1,590 matches
-
din afara zidurilor. Ienicerii rămași în interiorul orașului au fost așadar măcelăriți, în timp ce trupele otomane care au încercat să pătrundă în orașul de sus au suferit pierderi grele. Când un soldat otoman aproape a reușit să pună steagul sultanului pe vârful unui bastion, un soldat pe nume Titus Dugović l-a înșfăcat și împreună au căzut de pe ziduri. (Pentru această faptă eroică, regele Ungariei Matei Corvin, fiul lui Ioan Huniade, l-a înnobilat pe fiul lui Titus trei ani mai târziu.) A doua
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
zero. Ani la rând, Brașovul a rămas o ruină înnegrită de fum. De atunci Biserica Sf. Maria și Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor. Au reușit să fie salvate din incendiu biserica iezuiților, magazia militară și Bastionul Țesătorilor, în dreptul cărora a fost asigurată o pază militară strictă. Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost premeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la ordinul superiorilor. Se vorbește chiar despre bombardarea orașului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
și Girona la 5 februarie. La cinci zile după căderea Gironei, restul rezistenței din Catalonia a fost înfrântă. La 27 februarie, guvernele Regatului Unit și al Franței au recunoscut regimul Franco. Forțele republicane mai păstrau doar Madridul și alte câteva bastioane. Apoi, la 28 martie, cu ajutorul forțelor profranchiste din interiorul orașului (nu atât de eficiente cât erau descrise de generalul Mola în mesajele sale propagandiste din 1936 prin care făcea referire la așa-zisa „a cincea coloană”), Madridul a căzut în
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
1997 a avut loc premiera spectacolului „Cazul Gavrilescu”, pus în scenă la Teatrului Nottara din București în regia lui Gelu Colceag. Spectacolul „La țigănci” a mai fost reprezentat de trupa de teatru Catharsis din București, în regia Doinei Șandrea; Teatrul Bastion i-a acordat în anul 2007 premiul I, premiul pentru scenografie și cel pentru coregrafie. O altă montare teatrală a avut loc în anul 2014, fiind adaptată și regizată de Andrei și Andreea Grosu la UNTEATRU București. Noul spectacol respecta
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
nu este finală, este doar un fel de "așa a început totul". Și atunci ce e "coda"? "Coda" în cazul de față e starea artistului, a autorului, a creatorului de lumi, este starea ultimă a condiției de scriitor: e ultimul bastion al personalității sale, de acolo mai departe începe lumea personajelor lui. (Nici nu mai sunt personaje, ele sunt deja identități.) Iar personajele însele au propriile lor lumi interioare.“ (Cuvînt despre „CÓDA“)
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
șanțuri, care s-au păstrat până astăzi și au 5 m în înălțime, iar în adâncime - până la 2 m. Valul exterior de apărare era ridicat din piatră de calcar, iar celelalte - din pământ. Lângă porțile cetății, în exterior, erau construite bastioane cu valuri de pământ. Ruinele cetății sunt destul de impunătoare, impresionate anume prin forță sistemului de fortificații. Arheologii au determinat că pe acest loc au existat succesiv 3 așezări. Primii locuitori ai cetății au fost tracii, care s-au situat aici
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
este denumirea dată fazei finale a tradiției platoniciene, inaugurată de gândirea lui Plotin, durând până în secolul VI d. Hr. când ultimul bastion platonician, Școala din Atena, a fost desființată de împăratul bizantin Iustinian. Termenul de „neoplatonism” nu reprezintă o invenție a neoplatonicilor ci este mult mai târziu, din secolul al XVIII-lea. El a fost aplicat de către istorici pentru a indica existența
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
din perioada să, faimos pentru inovațiile aduse în domeniul construcției de fortificații. Folosind tehnicile care-i poartă numele, au fost fortificate numeroase cetăți din Europa. Executate din cărămidă, cu ziduri scunde înconjurate de șanțuri, aceste fortificații se caracterizează prin folosirea bastioanelor în formă de până, prin crearea unui întreg dispozitiv de supraveghere care evită punctele moarte. Introdus în Transilvania în sec.XVIII, sistemul Vauban a fost aplicat la construirea noilor cetăți de la Albă Iulia (Cetatea Albă Carolina, cea mai mare și
Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban () [Corola-website/Science/301495_a_302824]
-
din mână în mână . Pietrele, prea grele pentru a fi cărate de un singur om, erau rostogolite pe bușteni sau manipulate cu scripeți centimetru cu centimetru pe pantele abrupte. Odată terminat și primindu-și garnizoanele, zidul s-a dovedit un bastion formidabil. Granițele dintre imperiul chinez și ținuturile vecinilor nomazi de la nord fuseseră clar trasate. În plus, a fost creată o structură ce avea să fascineze multe generații viitoare. Costul în vieți omenești cerut de Marele Zid trebuie să fi fost
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
O diplomă din 1347 permite orașului „să se întindă după obiceiul vechi, anume de la Mina Săsar, de jur împrejur, trei mile (aproximativ 5 km) peste toate pământurile și pădurile regești”. Orașul e fortificat cu ziduri de piatră și bastioane (în jurul anului 1470, grație ajutorului dat de regele Matia Corvinul), iar în interior se construiesc edificii trainice și castele. Zidurile delimitau o zonă aproximativ circulară, neregulată, împărțită inițial în cinci sectoare, care gravitau în jurul Pieții Centrale (Circulus fori). După o
Centrul istoric din Baia Mare () [Corola-website/Science/314156_a_315485]
-
acestora, spaniolii au cucerit și distrus imperiul. Cea mai importantă rămășiță rămasă a imperiului este Machu Picchu, un oraș sistuat în vârf de munte și camuflat atât de bine încât a fost descoperit în 1911. A fost una dintre ultimele bastioane de apărare a incașilor împotriva invadatorilor spanioli. Construită din pietre îmbinate cu precizie, fără mortar, Machu Picchu a fost centru spiritual, cu un observator astronomic și temple. În nordul Africii, Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
