1,501 matches
-
adânci strâmtori, Unde urlă apa. * Într-o mantă neagră el e coperit Și e trist ca plopul ce s-a desfrunzit. Proza și dramaturgia reprezintă latura cea mai ridiculă a operei lui Bolintineanu. (Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este Tirul, unde e Sidonul? Unde Ecbatana, unde Babilonul? Unde este Cesar și Napoleon? Unde este Brutus, unde e Caton? Unde e Platone, unde e Socrat? Und-Epaminonda, unde Ipocrat? IOAN SÎRBU Nu se poate vorbi esteticește de o poezie a basarabeanului Ioan Sîrbu (1830-1868), autor de Fabule și al unor Alcătuiri (Chișinău, 1852). Însă în condițiile de stânjenire culturală în care scria, gestul lui e merituos și se cade să-i cităm o descripție a carnavalului: Cu-a carnavalului sosire, Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și moldovanul, Căutând în pungă banul, Dar găsind el mărunțele, Strigă să-i de plăcințele. AL. DONICI Fabula a înflorit în această vreme, mai ales că permitea aluziile politice. Dar vreun fabulist care să atingă limitele artei nu întîlnim, și basarabeanul Al. Donici (1806-1866) face figură onorabilă doar printr-o cadență mai sprintenă, ca în această fabulă unionistă: Racul, broasca și o știucă Racul înapoi se da, Într-o zi s-au apucat Broasca tot în sus sălta, De pe mal în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
icoane umoristice ale Basarabiei, cu ronțăiri de semințe și idile în limbaj tărăgănat ("Să nu pleci, Mieșu... Tăt, absălut tăt fac!"). B. Jordan a scris pagini de documentație romanțată în stil Cezar Petrescu asupra învățămîntului normal și primar, în mediu basarabean, hahol și găgăuț. PAVEL DAN Un puternic prozator în linia lui Slavici și Rebreanu ar fi fost, dacă trăia, turdanul Pavel Dan (1907-1937). În cartoanele-studiu pentru o mare compoziție care au rămas, totul se învîrtește în jurul economiei agrare. În planul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e mai acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ți recit versurile mele, Nici cele învățate în școală pe dinafară. Păstrez și acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăția de la școala primară. POEȚI PROVINCIALI ȘI "TINERI" Lui Alexei Mateevici, basarabean din Bugeac, i se datorește, pe lângă alte versuri care promiteau, o nouă definiție poetică a limbii române, cu imagini superioare celor ale lui Sion: Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt se mișcă vara; În vestirea ei bătrânii Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care promiteau, o nouă definiție poetică a limbii române, cu imagini superioare celor ale lui Sion: Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt se mișcă vara; În vestirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Pan Halippa, Bogdan Istru, basarabeni, au fiecare o mică notă personală, de la Tudor Plop-Ulmanu e de reținut această grațioasă definiție a Basarabiei: Basarabia, cuvânt cu patru a ca o biserică cu patru turle albe. Preferința tinerilor poeți ardeleni este pentru Aron Cotruș, Lucian Blaga, apropiați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe Litvani, pe Ruteni și alte neamuri, au luat cetatea Sandomir (Thartari subiugatis Bessarabenis, Litvanis, Ruthenis, etc; Sandomir era cetate în Polonia). Să nu mai umblăm cu părul în ochi și să căutăm cai verzi pe pereți, denumirea de bessarabeni/basarabeni se folosea la mijlocul secolului Xlll pentru populația dintre cursurile inferioare ale Prutului Nistrului și Marea Neagră, nu este o in-venție tîrzie a rușilor pravoslavnici. Faptul că ei s-au ridicat cu sabie asupra tătari- lor înseamnă că nu erau un cîrd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
1905-1906, în Basarabia, aflată în efervescență revoluționară, unde face să apară, cu fonduri puse la dispoziția lui de guvernul conservator, ziarul „Basarabia”, condus de Em. G. Gavriliță. De la Chișinău trimite corespondențe, iscălite C. Șărcăleanu, M. Costea, Cerepcoveanul, C. Nistrul sau Basarabeanul, câtorva ziare din țară, printre care și „L’Indépendance roumaine”. Între timp iese, la începutul lui martie 1906, revista „Viața românească”, plănuită mai de mult împreună cu prietenii săi ieșeni - G. Ibrăileanu, C. Botez, Ion Botez, Mihai Carp, Gh. Kernbach și
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
