1,298 matches
-
baza profundă a marelui humor, care este o concepție despre viață, sau, mai exact, o mentalitate în fața vieții, o stare totală la care își aduc contribuția toate trăirile și străduințele. Micul humor poate fi folosit ca o formă simplă de batjocură și de indignare; seriozitatea ce se ascunde atunci în glumă este o prefăcătorie. Și ironistul poate folosi micul humor, după cum se va vedea mai tîrziu. Adeseori, în spatele său se poate afla o poftă de joacă și de eliberare, prin joc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată și următoarelor două tipuri. c) Obiectul rîsului joacă un rol și mai mare decît în rîsul de eliberare în cazul în care rîsul este expresia batjocurii. Obiectul semnifică aici o rezistență ce părea să fie sau se socotea extrem de puternică, dar care este învinsă și se prăbușește. Pe cîtă vreme în rîsul spontan obiectul nu are nici o însemnătate iar în rîsul de eliberare există ceva de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
socotea extrem de puternică, dar care este învinsă și se prăbușește. Pe cîtă vreme în rîsul spontan obiectul nu are nici o însemnătate iar în rîsul de eliberare există ceva de care ne distanțăm și pe care îl uităm, poate curînd, în batjocură, obiectul joacă un rol pozitiv. Există o tendință de a menține reprezentarea sau poate chiar vederea obiectului, ca să ne putem savura propriul sentiment de forță. Se afirmă aici nu numai o reacție împotriva propriei tensiuni de mai înainte, ci și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întărește continuu. Puful s-a prefăcut, în acest caz, într-o mare piedică pe care am înlăturat-o. d) În humor, în cel de al patrulea tip de sentiment al ridicolului, obiectul joacă un rol esențial, ca și în cazul batjocurii, numai că raportul față de el nu este unul de anticipație, ci mai mult sau mai puțin de simpatie. Se pot distinge și aici diverse forme, diverse forme, diferite feluri de humor, a căror varietate se întemeiază pe importanța ce-i
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sale și în sus și în jos. Declarația sa că cel ce nu poate rîde de sine cu siguranță nu este dintre cei mai buni poate servi ca motto pentru marele humor. A rîde de sine nu-i totuna cu batjocura de sine. Humoristul se batjocorește singur la fel de puțin pe cît îi ia în batjocură pe ceilalți. El se plasează și pe sine și pe ei în fața marelui fundal dinaintea căruia l-a așezat viața și raportul față de acesta determină locul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rîde de sine cu siguranță nu este dintre cei mai buni poate servi ca motto pentru marele humor. A rîde de sine nu-i totuna cu batjocura de sine. Humoristul se batjocorește singur la fel de puțin pe cît îi ia în batjocură pe ceilalți. El se plasează și pe sine și pe ei în fața marelui fundal dinaintea căruia l-a așezat viața și raportul față de acesta determină locul pe care și-l atribuie și sieși și celorlalți. Pretutindeni, el caută miezul de sub
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acestui obiect. CAPITOLUL III IRONIE ȘI HUMOR 15. Satira Fie că privim humorul ca pe un anumit fel de sentiment al ridicolului, fie că-l considerăm un tip vital, nu există vreun gen de contrast mai caracteristic față de el decît batjocura. Există totuși mai multe forme intermediare între acești doi poli și vom lua în considerare aici cîteva dintre cele mai importante. Batjocura presupune, cum am văzut, un raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie că-l considerăm un tip vital, nu există vreun gen de contrast mai caracteristic față de el decît batjocura. Există totuși mai multe forme intermediare între acești doi poli și vom lua în considerare aici cîteva dintre cele mai importante. Batjocura presupune, cum am văzut, un raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i evidenția și a-i zugrăvi neputința, insignifianța, prostia sau josnicia. Batjocura este un sentiment în mod hotărît reactiv, deși Nietzsche credea că acesta s-ar potrivi tocmai unei superiorități înalte. Superioritatea bine întemeiată conduce, cum am spus mai sus, mai curînd la humor decît la batjocură; humorul se sprijină pe sine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
neputința, insignifianța, prostia sau josnicia. Batjocura este un sentiment în mod hotărît reactiv, deși Nietzsche credea că acesta s-ar potrivi tocmai unei superiorități înalte. Superioritatea bine întemeiată conduce, cum am spus mai sus, mai curînd la humor decît la batjocură; humorul se sprijină pe sine însuși, fiind plin de propria-i autodesfășurare bogată, în așa măsură încît nu-i poate veni vreo dorință să privească pieziș sau de sus în jos, iar cînd se află în relație cu alte ființe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tendința permanentă de a-și exprima antipatiile nu i-a mai lăsat deloc răgazul și puterea să dezvolte pozitiv ceea ce-i stătea totuși cel mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel amar al satirei sau al batjocurii, ori cel reținut al ironiei, ci surîsul liniștit și luminos al humorului. Este pătrunderea într-o lume cu mult mai mare decît cea căreia îi aparțin noile trăiri. Acea lume nu o invidiază totuși pe aceasta. Ea are un loc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
