6,215 matches
-
gât iritat). I-am dat o pastilă de propolis cu echinaceea ... ”Să fie primit!” îmi zise protocolar. Mă bufnise râsul ... nu tare, ci în mintea mea, unde el e încă liceanul cu umeri de înotător și pas plutitor ... cu toate bărbile și pletele ca de călugăr. Azi, deși aveam ore până la 14 ... am învârtit niște documente, până s-a făcut 15. “Ai zis că ai ore până la 14!” mă apostrofă, tocmai când mă pregăteam să plec. “Mi-am făcut de lucru
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
Un prinț adevărat! PRINȚESA: El va fi urmașul lui Dracula! EXT / PE CÂMPUL DE LUPTĂ / ZI De o parte și de alta pe câmpul de luptă se văd cele două oștiri. La oastea românilor, în prim plan, este VODĂ (cu barbă) călare alături de căpitanul BUZDUGAN (cu chipul în permanență încruntat). VODĂ:(cu voce gravă) Oare unde este Paloș? BUZDUGAN: Măria Ta, a dispărut acum câteva zile. VODĂ: (încruntat) Tocmai acum când aveam mare nevoie de el? BUZDUGAN : Să nu fi căzut
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
lui <Zonă liberă de neocomuniști!> și o pusese în centrul capitalei să vadă străinătatea în ce ape ne scăldăm noi, românii. După câțiva ani, unii vorbeau că s-ar fi înscris la Facultatea de Teologie sub alt nume, își lăsase barbă, își făcuse ceva operații estetice să nu mai fie cunoscut și se dăduse la fund ca un adevărat spion anglo-american. Cert este că Marian mi-a povestit că-l văzuse după vreo zece ani într-o librărie bisericească vânzând la
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
i-a iertat, zice el, dar n-a uitat! Acum stă în această librărie a bisericii ortodoxe și vinde la cărți sfinte. Mi-a povestit Marian că a îmbătrânit, după optsprezece ani nu-l mai cunoști. Riduri pe față, o barbă de patriarh, ochii au fugit în fundul capului, a intrat la apă, a slăbit ca un călugăr budist care se hrănește numai cu rădăcinoase și apă. (Dicurs politic: Domnilor, înainte de 89 am trăit pe timpul lui nea Nicu, geniul Carpaților, ca într-
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
din casa noastră și cu cei din sufletul nostru. Ai amintiri frumoase din copilărie sau dorești să fii “Moș Crăciun” pentru o zi, dăruind celorlalți din bucuria, dragostea și generozitatea ta. Ce înseamnă, pentru copii, Moș Crăciun? “Un moș cu barbă albă”, “E un om blând”, “E un moș generos”, “Împarte daruri la copii”, “E un vecin de-al nostru” “E tata și mama”. Acum, dacă m-ar întreba cineva ce este Dumnezeu, aș răspunde cu inima plină de bucurie: Copilul
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
am glas să te mai strig, limba îmi este de dinți ferecată, pân’ la tine șapte câmpii zac în frig, șapte straturi au crescut de zăpadă. Eu nu mai am glas de mult. Cuvintele mi s-au prăvălit moi în barbă, uite, în urma mea ochiul, dintele cresc mai frumoși în bulbii de iarbă. Referință Bibliografică: Târziu / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TÂRZIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363395_a_364724]
-
văzut-o ultima oară? dori să știe comisarul. - Azi pe la prânz. Era neliniștită. I-am dat un calmant. - Tu știi mai multe, afirmă Dan. Uită-te la mine. Sunt polițist. Dacă nu spui adevărul... În prag apăru un medic cu barbă și privirea întunecată. Ținea mâinile în buzunar și își rotea privirile de-a lungul și de-a latul, căutând parcă ceva. - Ce se întâmplă aici? ridică medicul tonul, aruncând priviri tăioase asistentei. - Domnule doctor, domnii sunt de la poliție și au
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Comisarul Simionescu, se prezentă acesta, întinzând mâna. Iar dumnealui este Mihai Romanescu, soțul doamnei Romanescu. Zece cutremure de-ar fi avut loc în acel timp și n-ar fi zdruncinat atât de tare starea medicului. Făcu fețe-fețe, apoi își netezi barba, ca și când ar fi rugat câteva amintiri să treacă în prim-plan: - Era pe aici... Emilia, du-te și adu-o pe Ilona! - Dar nu este, domnule doctor! Ilona a dispărut de pe la prânz! Am tot sperat s-o găsesc, am crezut
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naționalul” și ,,Constituționalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societății ,, Tinerimea română”, a
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un om, ducea o viață-n traistă Era odat' un om cu fală, la mulți le-a fost de ajutor. Din întâmplare,sau greșală azi,e pe drumuri cerșetor. Cu barbă și adus de spate, un rictus stă în colț de gură. E om bătrân și nu mai poate, cere doar milă. El nu fură . Cu pași târșiți,lovit de soartă își cară grijile-ntr-o plasă. Destinul i-a închis
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și ne privim până uităm de noi... Vânt rece cântă-o doină în zăvoi. Referință Bibliografică: Rondelul unei nopți de vară / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
un Paradis pe care doar îl visăm să fie”. Bunicul Constantin se sculă de dimineață, trase briciul pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