primitivității” -, altele de un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
organizație anticomunistă. Și am fost un grup de vreo șapte-opt persoane, toți tineri, și ne-am organizat Într-o organizație anticomunistă... Ați apucat să faceți ceva? Păi, am activat ceva, am făcut niște lucruri, da’ am avut Între noi un basarabean, Teodor Melnic, care era ceva mai mare decât noi... El avea, mi se pare, vreo 33 de ani... Eu am fost cel mai bătrân, Încă nu Împlinisem 25 de ani, iar ceilalți au fost de 22-24 de ani. Și Melnic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avea, mi se pare, vreo 33 de ani... Eu am fost cel mai bătrân, Încă nu Împlinisem 25 de ani, iar ceilalți au fost de 22-24 de ani. Și Melnic ăsta ne-a turnat... Venise atuncea o dispoziție, că toți basarabenii care au venit În România cu ocazia războiului și nu au acte În regulă vor trebui să plece Înapoi. Ăsta probabil că n-a vrut să plece și s-a dus și s-a prezentat la Securitate și a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vor veni exact peste doi ani, făcând posibilă pu blicarea volumului II, în 1993, în cap cu vestitul capitol „Anul 1878“, neciumpăvit, deci cu toate referințele la a doua răpire a sudului Basarabiei, fapt care mi-a dat satisfacție, ca basarabean care nu și-a uitat nicicând obârșiile. Dar șicanele nu s-au oprit aici. Considerând că era o carte cu foarte multe probleme, tovarășii de la partid au hotărât să o dea unui cunoscut istoric de profesie, al cărui nume să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
angajat”, figură de contrast cu cei mai mulți dintre „ai noștri”, care „nu cred în nimic”. În simpatia arătată față de el prevalează, de asemenea, naționalismul, latent în fiecare, sufocat multă vreme și acum ridicat la suprafață. Izolați de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dos”, tema geloziei pustiitoare sare din individual și bate către parabola istoriei. O istorie care, la rândul ei, sare din parabolă și își intră de-a binelea în drepturi odată cu povestea destinelor din Strigoi fără țară (2001), romanul familiei de basarabeni în bejenie, romanul dezrădăcinării forțate. Demobilizat din armata română în 1940, eroul „fără țară” de aici este acuzat de ruși pentru propagandă românească, este deportat la Odessa, scapă de moarte dovedind că nu este evreu, trece Dunărea, stă refugiat la
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
continuă a familiei Goma, urmărită de amenințarea repatrierii forțate în Basarabia ocupată de ruși, devine laitmotivul muzical al exilului în propria țară și, în același timp, nucleul unei proiectate arte poetice: „Dar și mai artă e să refugi, ca noi, basarabenii. Nu chiar pe muzică - e-he, de-am avea un compozitor de-al nostru, basarabean, să compună el Arta refugii...” Acest compozitor va fi G. însuși, care, ajuns la maturitate, retrăiește prin ochii copilului sentimentul traumatizant de a fi „în-plus
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova, între 1969 și 1984. Tributar cu totul viziunii „partinice”, comuniste, asupra fenomenului artistic, ca și principiilor „realismului socialist”, C. are totuși unele merite în valorificarea unor nume din peisajul literar basarabean interbelic. Bine documentate sunt studiile care prefațează volume din scrierile lui Alexandru Robot, Teodor Nencev, George Meniuc sau comentează unele poezii, nuvele și eseuri ale lui Em. Bucov, Gr. Adam, Iosif Balțan, David Vetrov, Bogdan Istru, N. Costenco, A. Lipcan
CIBOTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286223_a_287552]
-
fost în primul eșalon de deportați și persecutați politic. Deși la Râmnicu Sărat, în deportare, eram asimilați cu refugiații din Basarabia, că doar au venit atâția. Când eram încă la Lupești, în timpul războiului, au trecut o zi și o noapte basarabeni care se refugiau din calea războiului și a sovieticilor. Veneau cu niște căruțe trase de câte 6 cai, cu câte o vacă legată de căruță și în căruțe cu ceea ce-au putut lua cu ei. Au trecut căruțe o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