luat în stăpânire Asia Mică din secolul al XIV-lea. În 1450, otomanii dețineau controlul asupra unor mari părți din Grecia, Bosnia, Albania și Bulgaria și încercau să cucerească Ungaria. Din Imperiul Bizantin nu mai rămase decât Constantinopolul, ca ultimul bastion al străvechiului Imperiu Roman. În 1453, turcii, conduși de sultanul Mahomed al II-lea, care visa de la 13 ani să cucerească Constantinopolul și să formeze un nou imperiu islamic, au lansat asaltul final asupra orașului. Preluând Constantinopolul, Mehmed avea să
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Ledyard Phelps. În prima parte a războiului, erau insuficiente vase de transport pentru aducerea tuturor trupelor într-o singură operațiune, deci ele trebuia să facă două drumuri pe râu pentru a ajunge la fort. Fort Henry era o structură de bastion deschis din pământ cu o suprafață de 4 hectare pe malul de est al Râului Tennessee, lângă gurile Râului Sandy. În mai 1861, guvernatorul statului Tennessee l-a numit pe procurorul general al statului, Daniel S. Donelson, în funcția de
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
mai reduse și la nivelul superior, precum, și poziția față de zid. Cu toate acestea, unii cercetători susțin că este de proveniență mai recentă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Însă în acea perioadă se ridicau deja rondele de artilerie sau bastioane, iar rolul unui turn de asemenea proporții și, mai ales, astfel plasat ar fi fost minor. Turnurile de apărare componente ale incintei a III-a erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatică (rectangulară sau poligonală) nu asigura
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
din Sibiu (în ) este un bastion construit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în orașul Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul sud-estic al fortificațiilor, pe bd. Spitalelor și str. Pompei Onofreiu
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
Sibiu și face parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat în capătul sud-estic al fortificațiilor, pe bd. Spitalelor și str. Pompei Onofreiu nr. 8. Fortificațiile târzii ale orașului medieval Sibiu, din care fac parte , Bastionul Soldisch, fragmente de rondelă și curtine edificate în secolele XII-XVII, au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.05. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.05. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Bastioanele au fost construite pentru a întări unele puncte mai importante ale centurilor de apărare ale orașului. Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.05. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Bastioanele au fost construite pentru a întări unele puncte mai importante ale centurilor de apărare ale orașului. Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Bastioanele au fost construite pentru a întări unele puncte mai importante ale centurilor de apărare ale orașului. Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe teritoriul actual al României îl constituie bastioanele Haller
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
Proiectele bastioanelor au fost executate de arhitecți italieni care au impus un sistem nou de fortificații. Singurele mărturii ale sistemului italian de fortificații implantat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe teritoriul actual al României îl constituie bastioanele Haller și Soldisch din Sibiu, precum și cetatea bastionară din Oradea (1569-1618). În iunie 1551, trupele austriece aflate sub comanda generalului Giovanni Battista Castaldo (Johann Baptist Castaldo) au pătruns în Transilvania, ocupând-o timp de cinci ani. Cu asentimentul magistratului, Castaldo
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
la 17 august 1551 o garnizoană formată din 14 companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri și 216 puști de cetate, care au sporit mult capacitatea de apărare a cetății. Nemulțumit de starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de apărare ale orașului. Arhitectul italian Alessandro Clippa (Alexander Klippa) a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
mult capacitatea de apărare a cetății. Nemulțumit de starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de apărare ale orașului. Arhitectul italian Alessandro Clippa (Alexander Klippa) a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase pentru amplasarea tunurilor, sub care trebuiau amenajate cazemate pentru depozitarea muniției și adăpostirea trupelor. Bastionul Haller a fost construit în perioada 1551-1553, în timpul primariatului lui
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de apărare ale orașului. Arhitectul italian Alessandro Clippa (Alexander Klippa) a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase pentru amplasarea tunurilor, sub care trebuiau amenajate cazemate pentru depozitarea muniției și adăpostirea trupelor. Bastionul Haller a fost construit în perioada 1551-1553, în timpul primariatului lui Peter Haller. Lucrările au fost coordonate de meșterii
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
a realizat un proiect de întărire a fortificațiilor cu cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colțurile centurii. Bastioanele urmau să fie prevăzute cu platforme spațioase pentru amplasarea tunurilor, sub care trebuiau amenajate cazemate pentru depozitarea muniției și adăpostirea trupelor. Bastionul Haller a fost construit în perioada 1551-1553, în timpul primariatului lui Peter Haller. Lucrările au fost coordonate de meșterii Peter Nürnberger și Georg Waahl. Odată cu el a fost construit și bastionul plasat la Poarta Ocnei (Cizmarilor), astăzi dispărut. Pentru a finaliza
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]