1,330 matches
-
după o metodă știută numai de el, țuguindu-și buzele uriașe ; bătrânul Ionescu executa pe chitară flajeoleți rapizi, învăluind-i pe ceilalți cu zgomote metalice de o claritate fantastică, enervându-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în continuare. Intrară apoi pe rând și ceilalți în jocul lui Ionescu, gâdilând atât simțurile Lumii de Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măiestrie, dărâmându-și întregul complex de percuție pe care-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu înainte însă ca eu să vă spun câteva cuvinte despre extraordinarul său stil postmodern și despre tehnica nemaivăzută a versului domniei sale, pregrotescă dacă vreți, non-progresivă, deficitar-cumulativă și ante... - Nu. Ajunge, zise deodată Bobby Giordano, cu o autentică voce de bas, ridicându-se. Ajunge. Sala amuți, iar Euripide îl privi neînțelegător, pentru că nu se aștepta la o astfel de reacție. Ce îl putuse nemulțumi în asemenea măsură pe celebrul poet încât să-l oprească din avalanșa de elogii pe care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colț spre piața Griviței, însă nu l-a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spune: - Ce liniștitor îi este glasul! Se dezmeticește, iese din grup și se îndreaptă spre ea. Fericită că Laur se duce lângă ea, îi dă un sărut fugar iar Nicu rostește cu încântare, aproape strigând cu vocea-i puternică de bas: - Te-ai făcut gagică mișto, ia-mă și pe mine la plimbare, măcar să vă țin borcănelul! Râd toți și un puști izbucnește hohotind: - Bătrânilor, v-a suflat-o studentul! Erau tineri, veseli, seara era a lor, copacii abia așteptau să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Aceasta presupune o mare bucurie în sufletul nostru, al copiilor, deoarece, în jurul „Omului de Zăpadă” pe care-l ridicăm în jurul curții școlii, ne pregătim colindele și uratul pentru sărbătorile de iarnă. Ionuț, colegul dintr-a șaptea, pentru că are voce de bas, învață uratul, noi ceilalți având alte preocupări: să sunăm din clopoțel sau să tragem buhaiul. Dacă nu știți ce este un buhai, vă spun eu: un cilindru din lemn sau metal, acoperit la unul din capete cu piele de oaie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de-al treilea fiu, făcând o paralelă cu nașterea iminentă a propriului său prim născut dramatic și descriindu-și starea ca una de „spaimă deplorabilă și Însingurată“. Îi scrise unui prieten francez: „Je fais du Théâtre - je suis tombé bien bas - priez pour moi“. Nici una dintre aceste scrisori nu avea să ajungă la destinație Înainte ca soarta lui să se fi decis, dar așternerea pe hârtie a unor astfel de hiperbole amuzante Îi mai aducea alinare față de tensiunea reală de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Împreună. Spre marea surprindere a nepotului, fanfara-orchestră evolua magnific și ... se completa Într-un mod fericit. Moș Costachi, pe care Va numai „muzicant” nu-l bănuia a fi, Își desfăcu palma dreaptă, o așeză deasupra gurii și Începu să imite basul și nu o făcea deloc rău, deacum el ținea ritmul, hangul cum Îi spunea bunicul care cedase șefia formației (de, moș Costachi era fratele său mai mare). Surpriza serii avea s-o producă ... bunica Ileana, o femeie foarte serioasă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu-mi displace. Prima dintre ele nu mă lasă să mă căsătoresc, iar a doua nu mă lasă să gândesc la rece, să fiu un lucid. Ce vorbești, domnule? Vezi să n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de scripcă, de acordeon sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? Știu că ești ocupat până peste gât cu afacerile din cartierul tău, dar, cum te știu de gașcă, poate găsești ceva..." Marele Bronz nu mă rugase nimic, niciodată. Nici nu-mi pusese autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sau dreapta-împrejur, că ajungi în aceeași poziție), ori pleci spre drumeagul care se termină sus, hăt în deal, în viile nu știu cui. Dacă apuci spre deal, vei fi acompaniat de lătratul a fel de fel de cîini. Unii cu voce de bas, alții de bariton și alții care te pot scoate din sărite, adică niște jăvruțe sadea. În deal este o casă mare, frumoasă, cu o vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
veacuri încoace el vede mereu cum Rusia, vecină cu Moldova lui, îi ocupă mereu din ea, că Bucovina și Gurile Dunării nu mai aparțin astăzi României mame, că de la 1812 - și mai dinainte și până în prezent Rusia îi fură din Bas arabia, iar acum însăși Istoria Rusiei este strigătul său de durere și ca o revendicare, a lăcomiei muscalilor se vede ne voit să facă istorie, să strige și să arate cine înfăptuiește și astăzi o asemenea acaparare... „Scriind această istorie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pledoarie ? Dar sunt în picioare ! Mda?... Atunci nu vreți să vă ridicați pe un scaun ?!? RU moare. Vă rog, liniște, altfel evacuez sallla! Za - llla ! Sa...LA LAAA...LAAAAAAAA !!! Superbissimo! Sunteți un veritabil Pavaroti indigen de-al nostru. Merci. SIIIIIII ! (BAS PROFUNDĂ DOOOOOOOOO ! SIIIIIIII ! DOOO domnule Președinte, pot să încep ? Poftiți. Conform aliniatelor și paragrafelor corespunzătoare, inculpatul, numit cu un termen simplu și concentrat, scriitor, publicist și redactor umorist, nu numai că a profanat libertatea de mișcare a victimei dar a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
au fost și părinții mai multor dizidenți de azi cărora le vom da odată numele”. Țambalul intervine În do diez major, sfîșiindu-ne sufletele și rochița. În a doua parte, Adagio, violoncelele expun o temă gravă ce se va repeta În bas fragmentar pentru a reveni integral În epilogul mișcării. Deasupra acestei teme („Obrăzniciile și urmările metafizice ale domnului Andrei Cornea” un titlu inspirat, din care lipsește clitorisul omului cu barbă albă, reiese afinitatea pentru metafizică a multor muzicieni contemporani, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lut, șase, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul și asirianul cu barbă, Al căror nume se repetă de atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]