porumb. Ne-a dat zapisca, un act de vânzare-cumpărare, că erau niște rusofoni. Vindeau și vaci și ce mai aveau ei, se vedea că fuseseră oameni gospodari că aveau multe animale. C.I.: Rusofoni? Calul a fost cumpărat adică de la un basarabean de etnie română sau era rus? R.R.: Era rus că vorbea numai rusește. Avea pâslari din aceia specifici și nu știa românește deloc. C.I.: Așadar, chiar și rușii fugeau din fața armatei sovietice, din fața comuniștilor. R.R.: Fugeau din fața armatei sovietice și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îmbrăcat cu o șubă foarte scumpă de vulpe albă, închipuind că șuba mea cea de lup, albă, ar fi fost de vulpe albă. Pentru acel sfârșit, aga și hatmanul îndată au împănat tot orașul cu arnăuți înarmați ca să caute toți basarabenii veniți acolo, ca să vază nu cumva se va descoperi că și ei s-au apucat a primi împărtășire la bunturile ce se urzise în Moldavia, precum cu câteva zile mai înainte se primise înștiințare că au făcut neastâmpărații leși în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
demografic îngrijorător prin depopularea unor zone românești destul de întinse din Austro-Ungaria”. Același punct de vedere fusese exprimat și înainte de Primul Război Mondial, atunci când se recunoștea că la începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, în SUA se aflau puțini basarabeni, bucovineni, macedoneni și evrei din România, în comparație cu țăranii din Transilvania și Banat, dar că „pe la 1900 aproape nu mai era oraș mai însemnat din care românii să lipsească”. Așadar, opiniile specialiștilor converg către convingerea că, la sfârșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu Iugoslavia. Ea nu a fost îndreptată doar împotriva etnicilor sârbi și germani (p. 109), ci împotriva tuturor celor considerați nesiguri, în contextul măsurilor „antititoiste” mai largi. De altfel, chiar din cifrele oferite de autor, proporția etnicilor români (inclusiv refugiați basarabeni, bucovineni și macedoromâni) apare covârșitoare. Cei doi securiști (Constantin Apăvăloaie și Florea Lungu) morți în confruntarea cu partizanii din grupul „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnăuțoiu), în noaptea de 18/19 iunie 1949, nu erau ofițeri (p. 179), ci subofițeri. Cât despre Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
afirmat că ar exista documente conform cărora, `n același timp cu arestarea generalilor români și a persoanelor din proximitatea lor, sovieticii ar mai fi arestat „cca 400 de ofițeri și ostași din cadrul Armatei a IV-a române, `n mod special basarabeni și bucovineni” (Cartea Albă a Securității, ed. cit., vol. I, pp. 574-575, note la documentul nr. 44, p. 568). Șerban Pavelescu, „O nouă filă `n dosarul «Cazul» Avramescu”, Magazin istoric, nr. 10, octombrie 1995, p. 14, 32 (document de la AMR
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și în limba română. Regulă care, însă, nu a fost respectată până la sfârșit. În întreaga perioadă de ocupație, influența permanentă a specificului rusesc nu a reușit să producă o fisură majoră a spiritului românesc în Basarabia, deoarece fizionomia intimă a basarabeanului a fost și a rămas românească. Istoriografia Basarabiei până la anexarea la Rusia arată că nu a existat nimic în comun cu poporul slav rus, nici din punct de vedere geografic, etnic, economic și nici istoric. În toată Basarabia nu găseai
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
cu România, dar și de evocarea istorică a răpirii Basarabiei de acum două sute de ani, de către Imperiul Rus a luat sfârșit. Trist a fost destinul Basarabiei acum două sute de ani, trist a fost și încă mai este destinul nostru, al basarabenilor refugiați din anii 1940 și 1944. Trist, fiindcă după atâția ani de dezbateri și încercări, întâlniri oficiale și neoficiale, îmbrățișări și sărutări frățești sau simbolicele “poduri de flori peste Prut”, dar mai ales după douăzeci și trei de ani de la
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
îmbrăcați militari la centre de strângere și după ce erau înarmați erau așezați în diverse puncte pe Prut cu misiunea de a întârzia trecerea. Printre aceștia s'au găsit și unități aduse din interior, în special din regiunea Turchestan și Crimeea. Basarabenii au depus o slabă rezistență și au tras mai mult de frica gradaților, care îi încadrau. Transmisiunile au funcționat defectuos, din care cauză unitățile erau dezorientate. Sovietele au contat mult și pe conlucrarea populației simpatizante cu regimul comunist. Speranțele lor
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]