1,470 matches
-
mobil, cu precădere a celui din biserici sătești. Politica sa de achiziții și mai ales de donații din partea parohiilor, s-a concretizat în crearea fondului „de artă bisericească”, al cărui conținut a fost publicat parțial în anuarul muzeului bănățean, Analele Banatului. Acest fond, însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn și pe pânză, a fost îmbogățit substanțial, mai ales după anul 1966, prin achiziții, donații sau transferuri, depășind în prezent 1000 de piese. Completarea sa continuă direcția inițiată în perioada interbelică
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
religioasă, realizată de pictori bănățeni din secolele al XIX-lea și XX. Colecția oferă posibilitatea de a se identifica preferințele ctitorilor localnici (români, sârbi și macedo- români) și facilitează lărgirea informațiilor relativ la creatori de referință în peisajul creației artistice din Banatul epocii premoderne din secolul al XVIII-lea ca și Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Ștefan Tenețchi, Gheorghe Diaconovici sau evidențiază nume puțin cunoscute în arta din secolul al XIX-lea, cum au fost Gheorghe Murgu sau molerul Gheorghe Ungurian.Tranziția de la
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
nume puțin cunoscute în arta din secolul al XIX-lea, cum au fost Gheorghe Murgu sau molerul Gheorghe Ungurian.Tranziția de la icoana tradițională la „icoana” realizată în tehnica picturii de șevalet, pe care au practicat-o mai ales pictorii din Banatul secolului al XIX-lea, parte dintre ei cu studii la Academia de Artă din Viena sau la Academia de Arte Frumoase din München, este ilustrată în cadrul colecției prin lucrări semnate sau atribuite pictorilor Mihail Velceleanu, Dimitrie Turcu, Nicolae Hașca, Nicolae
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
bolnave de variola vacilor, care aveau pe uger pustule de variolă. În Banat se practica o metodă de variolizare care a fost descrisă de italianul Francesco Griselini, în lucrarea sa din anul 1780, "Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei": "Acolo unde se știe că în sat ori în vecinătate un copil ar avea vărsatul cel bun, numit de români „bubat ăl mare” sau erupția cea mare, se cumpără de la mamă, potrivit vechiului obicei, substanța secretată - de un creițar
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
de triumf, pe care erau înscrise cuvine de întâmpinare. Liszt a concertat la 2 noiembrie în sala festivă a primăriei, care se afla în clădirea care în prezent adăpostește cursurile primare ale Liceului „Nikolaus Lenau” (vedeți aici). După retragerea din Banat a trupelor sârbești, la 3 august 1919 trupele române intrate în Timișoara s-au îndreptat spre piață, unde urma să se desfășoare solemnitatea oficială a Unirii. În perioada comunistă a fost construit un bloc în trepte în apropiata Piață Mărăști
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
dispune de 9 altare laterale. Orga a fost construită de timișoreanul Leopold Wegenstein. Ceasurile de pe turnuri au fost construite de Iosif Riede. Clădirea are de asemenea o criptă, în care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce cetatea era asediată de revoluționarii maghiari. Casele canonicilor sunt un ansamblu de patru clădiri monument istoric
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
de cale ferată Timișoara - Modoș, la data de la 31 iulie 1897. La momentul deschiderii liniei care trece prin Freidorf, aceasta avea o importanță foarte mare deoarece făcea legătura între capitala Banatului și Zrenjanin, care este cel mai mare oraș al Banatului sârbesc. Prima gară pe care a avut-o Freidorful (cea dată în folosință în anul 1897, în același an cu calea ferată), și care mai există și astăzi, se află în dreptul străzii Contemporanul, la 340 m sud-vest față de noua gară
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
și păstorilor ce au locuit pe aceste meleaguri. În apropiere, a fost scoasă la iveală și o necropolă de incinerație, cu peste 200 de morminte, când se făceau săpături pentru construcții noi. Urnele funerare recuperate au fost duse la Muzeul Banatului iar astăzi o parte dintre ele pot fi văzute de public, într-o expoziție legată chiar de urnele funerare din Banat. În zonă au mai fost descoperite și morminte din epoca bronzului, însă Fratelia pe care o cunoaștem astăzi a
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]
-
Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul să fie organizat și guvernat astfel încât să aducă folos Casei Imperiale. În 12 iulie 1717 generalul - conte Mercy înaintează Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului Timișoarei”. După aprobarea proiectului s-a întocmit „Comisia de organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui Mercy. În sfârșit, la 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia la Timișoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Republica Banat însă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. În 28 iulie
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
noiembrie 1934, mii de oameni au luat parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș, monument așezat în Parcul Central al orașului. În 13 septembrie 1936 s-a dezvelit bustul lui Alexandru Mocioni, una dintre cele mai importante personalități ale Banatului. Monumentul a fost înlăturat mai târziu de autoritățile comuniste. La 20 decembrie 1936, în cadrul unei ceremonii solemne, în prezența a zeci de mii de oameni și a președintelui Senatului, Alexandru Lapedatu, episcopul Andrei Mager sfințește piatra fundamentală a Catedralei Ortodoxe
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
podgoriei Sâmburești, profilata preponderent pe producerea de vinuri roșii, toate celelalte podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începând de la cele de consum curent, până la cele superioare îndreptățite la denumire de origine și trepte de calitate. Dealurile Banatului (Regiunea IV) Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apă Mureșului cu Munții Banatului și frontieră cu Iugoslavia, această regiune întrunește, întrucâtva, condițiile unei singure podgorii. Cu toate că regiunea este profilata în principal pe producerea de vinuri, soiurile pentru struguri
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
