-a fâsâit. Prin ce alte mijloace îl poate împiedica să moștenească puterile extraordinare ale tatălui său adoptiv? Lasă bărbia în piept. Unde s-a mai pomenit ca un conducător și magistrat să-și de semneze din timpul vieții urmașul? Iar Tiberius, imediat după adopție, s a și grăbit să ia titlul de Caesar. Acum, așteaptă pro babil ca aclamarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]