formă glumeață, pentru că nu uităm nici o clipă că în spatele lor se ascunde o valoare, care iese poate la lumină chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea care face cu putunță humorul. Contradicția cu batjocura este, în acest caz, cea mai mare pe care ne-o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ssa față de demersurile gîndirii ascetice și pietate (Ethica, IV, nota 45). El făcea doar o singură deosebire, aceea între rîsul involuntar (risus) și rîsul batjocoritor (irrisio). Deîndată ce rîsul găsește un anumit obiect, el devine pentru Spinoza o expresie a batjocurii, aflîndu-se în opoziție cu înțelegerea, care este pentru dînsul lucrul suprem. Această concepție stă la baza vestitei sale declarații că s-a străduit să nici nu rîdă, nici să se întristeze, nici să se mînie cu privire la acțiunile omenești, ci să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tot interesul. Ea era sentimentul său total. Marele humor se bazează însă tocmai pe o premisă în care Spinoza nu credea și anume aceea că înțelegerea și hazul nu se exclud. Rîsul poate fi o expresie nu pentru distanțare, pentru batjocură ori pentru dispreț, ci pentru un sentiment de unitate. Înțelegerea însăși poate aduce cu ea un rîs sau un zîmbet. Oamenii Renașterii țineau, mai presus de orice, la autoafirmare. Se afirma la ei opoziția față de credința în autoritate și în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
multe ori, unele orientări sentimentale, de natură foarte diversă, sînt estompate. M-am ocupat în special, multă vreme, de așa numitul humor. În Psihologia mea, îl descrisesem, foarte pe scurt, ca pe un gen aparte printre sentimentele ridicolului și prezentasem batjocura și humorul ca fiind cele mai mari opoziții pe tărîmul acestor sentimente. Cele mai multe manifestări ale rîsului se situează între aceste două extreme. Am vrut acum să cercetez humorul mai de aproape și l-am considerat de astă dată ca pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iertare, de ascultare, răbdare, milostenie, blândețe, smerenie, pace etc. Modelul creștin este al Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne Învață că „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți și voi lor” (Matei 7,12). Suportă batjocură, bătaie, chiar moarte pe cruce pentru oameni, rămânând memorabile cuvintele Sale din momentele de chin de pe Golgota: „Părinte, iartăle lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34). Având În centru iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, ca model al iubirii interumane, creștinismul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
aleagă clienții. Se preocupa de ținuta ei, și-a construit un fel de a trăi ca o femeie întreținută, ascunzându-se după vălul pe care-l purta. A trezit mirare și curiozitate din cauza vălului, a fost și ținta ironiilor și batjocurii. Voalul stârnea curiozitatea, ascundea un mister. Lucia era mult mai relaxată în relațiile cu clienții, avea libertatea să-i aleagă, se antrena în conversații elevate cu cei inteligenți și culți. Pe de o parte, voalul a separat-o de lume
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spună prin acest vers: Sit Medea ferox invictaque...26 Cel care i-ar zugrăvi pe Ulise în chip de mare războinic, sau pe Ahile ca pe un mare vorbitor, sau pe Medeea drept o femeie foarte supusă, s-ar expune batjocurii publice. Astfel, aceste două calități, între care multor interpreți le este greu să găsească diferența a cărei existență Aristotel o vrea fără să o denumească, se potrivesc cu ușurință între ele, numai dacă nu sunt separate, conferind-o pe cea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este nou; nu ne rămâne decât să-l tratăm cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tatălui său... Maiestatea Sa a luat funia de la prora bărcii zeului... cum făcuseră și regii dinaintea sa care au săvârșit, fiecare, ceremonia vizitei după cum era scris... Un asemenea comportament privind o uzanță străină de gândirea greacă, și deja obiect de batjocură, vorbește destul de clar despre dorința regilor de a se integra Într-un sistem antic. Mai important este Însă impulsul dat construirii de temple. Aproape toate templele mari care mai există Încă În Egipt, cu excepția celor tebane, sunt fondate de Ptolemei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut loc cîteva negocieri fără nici un rezultat. În urmă cu cîțiva ani, într-un articol polemic apărut în "Revue Slave" (Paris, anul V, vol. 2, aprilie 1928, p. 141), Iorga îi dădea o replică istoricului sovietic Adamov, amintindu-i în batjocură că din moment ce URSS-ul nu poate fi o țară naționalistă, nu poate invoca drepturi asupra Basarabiei prin acțiuni diplomatice sau militare. Iorga explica apoi că "autorul sovietic manifestă clar tendințele anexioniste și naționaliste ale țarilor". Mai mult, Adamov ignora documentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ură, nu a fost aruncată nici o piatră, totul se rezuma la efervescența senzației de a fi cu toții umăr la umăr. Mulțimile i-au administrat regimului cea mai gravă insultă: acesta nu reprezenta nimic pentru ele, nesocotindu-l nici măcar subiect de batjocură. Mulțimea a mărșăluit pe lîngă Palatul Regal, cîntecele și strigătele pătrunzînd pînă în apartamentele lui Carol și stîrnindu-i sălbatic gelozia. Oricît de incredibil ar putea părea, Carol și-a dorit întotdeauna să fie ceva în genul lui Codreanu; în ciuda pateticei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]