1,700 matches
-
din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia dialogului survine ca efect al paralizării deliberate a vorbirii care și-ar putea vădi fatalmente vocația de a spune adevărul. Se recurge în consecință la eschivări prin abandonul în banalități și locuri comune, ele însele purtătoare și suspecte de mesaje subversive: LOCATARUL: Noi discutăm fără nici o reținere. Am observat un lucru. Să zicem că vine pe la mine. Întreabă: "Ce mai faci?", eu întreb: "Ce mai faci?". Apoi, eu răspund: " Ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Radu Theodoru, desene Nicolae Florin, 1984), p. 3. 6 Victoria (scenariu Mihai Stoian, desene Valentin Tănase, 1989), p. 8. 7 Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 5. 8 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14. Remarca sa este aparent de o banalitate șocantă, însă imperativă: fiecare sistem este adevărat prin ceea ce propune și fals prin ceea ce exclude, iar pretenția de a explica totul poate duce rapid sistemul în starea unui delir interpretativ, așa cum autorul consideră că se petrec lucrurile cu Müller, Stucken
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
30 aprilie 2011 Poezia dintre ochelarii de cal și botniță doreau să mi pună ochelari de cal simțeau o plăcere nesăbuită la gândul monstruos că aveam să văd și eu lumea la fel ca ei în aceleași nonculori blestemate ce banalitate (mi-am spus) prin asta am mai trecut și cu alte ocazii mai bine ar inventa altceva există tortură de import la o adică e scumpă dar merită (cel puțin așa am auzit) nu s-au lăsat păgubași au abandonat
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
noi azi tribut acestei mode. Au trecut timpurile călătoriilor romantice, acum agențiile de voiaj te asigură că poți cunoaște Veneția sau Parisul într-o singură zi, sau chiar în câteva ore dacă ești grăbit, ghizii s-au specializat, spun numai banalitățile de rigoare, pentru a privi Gioconda sunt necesare trei minute, iar pentru Tizian ajunge durata unei canțonete... E suficient să te înarmezi cu câteva ghiduri bune, să cauți numai ceea ce îți recomandă ele și eventual să-ți împrumuți părerile din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost ofensată, a mutilat și a fost mutilată. Poate că aztecii n-au avut un cal ales printre nobili, ca Roma, numai datorită faptului că n-au cunoscut, până la venirea spaniolilor, caii. Oriunde în altă parte, aș fi evitat aceste banalități. În definitiv, norocul istoricilor e că morții nu pot protesta. Dar după două ceasuri la San Juan de Ulua, într-o zi ploioasă, poți înțelege, cred, mai adevărat decât în Grecia, ideea despre om a filozofilor greci. "Măsura tuturor lucrurilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-ți pot privi ochii fermi. Merg încet cu povestirea, pentru că rana e profundă și durerea săgetează până și din cele mai banale amănunte, în jocul ăsta căruia nu-i știi regulile și în care nu știi să desparți esențialul de banalitate. Mă gândesc la ce am de făcut a doua zi, mă-ntreb dacă voi putea ajunge să văd măcar bucățica pe care urmează s-o scriu dimineața (căci este cel mai cețos lucru de care m-am apucat vreodată). Aprind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
singuri; atunci înțeleseră că previziunile lor se materializaseră în sfârșit: era o inexorabilă întâlnire cu moartea. Subiectul era însă atât de teribil și de primejdios, încât preț de câteva clipe nimeni nu îndrăzni să-l abordeze; își șopteau unul altuia banalități, aruncându-și câte o privire, în timp ce tăiau bucăți din potârnichile grase aduse de pe colinele din Corfinium. Se gândeau la tânărul din palatele imperiale, căruia moartea îi dădea acum târcoale ca un dulău lăsat slobod noaptea într-o grădină. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a crea situații polemice la seminar, pentru a face să avanseze cunoașterea; din ciocnirea unor poziții contrare, a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca tine nu voi mai găsi niciodată. Urăște-mă, lovește-mă, dar nu te distruge pe tine. Cornel, mă auzi? Ce e cu tine, Cornel? 14 octombrie 1962 (duminică) Am citit din Întâmplare ultima observație. Am râs, ca de orice banalitate. Cornel e acuma cu Liliana și Liliana e În spital și el profită de asta pentru a se plimba cu toate damele. Te uimești tu, cea care ai scris Înainte? Eu iubesc acum muntele și un om. Sunt studentă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa fel Încât ne-am trezit din nou față În față. De data aceasta, el era mult mai șters ca bărbat, aveam În mine Însă reminiscența acelei admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare. L-am lăsat, Însă, ba l-am și Încurajat, cu toate că nu simțeam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strâmbe, ritmuri nereușite, dar trebuie să prindem Într-un fel o obișnuință de a versifica orice gând, de a-l Încadra În limitele strâmbe ale ritmului și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai departe În proză. Asta până ne obișnuim! Oricum, scrisoarea să cuprindă cel puțin trei strofe. Restul ne privește! O paranteză: odată, scriind la cenaclu câteva idei pentru critica unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se uită cu acești ochi, pe care Îi scoate la iveală decât În Împrejurări speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu ce-mi spunea În scrisoare, probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu uitase de mine; acesta, scrisul, devenind