17,832 matches
-
zadar. Vino aici. Nu le-am spus nimic. Vino. Ajunsă lângă el, îmi ia mâinile, mi le pune pe umerii săi: Știu. Și oricum, te-aș crede pe tine. Bună, iubito. * Adevărata viață e în mintea mea. Mi-am purtat bătăliile pe plan spiritual. Fie că trăiești clipa, fie că nu, e cam același lucru, pentru ca totdeauna vei mai dori altele. De fapt, doar prezentul contează. Ce lume minunata e în mine. Să mor prizonieră în viața mea pentru eternitate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conturează asemenea unei dansatoare minuțios, feminin împodobite; se iubește. Aici, în cetatea ce stătu în fală puțin timp, ce dispăru fără urmă, se vede altfel. Din mine se vede altfel. Cum? Istoria lor e într-un colț de lume, cu bătălii, cu vise de măreție și putere. Cu suita de viță nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în permanență să se resemneze cu el; era cel mai perseverent gând, pe care ea îl mai avea acum. Pentru dânsa, bătălia era deja încheiată, ea însăși îi spusese asta odată lui Victor: - Nici imaginația nu-mi mai schițează nimic... N-am idei, nici vise... - Dar este ceva trecător și, foarte curând, îți vei reveni în puteri pe deplin. Chiar dacă tu nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viteazule Amar? a întrebat Uran după ce au terminat de inspectat aria de luptă. -Mărite șef, acela nu este un iscoditor adevărat, de aceea l-am numit iscoditor mincinos, acolo nu va fi nici un luptător. -Atunci cu ce vine în ajutorul bătăliei noastre? a mai întrebat Uran. -Vor crede că acolo sunt luptători și că la tot ce găsesc în cale, cum au făcut de nenumărate ori, trebuie să dea foc. Când iscoditorul mincinos va arde, tot urul va ști că trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frumoase povești cu fete de împărați și Feți frumoși, iar cei mai buni prieteni ai mei erau eroii cărților cu care călătoream pe toate meridianele globului pământesc și pe mare, unde mă simțeam cel mai bine, aveam mare succes în bătăliile cu pirații. Îmi plăcea să citesc mult, împrumutam cărți de la biblioteca căminului cultural din sat, cât și de la colegi din satele din apropiere. Așa s-a întâmplat că un coleg mi-a promis că-mi împrumută niște cărți, dar trebuia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ramurilor economice. Așa se face că din Ordinul Ministerului forțelor armate de atunci, unitățile militare au fost repartizate în diferite locuri din țară pentru a curăța urmele războiului de diverse materiale de război cât și de oasele cailor uciși în timpul bătăliei. Astfel că în anul 1951 la Cincu, în Munții Făgăraș, au fost repartizate serioase forțe militare sub coordonarea generalului Dragalina. Printre unitățile deplasate acolo a fost și o unitate de antiaeriană având în dotare cai care erau folosiți la deplasarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
experiența mea de zeci de ani. Personalitățile importante, acționând în acord cu altele, pot totdeauna exercita o influență determinantă asupra cursului ei. Plecând de la o situație disperată mă gândesc de exemplu la Churchill sau De Gaulle -, sunt capabili să piardă bătălii, dar să câștige războiul. Pot să piară de mâna unor fanatici chiar din rândurile susținătorilor lor, câștigând bătălii, dar pierzând războiul iar mintea mea se îndreaptă spre Anwar Sadat și Yitzak Rabin. Mă întreb dacă la vremea lor nu ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
determinantă asupra cursului ei. Plecând de la o situație disperată mă gândesc de exemplu la Churchill sau De Gaulle -, sunt capabili să piardă bătălii, dar să câștige războiul. Pot să piară de mâna unor fanatici chiar din rândurile susținătorilor lor, câștigând bătălii, dar pierzând războiul iar mintea mea se îndreaptă spre Anwar Sadat și Yitzak Rabin. Mă întreb dacă la vremea lor nu ar fi meritat un mai mare sprijin. Clipa lor încă trebuie să vină. Sau sunt doar vise? Viziunea mea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
conteste specificitatea acestora. Astăzi opoziția dintre societate și Universitate nu mai are la bază simpla diferențiere a funcțiilor lor; este vorba despre două esențe nu doar distincte, ci eterogene, care se exclud una pe cealaltă, care se înfruntă într-o bătălie care nu poate fi decât o luptă pe viață și pe moarte. Trăsătura decisivă a lumii moderne este, așa cum am arătat, faptul că viața a încetat să constituie fundamentul societății, care, de la începutul vremurilor, era o societate de producție și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care avea forma de neconfundat a unei stele, așa cum lasă glonțul. A cincea era cea mai recentă, nevindecată complet și care nu-l lăsa să doarmă bine noaptea: o tăietură vineție de o palmă lungime În partea stângă, amintire din bătălia de la Fleurus, veche de peste un an, care uneori se deschidea puțin și supura; deși În ziua aceea, când proprietarul ei ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zurbagii și bătăuși, gata să-și Închirieze brațele și spadele pentru orice lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise din nou darabana fostului său regiment tercio, Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
