1,448 matches
-
Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce are biserica lui Ioanide, nu-i grandioasă? . - Parcă e un hangar, un depozit de tramvaie! . - Cât ești de nedrept! se mâhni Gaittany. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al mediilor lumii românești de dinainte, din timpul și de după cel de al doilea război mondial. Se înfăptuiește cu mijloace principial clasice, complicate însă, în bună parte modificate de felurite alte tehnici, de la cele ultramoderne până la cele proprii "manierismului" și barocului... Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, vol. II, București, Ed. Iriana, 1995, p. 143-144.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, îndt de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strasuri și pantofi de asemenea cu strasuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru șampanie, se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se mai ducea la lichidări de biblioteci, nu-și mai umplea furgoneta pînă la refuz, zgîriind cu amortizoarele trotuarul. Iar casa de marcat model retro baroc dispăruse și ea, vîndută unui negustor din Back Bay. Acum dădea restul dintr-o cutie gri de metal. Și, În fiecare zi, erau tot mai puține cărți pe rafturi, și spațiile goale creșteau. La litera D nu mai era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală profilul a te miri ce: un iepuraș cu morcovul lui, un arabesc care împodobea baroc un suport pentru ceasornicul bunicii pe care visam îndărătnic să-l fericesc cu obositorul și abramburitul rezultat al muncii mele. Dădeam tot la două, trei curbe cu săpun peste lamă ca să-mi ușurez calea și să evit inevitabilul: ruperea lamelei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un avar, din Stănică Rațiu un tâlhar, din Aglae Tulea o brută, din Georgeta o cocotă de lux, din clanul Tulea o pseudofamilie, din societatea burgheză un infern social. Este prezent și conceptul de lume ca joc, definind elementele de baroc din structura romanului. Când Felix Sima vine în casa lui Costache Giurgiuveanu, îi găsește pe cei din clanul Tulea jucând table. Când clanul Tulea ocupă casa lui Costache Giurgiuveanu, în loc să-l ajute ei joacă, fumează și-i fac o situație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când Felix Sima vine în casa lui Costache Giurgiuveanu, îi găsește pe cei din clanul Tulea jucând table. Când clanul Tulea ocupă casa lui Costache Giurgiuveanu, în loc să-l ajute ei joacă, fumează și-i fac o situație imposibilă. Elementul de baroc constă în faptul că tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de fortuna labilis 1 exprimat prin cuvintele rostite de Costache Giurgiuveanu: "Aici nu stă nimeni", cuvinte care sunt reluate ca o concluzie, ca un laitmotiv epic, în finalul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viață" bucureșteană, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj constă în introducerea listei socotelilor lui Costache Giurgiuveanu descoperită de Felix Sima, prin care acesta află
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
solida clădire se află puțin scufundată în pământ, că este opera pământului. Pereții aveau ca ornament o singură linie în relief, simetric ondulată, dar neregulată, lungă și încolăcită, care dădea ocol pereților. Construcția părea concepută ca într-un fel de baroc țărănesc, acvatic, plutitor, cursiv și dens. Am vizitat unele încăperi având încuviințarea gazdelor. Știam că nu văzusem niciodată acest conac, nici gazdele nu-mi erau cunoscute. Undeva, în spatele conacului, curgea un râușor, abia târându-se pe pământul pietros. Probabil de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
XVI-lea, orașul devine și un important centru artistic, reunind activitatea unor pictori, sculptori în lemn și piatră, creatori de mobilier și meșteri ai orgilor, din Königsberg, Salzburg, Boemia, Tirol și autohtoni, precum Elias Nicolai (cel mai mare sculptor al barocului transilvănean). Cetatea Sighișoara, „cea mai frumoasă și mai bine păstrată cetate orășenească din Transilvania”, a primit de-a lungul timpului apelative precum: Perla Transilvaniei, mărgăritar al Transilvaniei, Nürnberg transilvănean. Este cert că și astăzi urbea se înfățișează ca un veritabil
