KorAP: Find »[drukola/base=batistă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...137 >

3,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

nasul bunicului intrase În alertă. Nările Îi ardeau. Inhală. La Început mirosul păru familiar, aparținând sferei organice a ouălor stricate și a balegii. Dar peste câteva secunde proprietățile chimice ale mirosului Îi ajunseră la nări și Își acoperi nasul cu batista. Zizmo râse: ― Stai liniștit, o să te obișnuiești. ― Nici vorbă. ― Vrei să știi care-i secretul? ― Care? ― Să nu respiri. Când ajunseră la fabrică, Zizmo Îl duse la serviciul de cadre. ― De când locuiește În Detroit? Întrebă directorul. ― De șase luni. ― Poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e gata. Mabel Reese Își dă jos haina. Dedesubt poartă doar un corset și un portjartier. ― Unde să mă pun? ― Întinde-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
eliberaseră Algeria și debarcaseră În Sicilia. Ronțăind popcorn, Tessie privise știrile luni și ani la rând. Buletinele de știri urmăreau un itinerar. La Început se concentraseră pe Europa. Arătau tancuri Înaintând prin sate micuțe și fete din Franța care fluturau batiste de la balcoane. Franțuzoaicele nu arătau de parcă trecuseră printr-un război. Purtau fuste drăguțe, cu volane, șosete albe până la glezne și eșarfe de mătase. Nici unul dintre bărbați nu purta beretă, fapt care o uimi pe Tessie. Întotdeauna Își dorise să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
durerea de a avea copii, o vulnerabilitate la fel de uimitoare precum capacitatea de a iubi pe care ți-o aduce calitatea de părinte, reflectate În propriul set de butoni... ...Dar acum taxiul se Îndepărta și Milton se ștergea pe frunte cu batista și acum se ivi chipul zâmbitor de pe mâneca lui dreaptă, căci exista și o notă comică În evenimentele acelei zile. Era comedie În felul În care Milton, făcându-și În continuare griji pentru mine, stătea cu un ochi pe ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

se gîndea? La orașul La Rochelle, la care ținea mult, la strada Notre-Dame-de-Lorette, de la Începutul carierei sale, cînd era secretar la comisariatul de poliție din arondismentul IX, dar și la jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări urmează o masă, nu-i așa? Dar probabil că nu doriți să luați masa cu noi? — Sarcinile de serviciu..., murmură Lecoeur. — Pot măcar să vă ofer ceva de băut? Maigret era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
soția lui, Încă nu era decât doamna sau domnișoara În lila. — O cunoșteați pe domnișoara Lange? Bărbatul rămase nemișcat, cu răsuflarea tăiată, ca și cum s-ar fi sufocat. Și chiar avu o criză de astm. Fața Îi deveni roșie. Scoase o batistă din buzunar, deschise gura și Începu să tușească puternic, aplecat În față. Maigret Își zise că n-ar fi dorit să fie În locul colegului său. De data asta Îi lăsa altuia munca neplăcută. — Vă cer... — Vă rog, nu vă grăbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
lor se afla o ființă demoralizată, fără reacții, care nu rosti nici un cuvânt. — N-ați avut nici o bănuială? Pélardeau scutură din cap și arătă gâtul ca să dea de Înțeles că nu putea vorbi imediat. Abia avu timp să-și scoată batista din buzunar. Urmă o criză de astm mai violentă decât cea de dinainte. Maigret Își dădu deodată seama că și afară se făcuse tăcere, că nu mai tuna, că ploaia nu mai cădea pe pavaj. — Îmi cer scuze... — Vi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

2745. După primire, familia regală s-a îndreptat spre catedrală, unde a asistat la slujbă, iar ulterior, spre monumentul ridicat pe colnicul Hora. Pe acest traseu, "la fiecare pas, mii de oameni aclamau (...) de la ferestre și de pe balcoane, se agitau batiste și se aruncau buchete de flori"2746. De la monument familia regală s-a îndreptat spre portul Tulcea, în timp ce, primul ministru Dimitrie A. Sturdza l-a vizitat pe domnul Luca Ionescu, prefectul județului Tulcea, acesta fiind bolnav, motiv pentru care nu