departe și cu maxim respect, o consideram doamna mea, m-am năpustit la micii derbedei și din doi pumni și patru șuturi am pus pe fugă forțele inamice, care s-au retras În debandadă lăsându-mi terenul În stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă. Eram lângă ea când vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba. Mă gândeam să mă retrag, când ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil să știi efectul unei lovituri de spadă sau al unui foc de archebuză În toiul bătăliei, ci de aproape. Corp la corp. Față În față. Treaba asta cu față În față era importantă, cel puțin pentru el; pentru că Diego Alatriste, spre deosebire de mulți spadasini care Își vindeau serviciile, nu Înjunghia niciodată omul pe la spate. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
străine aliate. Și povestea Vicuña că, privind pentru ultima oară În urmă, Înainte de a fugi În goana calului, văzuse cum veteranul Tercio Viejo de Cartagena - din rândurile căruia făceau parte tatăl meu și Alatriste - Încerca să părăsească demn câmpul de bătălie semănat cu cadavre, prin mulțimea dușmanilor care Îl secerau cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o mie o sută cincizeci de oameni care Începuseră bătălia... Lope Balboa și Diego Alatriste veneau cu ei, negri de praf de pușcă, Însetați, extenuați. Se salvaseră pentru că nu rupseseră rândurile, ci Își păstraseră sângele rece În toiul dezastrului general. Și știți domniile voastre ce mi-a răspuns Diego Alatriste când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
astfel actul de deces al acelei nefericite Spanii pe care o adusese În pragul dezastrului risipind aurul și argintul Americilor pe mari sărbători inutile, pe Îmbogățirea funcționarilor, clericilor, nobililor și favoriților corupți, și umplând cu morminte de viteji câmpurile de bătălie din jumătate de Europa. Dar la nimic nu ne servește să anticipăm anii și evenimentele. Timpul la care mă refer era Încă departe de viitorul acela atât de funest, iar Madridul tot mai era capitala tuturor Spaniilor (a noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
parte, fiind tânăr, curajos și plin de spirit cavaleresc, nu vedea cu ochi răi ca invitații lui străini să asiste la o manifestare spontană a vitejiei supușilor săi, cu care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj nemaivăzut, smulgând cu mulinetele lui turbate aplauzele publicului și țipetele de spaimă ale femeilor când Îl vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i se rețineau uneori beneficiile sau salariile. Ori poate doar aproba În sinea-i reținerea secretarilor, administratorilor și grefierilor În a cheltui banul public. Alatriste văzu că Își consulta mai departe hârțoagele cu minuțiozitatea unui funcționar. — Lăsat la vatră după bătălia de la Fleurus pe motiv de rană gravă și onorabilă... continuă Olivares. Acum se uita la oblojeala de pe fruntea căpitanului. Ai o anumită tendință de a fi rănit, după câte văd. — Și de a răni, Excelență. Diego Alatriste se sumețise puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îmi sunt de folos fiind corupți și ambițioși; Însă tocmai această corupție și ambiție Îi face uneori să cadă În ispita de a acționa pe socoteala lor, sau a altora... Ce vrei! Cu oameni dintr-o bucată se pot câștiga bătălii, dar nu guverna regate. Cel puțin nu acesta. Rămase cu ochii pe portretul marelui Filip al Doilea de deasupra șemineului și, după o pauză foarte lungă, suspină adânc și sincer. Abia atunci păru a-și aduce aminte de căpitan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
putere asupra lui fray Emilio Bocanegra. În locul căpitanului Alatriste, eu m-aș vindeca repede de rana aceea și m-aș Întoarce În Flandra cât mai degrabă. Fostul dumitale șef suprem, generalul don Ambrosio de Spínola, este dispus să câștige alte bătălii pentru noi: ar fi un lucru foarte bine văzut să te lași omorât acolo, nu aici. Deodată favoritul părea ostenit. Se uită la masa plină de hârtii ca și cum era legat de ea printr-o lungă și obositoare condamnare. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost niciodată la Uppsala, zise Manfred. DESENUL Dar într-o dimineață, am spus eu, într-o dimineață șeful ne-a adunat afară, pe platforma din fața rampei de descărcare. Ne-a așezat ca și cum am fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că-l imită. în acest loc, a spus el, făcând niște gesturi care prevesteau un miracol, trebuie să învățăm să privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de istorie, a îngenunchiat și a sărutat pământul, cu ochii în lacrimi..., vrei o lecție mai bună de dragoste de țară?! Și acuma îmi spun prietenii mei că au fost cei mai toleranți bunici, în curtea lor organizam toate jocurile, bătăliile, întrecerile, căci erau foarte îngăduitori. Acolo am fost prima oară, într-o joacă, prințesa indiană pe care urma să o răpească un maharajah, și când i-am spus bunicului Uite, am să mor de supărare, ce prințesă indiană sunt eu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]