1,423 matches
-
de cazuri de conștiință. Tudorel trebuie să fi răspândit în grupul arhitecților tineri, cu care avea de a face, această versiune, în spiritul teoriilor sale din memoriu. Esteții susțineau însă, dimpotrivă, că Ioanide construia o biserică creștină cu elemente păgâne. Bazilica lui era o simplă demonstrație geometrică rece, aproape atee, un joc gratuit de linii severe. Bănuiau că Ioanide înțelege ca pilaștrii să fie iluminați cu reflectoare puse la bază și întoarse în sus, astfel încît, împreună cu cupola de sticlă reverberată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cazuri, Pomponescu nu răspunse nimic, mișcîndu-și numai convulsiv buzele. Smărăndache afirmă că știe precis cum că Pomponescu a fost în mașină cu directorul lui de cabinet în piața cartierului cu pricina și a privit de la geamul cupeului, fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putem să-l criticăm. Ioanide își poate permite luxul să construiască lucruri discutabile." De data aceasta, Pomponescu tăcu sumbru, evitând totuși a aproba oral pe madam Pomponescu. Câtva timp, ministrul visă câteva ipoteze care l-ar fi scăpat de spectrul bazilicii lui Ioanide, fără a fi silit el să intervie compromițător pentru educația sa. Își imagină că biserica se putea prăbuși, așa cum se întîmplase cu construcția unei bănci cu vreo trei decenii în urmă, din cauza unui greșit calcul și a insuficienței
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea picturile canonice și nu era terminat nici interior, nici exterior. Se făcu în această circumstanță o procesiune fantastică ți sinistră totdeodată. Centurii întregi de tineri cu cizme intonară în cor cântece, care în încăperea nudă provocară teribile ecouri. Dalajul bazilicii fu umplut de lumânări aprinse, înfățișînd simbolic pe "morții noștri", iar patru uriașe făclii se ridicau, asemeni unor palmieri între trestii, în amintirea celor patru victime: Pica, Tudorel, Hangerliu și Cioarec, ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ascunde o ironie) eroul e, ca și modelul său mitic, un arhitect însuflețit de mărețe proiecte, imposibil de înfăptuit în lumea mercantilă, filistină. Ioanide construiește, în ciuda tuturor împotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la proiectul conformist al rivalului său, "catedrala neamului". Actualizarea mitului poate fi urmărită maideparte. În legenda meșterului Manole, creația, mănăstirea Curtea de Argeș, nimicește procreația, Manole fiind nevoit să-și sacrifice soția și copilul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fascinat și cuprins de o oboseală de moarte, părintele simți deodată că totul e viu, că totul trăiește, că universul nu este nicidecum un mecanism de ceasornic, ci o arhitectură moale ca a corpului omenesc, un templu de pielițe, o bazilică de zgârciuri, un cenotaf de mucilagii, fără unghiuri drepte și fără materiale durabile, în care omul își produce visele, gîndunle și iluziile sale, timpul și limbajul său ca o celulă ce secretă un fir de păr sau cristalul cornos al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe un alt perete decât este el azi, o chiliuță misterioasă, plină de ziare și pachete, care acum nu mai există - sau poate n-a existat niciodată - și treptele monumentale ducând până la ușa liftului. Totul e vast ca-ntr-o bazilică, solemn și înfricoșător. Mai teribilă încă este marea poartă albă a casei liftului, înainte de instalarea lui. Nu există nici o ușă, e doar o deschizătură dreptunghiulară într-un perete. Urc, cuprins de un fel de farmec, treptele pline de sfărâmături și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zonă, semi-reală, în care mă puteam mișca singur într-o oarecare siguranță, după care urmau traseele din oraș, care erau create de părinți pe măsură ce înaintam prin locuri rele și străine. Doar mama și tata, între care înaintam printre fortărețe și bazilici, depouri și castele de apă sfâșiind norii ca flacăra de pe cerurile galbene, doar prietenii și stăpânii mei gigantici, comprimîndu-mi degetele în palmele lor mari și fierbinți, vorbind liniștit peste capul meu și trăgîndu-mă prin piețe rotunde cu statui fabuloase în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se depuseseră în partea dinspre lift. De-acolo săriseră în spatele lui niște inși, care-l narcotizaseră și-l transportaseră, probabil, cu o mașină, în altă zonă a orașului. Se trezise în centrul unei săli enorme, sub o boltă măreață de bazilică, aflată poate la mii de metri deasupra pardoselii. Era legat pe un scaun de cristal, în centrul podelei cadrilate care se-ntindea cât vedeai cu ochii, ca un câmp deschis, îngrămădindu-și tot mai mult, spre margine, pătratele albe și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este totul, viitorul este nimic. De-aceea sânt strivitoare, de-aceea ne înspăimîntă și ne uimesc cu bolțile lor scânteietoare de cornalină, cu nișele lor locuite de statui de mercur. Ele sânt gigantice pentru că noi sîntem minusculi. Prin temple și bazilici, umblând, acarieni umani, pe lespezi dulci, mozaicate, cu labirinturi circulare, privind cum pe nervurile ogivelor plafonul se-nalță nemăsurat de sus, scâncind de atâta lumină filtrată prin rozete maiestuoase, nu facem decât să ne reamintim, să revedem cu