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Oamenii care se luau după ei le atingeau curioși hainele și săbiile și se apucau să le vorbească. Printre ei, erau și copii care le cereau bani. Era hazliu cum până și oamenii mari se întreceau să adune de pe stradă batistele de hârtie pe care le aruncau japonezii după ce-și suflau nasul. La început japonezii râdeau de asemenea lucruri, dar încet-încet începură să fie stânjeniți de privirile și întrebările lor obraznice. S-o fi isprăvit înfruntarea lui Velasco? murmură Tanaka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Unde-i carabina? Femeia dădu din cap cu fața crispată. Unul dintre băieți ridică arma. — Las-o acolo unde e, spuse Wilson. Du-te și cheamă-l pe Abdulla ca să fie martor al accidentului. Se lăsă-n genunchi, scoase o batistă și o Întinse peste capul cu părul tuns scurt al lui Francis Macomber. Sângele se scurgea-n pământul uscat și afânat. Wilson se ridică și privi bivolul căzut pe-o parte, cu picioarele Întinse și cu căpușele mișunând pe pântecele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care el n-o mai avea. Avea o față inteligentă și deschisă și era foarte stilat. Matadorul bolnav avea grijă să ascundă asta și mânca meticulos câte puțin din toate felurile care se serveau la masă. Avea o grămadă de batiste pe care și le spăla singur, În cameră, și În ultimul timp Începuse să-și vândă din costumele de luptă. Vânduse foarte ieftin unul Înainte de Crăciun și mai vânduse altul În prima săptămână a lunii aprilie. Costumele fuseseră foarte scumpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
grasă, cinstită, curată, de treabă, foarte credincioasă și nu Încetase o clipă să se roage pentru soțul ei mort de douăzeci de ani. Singur În camera sa, matadorul bolnav zăcea În pat, cu fața-n jos, și-și ținea o batistă la gură. În sufrageria pustie, Enrique făcu ultimul nod la șervetul cu care prinsese al doilea cuțit de piciorul scaunului și ridică scaunul În aer. Îndreptă picioarele de care erau legate cuțitele În exterior și-și puse scaunul În dreptul capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își freacă mâinile cu săpunul. În timp ce se spăla Îndelung și cu atenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta În iarbă și o ridică. Era mlădioasă și avea un mâner flexibil. Era făcută din piele neagră uzată și capătul tare era Înfășurat Într-o batistă. — Mâneru-i din os de balenă, zise negrul zâmbind. Nu se mai fac de astea. Nu știam cât de bine puteți să vă apărați și, oricum, pe de altă parte, nu voiam să-l loviți prea tare sau să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio ne-am retras și am plecat din Italia. Taică-miu, Holbrook și un macaronar gras cu o pălărie de paie, care-și tot ștergea fața cu o batistă, se certau la o masă În Galleria. Vorbeau toți trei În franceză și ăștia doi aveau ceva cu taică-miu. Până la urmă bătrânu nu mai zicea nimic, stătea doar și se uita la Holbrook, și ei nu-l slăbeau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și Își puse brațul pe după umerii mei și zise: — Hai, Joe, bătrâne. Scoală-te și să mergem afară să așteptăm ambulanța. Ne-am dus la poartă și eu Încercam să mă opresc din bocit și George Îmi ștergea fața cu batista lui; stăteam cumva mai În spate În timp ce mulțimea ieșea pe poartă, când doi tipi se opriră lângă noi și unul dintre ei număra niște bilete de pariuri și spuse: — Ei, și-a luat-o și Butler. — Mi se rupe, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mână o pereche de banderillas, două bețe subțiri și roșii, terminate cu două cârlige. — Hai, du-te, Îi spuse Manuel. Țiganul intră Încet În arenă. Manuel lăsă plosca din mână și se uită la ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo apucă sticla de șampanie caldă pe care o avea la picioare, bău o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și muleta, Încercă vârful spadei cu degetul și se-ndreptă-n fugă spre barrera ca să-și ia alta. Omul lui Retana Îi dădu sabia nouă. — Șterge-te pe față, Îi spuse. Alergând către taur, Manuel Își șterse chipul Însângerat cu batista. Nu-l văzuse pe Zurito. Unde era Zurito oare? Tipii din cuadrilla se-ndepărtară de lângă taur și așteptau cu capele pregătite. Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
O Îndreptă pe genunchi. Când se-drepta din nou spre taur, trecu pe lângă Hernandez, care stătea cu capa pregătită. — E numai os taurul ăsta, Îi spuse băiatul pe un ton Încurajator. Manuel dădu din cap, ștergându-se pe față. Își vârî batista pătată de sânge În buzunar. Și uite-l și pe taur. Acum era aproape de barrera. Fir-ar al dracu’. Poate că era numai os. Poate că nici n-aveai unde să bagi sabia. Pe dracu’, nu era! Las’ că le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
comuniști, pentru că eram patru. Lumea nu ne suporta, pentru că eram ofițeri, și când treceam puteai auzi pe câte unul strigând dintr-o cârciumă: „A basso gli ufficiali!“. Mai era un băiat care venea câteodată cu noi și care purta o batistă neagră peste față, pentru că pe atunci nu avea nas și suporta niște operații de reconstrucție. Venise pe front direct de pe băncile Academiei Miliare și fusese rănit la o oră după ce ajunsese În prima linie. Îi refăcuseră fața, dar el provenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se-ntâmplau cu mult timp În urmă, și pe atunci nici unul dintre noi nu știa ce-o să-l aștepte după. Știam doar că războiul continua, dar noi nu mai luam parte la el. Aveam cu toții aceleași medalii, toți În afară de băiatul cu batista, care petrecuse totuși prea puțin timp pe front pentru a primi vreo medalie. Băiatul Înalt, cu chipul foarte palid, care trebuia să fie avocat, fusese locotenent În Arditi și avea trei medalii de același fel cu ale noastre, doar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

lucru care mi-a trecut prin minte a fost eșarfă. I-am întrebat pe cei de lângă mine dacă aveau o eșarfă într-o culoare mai aprinsă. Cineva mi-a împrumutat una, dar, pentru că era prea mică, i-am întins șoferului batista mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci la cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență, ține claxonul apăsat și, dacă e nevoie, poți să treci chiar pe roșu! Nu mai țin minte ce culoare avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mea. Apoi i-am dat indicații: — Să-i duci la cel mai apropiat spital. Pentru că este o situație de urgență, ține claxonul apăsat și, dacă e nevoie, poți să treci chiar pe roșu! Nu mai țin minte ce culoare avea batista. Parcă avea un imprimeu. I-am zis să fluture batista sau să o lege de oglinda laterală. Pentru că eram foarte agitată, amintirile mele nu mai sunt atât de clare. Pe locurile din spate ale mașinii au fost urcați Takahashi care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]