veniți vor fi catalogați drept coloniști și așa se va numi și cartierul unde aceștia își vor ridica locuințele. Astăzi era sărbătoare și moș Constantin dorea să meargă la biserică să asculte liturghia preotului Plutașu, un preot bătrân, cu o barbă albă ca și părul ce-i răsărea pe sub potcap sau culion cum se mai numește acoperământul de pe capul preoților. Moș Constantin, cum îi spuneau cei mai tineri decât el, trăia cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește încă ceaslovul... Un cer de pace și mie să-mi dai! În amintirea
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
fiindcă s-a ivit o nouă amenințare, și tu Baraba va trebui să ne ajuți cu brațul tău! -Sunt numai urechi mărite arhiereu, răspunse el stînd în genunchi. Cine vă amenință? Arhierul îl privi de sus trecându-și mâna prin barbă. -Hm! exclamă el, acel Iisus din Nazaret, care a fost răstignit în locul tău azi, a spus ucenicilor săi că v-a învia... -N-am știre de asta mărite arhiereu! răspunse el. -Lasă asta...Acum știm mai clar ce a spus acel
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
afară, de un cârlig, și s-a dus să se „sfințească” o țâră cu doi dèți de pălincă. Mai mulți consăteni au vrut să-i joace o festă și au schimbat capra cu un țap. Ajungând acasă, cu „flăcăul cu barbă și patru picioare”, nefăcător de lapte pentru copii, a luat-o pe cojoc de la nevastă! Trei zile s-au auzit prin sat sudalmele și blestemele distinsei „doamne”. Până la urmă, prietenilor glumeți, fiindu-le milă de el, i-au dus capra
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
bolindeți. Să mă mulțumesc cu cât voi căpăta. Așa mi-a zis El. -Da, măă? făcea ochii mari domnul Ștefănescu. -Daaa! Și din cei căpătați să dau și la cei care n-au. Așa zicea. -I-auzi!...i-auzi!...își mângâia barba domnul Ștefănescu, apoi a strigat la soția sa din camera alăturată : Măi femeie, mai adu scovergi și vino să asculți minunățiile despre nuiaua asta fermecată! Doamna Ștefănescu a mai adus o farfurie cu scovergi și s-a așezat pe pat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
doar foarte curat. -Ce păcate ai mai făcut femeie, o întreabă blând părintele. Tace. Într-un târziu Tea șoptește: -Sunt îndrăgostită părinte, Începe să plângă încet. Cuvintele i-au impietrit pe buze. După un minut lung de tăcere, călugărul cu barba lungă, cârlionțată și argintată de câteva fire albe, se adresează mustrător femeii care între timp s-a făcut mică de tot la picioarele sale: -Femeie bătrână... -Da părinte. Iertați-mă. -Dumnezeu să te ierte, mâine după Liturghie te împărtășești, îi
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care se reazemă obosit de povara anilor. - Căpitane, căpitane, iar mi-ai călcat ținutul! - șopti rar cu vocea-i blândă. - Am
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș Crăciun. ,,Ei, dau în mintea copiilor acum și a celor care cred minciunile cu moșul din Pădurea Soarelui, gândea el, venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Și
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu lemnele din pădure. Privea buimac, încerca să spună ceva, dar vorbele îi rămâneau în gât. Moșul cu barbă continuă să-i spună: - Stai liniștit Mitre, că nu pățești nimic! Am să te duc să vezi un loc minunat, unde tu, niciodată n-ai fost, de cât timp colinzi pădurea asta! Apoi ai să te minunezi și-ai să
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci... cine ești? Ce vrei? - Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moș Crăciun și-am să te duc într-un loc
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
duci? Dar moșul îl ignoră de data asta, prefăcându-se că nu-l aude, privind câinii gălăgioși și drumul. Și-au mers așa o bună bucată de vreme, în timp ce el nu mai știa ce să creadă, în timp ce moșul zâmbea în barbă, trăgându-i din când în când o ocheadă furișă. La capătul pârtiei intrară printre mulți brazi și alți copaci împodobiți cu beteală, globuri și cu fel și fel de podoabe strălucitoare. Pe lângă ei erau așezați lăutarii care cântau la viori
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
spre pârtia pe care venise Mitru și curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se și învârtindu-se pe lângă Moș Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă și curierii liberi, care, și ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă. Curierul cu barbă opri sania și câinii în fața Moșului, la câțiva pași. Acesta stătea pe o buturugă mare, înconjurat de luminile, de frumusețea și de atmosfera încărcată de Duhul Sfânt al Crăciunului. Văzându-i, le făcu semn să coboare și să se apropie
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
putea să fie pe lângă sacii primiți de la Moș Crăciun. Când fu încărcată sania cu toți sacii, așa cum îi poruncise moșul, se urcă pe ea. Apoi Mitru îl mai îmbrățișă încă o dată pe Moș, după care se urcă alături de curierul cu barbă. Doar că de data asta, fără ca Mitru să observe, fiindcă era ocupat cu Moș Crăciun, curierul dăduse fuga pâna la unul din corturi și-și schimbă hainele cu cele roșii. Acum erau îmbrăcați la fel și asemănarea era izbitoare, încât
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]