care acesta o deține. Casa lui Constantin Gruescu este vizitată de mii de elevi și studenți care vin an de an la Casa Binelui, deoarece colecția este unică în țară și reprezintă o adevărată hartă geologică a Munților Metaliferi ai Banatului, a industriei extractive a aurului și fierului, extrase din perimetrul Dognecea - Ocna de Fier - Bocșa încă de pe vremea românilor. Expoziția a fost de asemenea vizitată și de președinți ai României, de regina Beatrice a Olandei și de alte personalități. În
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]
-
coordonatelor date de Ptolemeu, în vestul României. Este probabilă confundată cu localitatea Sangidava, însă datele cunoscute sunt precare, încât nu se poate trage o concluzie definitivă. Prima parte a numelui este legată de numele tribului singilor, care trăia în zona Banatului istoric. De la același nume tribal provine numele cetății celtice Singidunum, din apropierea Belgrad-ului de astăzi. este o cetate dacică de pământ situată pe culoarul Mureșului, în orașul Cugir județul Alba. Încă din 1868 pe acest loc s-a descoperit un tezaur
Singidava () [Corola-website/Science/314364_a_315693]
-
a fost un ziar de limba germană care a apărut la Timișoara în perioada 15 ianuarie 1852 - 24 aprilie 1949. Publicarea sa a fost inițiată de guvernatorul Voivodinei sârbești și a Banatului timișan ("Serbische Wojwodina und Temescher Banat") și ziarul apărea sub conducerea lui Andreas Blatt. Primul proprietar al ziarului a fost poetul, scriitorul și jurnalistul Karl Nikolaus Hirschfeld. La origine, ziarul avea și funcția de buletin oficial, o parte a cuprinsului
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
TIMIȘOARA" din anexa 2 a fost modificat de pct. 18 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 781 din 23 septembrie 2015 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 28 septembrie 2015. 46. UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI" DIN TIMIȘOARA * Font 7* Nr. Specializarea/Programul de studii universitare de │Acredi- Forma *1) Specializări reglementate sectorial în cadrul Uniunii Europene. ────────── ---------- Punctul 46 "UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI «REGELE MIHAI I AL
ANEXE din 15 iulie 2015 (*actualizate*) la Hotărârea Guvernului nr. 575/2015 (Anexele 1-7)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265315_a_266644]
-
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI" DIN TIMIȘOARA * Font 7* Nr. Specializarea/Programul de studii universitare de │Acredi- Forma *1) Specializări reglementate sectorial în cadrul Uniunii Europene. ────────── ---------- Punctul 46 "UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI «REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI» DIN TIMIȘOARA" din anexa 2 a fost modificat de pct. 19 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 781 din 23 septembrie 2015 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 28 septembrie 2015. 47. UNIVERSITATEA DE
ANEXE din 15 iulie 2015 (*actualizate*) la Hotărârea Guvernului nr. 575/2015 (Anexele 1-7)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265315_a_266644]
-
Pepenele, numit în unele regiuni și harbuz (Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat si Oltenia) sau curcubete (Ardeal), este o plantă din familia Cucurbitaceae originară de pe continentul african. Pepenele este o plantă erbacee anuală, agățătoare și târâtoare cu textura aspră, rugi piloși prevăzuți cu cârlige și frunze cu cinci lobi profunzi. Florile sunt
Pepene verde () [Corola-website/Science/323012_a_324341]
-
cu mare greutate, datorită prezenței în regiune a trupelor sârbe și franceze. Administrația românească s-a instalat în Banat abia un an mai târziu, unirea fiind consfințită de intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919. Deși România revendicase Banatul în cadrul granițelor sale naturale, până la Tisa și Dunăre, Banatul a fost în cele din urmă împărțit între Regatul României (aproximativ 2/3) și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (aproximativ 1/3). Administrația românească s-a instalat abia în vara anului
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
o prelungire cu 48 ore a termenului, până pe 14 noiembrie. Guvernul maghiar începuse tratativele de pace cu Antanta și a încheiat armistițiul cu aceasta chiar la 13 noiembrie, la Belgrad. Convenția de armistițiu a complicat planurile românilor de a prelua Banatul. Antanta convenise cu Ungaria ca soarta Banatului să fie definitivată după Conferința de Pace. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia să se retragă la nord de Mureș, iar teritoriul evacuat să fie ocupat de forțele
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
sperau în continuare că războiul se va termina cu o Ungarie Mare, care să cuprindă și Banatul. Pe de altă parte, sârbii duceau în occident o puternică propagandă pentru cauza lor, urmărind politica „faptului împlinit" și încheierea războiului cu un Banat aflat de facto sub suveranitate sârbească. În ciuda restricțiilor și impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupație, mii de bănățeni au răspuns la chemarea Consiliului Național Central și s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
timp în Banat a sosit generalul francez Berthelot, favorabil cauzei românilor. Ca urmare a intervențiilor acestuia și ale reprezentanților Consiliului Dirigent pe lângă Antantă, s-a decis retragerea treptată a trupelor sârbești și preluarea de către trupele franceze. Acestea au preluat estul Banatului în ianuarie 1919. În 1919, Banatul a fost împărțit între Regatul României și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Regatul Iugoslaviei). Revendicarea sârbilor nu se baza pe vreun drept istoric, ci pe existența a 250.000 de sârbi
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
în antichitate erau provinciile Moesia, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, chiar și în Dardania (Kosovo și Bosnia) a existat o populație daco-românească (și nu aromână) numeroasă, încă nesârbizată și nebulgarizată, înregistrată ca atare în scripte, mai ales cele otomane. Românii din Banatul sârbesc și cei din regiunea Timocului sunt resturi ale românimii sud-dunărene care a vorbit și vorbește graiuri din dialectul daco-român. Au fost și grupuri mai îndepărtate, spre Bosnia și Croația, dar lingvistic practic asimilate în masa vorbitorilor de sârbo-croată. Numai
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]