creierul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buline de nuanțe pestrițe și apropiate, în care daltonistul vede un haos absolut, dar văzătorul înțelege, știutorul distinge ("cine citește să înțeleagă!") cuvântul misterios, întins în arc de cerc pe toată lățimea covorului, și ale cărui litere se compun din bazilici, păianjeni, șosele, ciorapi de damă, mașini de zburat și galaxii. Lipită cu omoplații goi de răcoroasa ușă de la intrare - pe când eu mă chinuiam să scot din broască mecanismul ciudat al cheii de siguranță - mama văzu deodată, în ziua terminării covorului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se văzu gol și se înfiora. Prin ferestre rotunde, fără geam, pătrundea lumina transparentă a lunilor. Copilul urca, din săli în săli, din curți interioare în triclinii fără meseni, din peristile cu havuz în mijloc în hala vastă a vreunei bazilici. Suia pe străzi oblice, ocolea câte un pâlc de pini, pătrundea iar în acele clădiri mereu albe, împodobite cu arhitrave, cornișe, cupole, frontoane, statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Baldassare, cum îi ziceau localnicii flamandului Balthasar Lauwers, l-a reântâlnit pe Didier, cu care-mpăr-tășise în școală pasiunea pentru fluturi și statui. Au pictat timp de opt ani umăr lângă umăr, desăvîrșindu-se, unul în fidela redare a clădirilor adevărate, a bazilicilor și vilelor romane, celălalt în nebunești, irealizabile, metafizice construcții ridicate de aspirația lui spre tăcere și pustietate. Spectre de var și de cuarț, populate doar de statui. Ziua, adolescenții rătăceau prin Roma caniculară, noaptea-mpărțeau așternutul într-o revărsare de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru o gândire cu mult mai înaltă, care ne locuiește pentru o vreme așa cum un filozof privește prin ferestrele chiliei sale. Că prin noi se vede, că sîntem instrumente optice, lentile din cele montate-n brelocuri, prin care vezi o bazilică sau o femeie goală. Maarten se simțea și el un astfel de punct de vedere. Dacă el ar fi-nchis ochii, dac-ar fi luat-o la fugă (fapt de neconceput, pentru că globii ochilor noștri nu decid să dispară când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în putință ca să-ți ajut. Coborâră repede scara și ieșiră împreună din turn; între timp, de pe terasa corpului de gardă, începu să se audă sunetul cornului care chema la adunare pe toți cei ce purtau arme. La scurtă vreme, clopotul bazilicii începu să bată furtunos. Capitala Sapaudiei era în pericol. 26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra Sapaudiei. Neclintiți în șaua cailor, pe o coastă împădurită, Sebastianus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile, pentru că era o frumoasă zi aceasta de la 19 sept.! Fiecare se ducea cu grabă la bazilica St. Ianuarie, unde era să se facă, peste câteva minute, minunea lămurirei sângelui martirului napolitan. Se întrecea care de care a veni mai aproape de altar ca să vază mai bine minunea ce se împlinea de atâtea veacuri, într-aceeași zi la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină de lume: rândurile curioșilor sau mai bine credincioșilor era astfel de strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și fără sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așază, cu imagini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la Villa dei Vetti, de picturi romane sau frânturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreștine, de ziduri sau coloane din Teatrul lui Marcellus, de plafoane și fațade de bazilici, de secvențe din Forumul lui Iulius Cezar, de frize și panouri de la Palazzo Massimo... Și când spun "imaginile sale" nu e vorba de lucrări făcute de Bernea "acolo" și care, astfel, și-ar revendica nemijlocit înrudirea cu sursa de inspirație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spre a preîntîmpina orice nelegiuire!“. Ne-a poftit să venim după el la confesional, unde avea să anuleze acțiunile prin care fuseserăm dați În seama puterii diavolului. Familia mea locuia la Avignon, iar eu mi-am făcut prima comuniune În bazilica Notre-Dame-des-Doms, unde ostiile au fost sfințite pe un altar care mai slujise și la patru sau cinci papi. Tata părea la fel de impresionat ca mine. Bunica din partea mamei era și ea acolo. În fiecare an, debarcam la ea la Începutul vacanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Acest pelerinaj Assisi-Roma aparține tradiției orale a familiei mele, iar tata Îi Închină cîteva pagini Într-una din cărți. În mod ciudat, el nu vorbește de mama și se mulțumește cu o descriere a colonadelor lui Bernini și a interiorului bazilicii. Mama este scandalos de absentă din amintirile lui de la Roma. Totul pentru domeniul spiritual, nimic penru cel carnal! Totul pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata era singur la Roma și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
terasă În zori și m-am prefăcut că Încă dormeam. Mai tîrziu, În acea dimineață, am auzit știrea la radio, fără să pricep despre ce era vorba. Un corp neînsuflețit fusese găsit pe o bancă de pe Paseo del Borne, contemplînd bazilica Santa María del Mar, șezînd, cu mîinile În poală. Un stol de porumbei care Îi ciuguleau ochii a atras atenția unui vecin, care a anunțat poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]