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit, preluat, acceptat ca unul interesat de buna desfășurare a lucrurilor. Respir ușurat. Între timp bătrânul a ajuns la marginea scenei, a pus un picior în față și cuprinde sala cu privirea. E o sală frumoasă, de secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse. Totul e în catifea roșu-putred și în ample stucaturi aurii. Oamenii nu mai sânt pe scaune, ci sânt strânși, într-o coadă care începe în foaier și urcă până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ce e drept, ea este o epocă incomparabil individualizată; numai că, datorită acestei individualizări, ea nu a putut fi atât de cuprinzătoare pe cât se spune. Ne-am obișnuit a atribui Renașterii și consecințele ei îndepărtate sau apropiate. Tot ceea ce în baroc sau în romantică este derivare tardivă din Renaștere atribuim acesteia. Reflexele istorice îndepărtate ale unui fenomen nu sânt revelatoare pentru esența lui, ci pentru sufletul epocii care își caută analogii trecute în mod inconștient. Că romantica a iubit Evul Mediu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un conchistador. Toate cuceririle s-au făcut dintr-o nostalgie a spațiului, dintr-o aviditate a depărtărilor. Poate că numai imperialismul va reabilita secolul nostru... Succesiunea epocilor este sursa relativității și a infirmării ideii de progres. Prin ceea ce are viu, barocul neagă Renașterea, iar aceasta, la rândul ei, Evul Mediu. O epocă trăiește prin valorile ei specifice. O alta nu se poate individualiza decât negând pe cele ce-au precedat-o. Greutatea unui moment istoric nu consistă într-o înglobare cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Iar acum, zice Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui secol mai lent, a unei epoci acordate la vibrațiile sferelor înalte, o epocă în care a existat destul timp pentru contemplarea caracteristicilor timpului și spațiului. Crichetul, în complexitatea sa, în calitatea sa ornamentală, poate fi considerat ultima înflorire a barocului. Ce ar putea fi mai elevat? Un joc desfășurat de un automat perfect, da, un automat căruia i s-a adăugat și spirit. Jocul care reușește să-l scoată atât pe jucător cât și pe spectator în afara lor, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumii, să vedem ce înseamnă lumea cu adevărat, de ce ne aflăm aici, de unde venim, și încotro mergem. V.P.: Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven. Ce muzică preferă Stanley H. Barkan? S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic sopran, de pian. Fiecare instrument fiindu-mi predat de prof. William Elton în cadrul orei sale shakespeariene la CCNY (City College of New York). Ascult Mozart, Beethoven
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fiecărei faze a unei mișcări. Gil Blas de Santillana. Celebru roman scris În 1715-1735 de scriiorul francez Alain René Lesage (1668-1747). În pofida sursei de inspirație picarești spaniole, romanul descrie, cu pronunțat realism, societatea franceză. Góngora y Argote, Luis de. Poet baroc (1561-1627), reprezentant al culteranismului spaniol, curent care urmărește În principal frumusețea poetică formală și Îndepărtarea de realitatea cotidiană. Las soledades (Solitudinile, 1612-1613) este una din operele sale poetice fundamentale, În care se vădește Întreaga forță expresivă a acestui curent literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lakshme, Amatullahe, Maymunahe, Tawbahe, Fa'iqahe, Vasudare, Veene, Kamakshe, Idite, Eliezre, Ofire, Afrouzehe și mai presus de toate Roshane. Roxana adică, lumina, cea pentru care Alexandru se zice că ar fi distrus Persepolisul. Femeile celeilalte Asii defilează prin fața mea. Între barocul ei și minimalismul japonez, îndrăgostirile mele au trecut de la o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Cultelor și Artelor. Programul celor trei zile, cât au durat serbările, a fost încărcat. Observatorul străin a avut din belșug ocazia să se convingă de iubirea de fast exterior a poporului polonez, asupra căruia abundența și excesul de forme ale barocului au lăsat urme neșterse. Delegații țărilor străine au ținut discursurile de preamărire a lui Chopin - și subsemnatul însuși a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. Coroanele depuse de delegații diferitelor țări (și din partea României) au încheiat lanțul festivităților
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și din Renașterea timpurie; cel roșu, care îmi aducea înaintea ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna totală a Evului Mediu sau mă opream în timpul baroc al unui război care dura treizeci de ani. Astfel, pentru băiatul care răspunde la numele meu, zilele treceau după dorința lui, ca urmare a unor apariții în costume schimbate. Dintotdeauna am vrut să fiu altcineva și altundeva, acel „Curând-altfel“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care relatează el bătălia de lângă Wittstock se concentrează asupra râului Dosse și a ținutului mlăștinos din jur, în care crapă oamenii împăratului - proces în cursul căruia s-a priceput să confere culoare măcelului folosind cu simț artistic cuvintele colegului său baroc într-ale scrisului, Opitz - , tot așa pot și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul trebuia să fie din nou stabilizat și, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]