o cale misterioasă de a ne păstra Într-un contact concret, căci ea atinsese acea coală cu mâna ei; ea a desenat acele litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi alpinistă, discursul amoros copleșește jurnalul. Dacă intenția lui M. Mincu a fost aceea de a parodia acest tip de discurs kitsch, În care banalitatea și frivolitatea stau alături de formulări problematizante, absența indicilor de detașare, ca și prelungirea sa excesivă devin intrigante și obositoare. Punând semnul egalității Între deconstrucția semnului și construcția romanescă, Marin Mincu face din A. o mașină analitică ce funcționează În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atâtea altele; la pp. 364-367, o bună „nuvelă“ fantastică derulată pe mai puțin de trei pagini, În maniera ambiguă a lui Mircea Horia Simionescu, la limita dintre seriozitate și șautoțironie, când Într-o parte, când În cealaltă). Curios că nivelul banalității e atins mai ales În pasaje „teoretice“, tocmai acolo, junele ștudinte pierzându-se În aridități de limbaj. Ca să-l raportez la un posibil model al genului, e Încă departe de amestecul perfect reușit de Radu Petrescu Între notația despre existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cunosc cazuri când soldații yankei, fără nici un motiv sau rațiune, Împușcă femei coreene În timp ce merg pe stradă. În Portugalia, sute și sute de femei zac În Închisori, sunt supuse torturilor și unele dintre ele se află În pericol de moarte. Banalitate. Pe furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la moartea lui Alexe, Omul lui Dumnezeu. Azi sunt Alexiile. Lupta pentru coexistență pașnică a popoarelor continuă. Fugi degrabă la Fabrica de oglinzi, unde cică a venit un canadian care are parbrizul mașinii spart. Poate pică vreo gumă de mestecat. Banalitate. Plenara C.C. al P.M.R face bilanțul activității desfășurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale consacrată terminării colectivizării agriculturii. Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el însuși), și toți își dezvoltă propriile realități textuale, mai mult sau mai puțin sesizabile, în câmpuri spirituale ascendente; în sfârșit, se manifestă și presiunea „exemplelor“ (în sensul medievalelor exempla) paralele sau a „nuvelelor intercalate“, care acționează atât în planul banalității cotidiene, cât și în cel superior, al orientării spre transcendență. Prezența, uneori până la abuz, a acestor narații imbricate era un procedeu larg folosit în proza Secolului de Aur, printre altele, la un nivel strălucit, în Don Quijote I, de unde îl împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu adevărat În Ierusalim când nimeni nu vedea. Simțea cu un fel de luciditate nocturnă că În viitor avea să aibă de dat socoteală pentru tot ce se petrecea acum În Ierusalim. Expresia răsuflată „viață de noapte“ Își pierdu brusc banalitatea. Se detașă În mintea lui Fima de cafenele pline, străzi luminate, teatre, piețe, cabarete. Viața de noapte căpătă brusc un alt sens, o formă tăioasă și rece, care nu accepta nici joacă, nici frivolitate. Expresia aramaică antică sitra deitkasia, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
diferită de amândouă. Nu există o pierdere mai tragică pe lume, decât aceea de-a rata cea de-A Treia Stare. Lucrul acesta se putea Întâmpla din cauza buletinelor de știri de la radio, treburilor, dorințelor superficiale și goanei după deșertăciuni și banalități. Toată suferința, Își spuse Fima, tot ce e ridicol și obscen nu e decât rodul pierderii celei de-a Treia Stări. Sau rodul unui vag sentiment apăsător și neplăcut, care ne amintește din când În când, pe dinafară și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
locuințe convenabile. Leamington ieșea din discuție, pentru că acolo, Împreună cu Katharine Loring, stătea Alice James, care părăsise casa din De Vere Gardens odată cu revenirea lui Henry din Îndelungata călătorie În Italia. Întrebată de ce alesese Leamington, Alice dăduse un răspuns de o banalitate absurdă, anume că auzise de o casă de unde se auzea muzica interpretată În fiecare zi Într-un colț al promenadei. În sinea lui, Henry era de părere că trebuie să fi avut o legătură cu faptul că Alice știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ted. — Nautilus, răspunse Edmunds. — Așa, da. Nautilus. — A fost și numele primului submarin atomic, lansat În 1954, adăugă ea, adresându-i lui Ted un zâmbet larg. — Adevărat, spuse Ted. Așa e. Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lor iese din mine acum, în spital. V. tînăr pătrund într-o suspensie aurie, într-un aer mineral ca-n podul bunicii unde amintirile se înșiră pe mobilele prăfuite înfipte, fiecare, în cîte un stilet subțire. Îi spun tînărului Doctor banalități. Că timpul vine și se duce. Că nimic din el nu te face definitiv. Iară din tine nici o urmă de sfințenie nu-i dă eternitate, să șadă și el puțin. Te cere numai tribut. Doctorul jubilează: „-De aia rîd nebunii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
suprafețelor unui imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins cu totul, cu început și sfîrșit, în mecanismul său. Un perfect oarecare pe care banalitatea îl dezbracă de persoană. V. tînăr îl acuză: „-Trăiești cu moda,”-îi spune-„faci ce fac ceilalți și poate că-ți bați nevasta pentru o undă de originalitate.” Iată că V. a ajuns să-i deteste pe cei din jur
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]