1,734 matches
-
Vi-l prezint pe domnul inginer agronom Cicoare. El este misteriosul musafir despre care vă vorbeam. Fiți binevenit în casa noastră. Luați loc colea, în capul mesei, și pe mine vă rog să mă iertați, dar eram în drum spre beci, unde am de săvârșit un adevărat ritual în fața unui butoi care își sloboade licoarea doar când știe că avem un oaspete de seamă - a glumit învățătorul, îndreptându-se spre ușă. După câtăva vreme, s-a întors, purtând triumfal o bardacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște vin. Acușica acușica sosesc musafirii și noi nu suntem gata... Bine că am apucat să mai aud și eu o vorbă domoală. M am săturat de ordine răstite, de înjurături și, amenințări. La auzul acestor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la noi nu-i casă de gospodari? - a sărit Petrache. Dacă-i așa, apoi coboară mătăluță șuncile și cârnații de la afumat... pregătește acolo vreo două-trei bardace cu vin... da’ știi tu de care. Din butoiul cela uitat de anțărț în fundul beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de să-ți lingi degetele. Încolo... Sănătate! Atunci treaba-i ca și făcută. Mâine seară ai musafiri, Petrache! Sunteți bine veniți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
după sămânță, am să v-o dau kilă pa kilă. Până una alta, să intrăm în casă. Au intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a făcut de treabă printr-un blidar și apoi pe la beci. Să vă dea Dumnezeu sănătate și belșug! - le a urat imginerul, ridicând paharul cu vin. Noi vă urăm să trăiți, că ne trebuiți - a fost răspunsul celor doi prieteni. Într-un târziu, inginerul Cicoare l-a întrebat pe Costăchel: Spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au privit înapoi... Păreau două fantome pornite să bântuie prin pânza deasă a fulgilor de omăt prinși într-un joc fantomatic... Unde l-au dus, Costăchel nu-și dădea seama... În acea noapte, a simțit doar umezeala și frigul unui beci mucegăit... Au urmat zile și nopți de groază... Anchetatorii se schimbau mereu... De fiecare dată, când ajungea în camera de anchetă, îl pironeau în scaunul din mijlocul încăperii cu lumina unui bec puternic înfiptă în ochi... Îl usturau ochii... Anchetatorii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parte când în alta... Era epuizat... Forțat să stea cu ochii înfipți în becul din față, nu visa decât apă... apă... o mare de apă... S-a trezit... După câtă vreme? Nu știa... Printr-o crăpătură a oblonului de la gemulețul beciului, o rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
svastici, ciocane și seceri ori celelalte obscenități care Împânzeau zidurile pe stradă, reprezentând dogmele ce-i separau pe adulți. Sub nivelul străzilor pline de gunoaie și la umbra construcțiilor care le Înconjurau și care Împiedicau soarele să pătrundă, se aflau beciurile În care erau deschise micile magazine și birouri care deserveau zona. Nu că ar fi o zonă care necesită asigurarea multor servicii. Într-un astfel de cartier nu sunt bani și, din această cauză, o afacere este la fel de sănătoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât existau cazuri când aceștia erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ea e doar o treabă. Dar la care se pricepe a-ntâia. Ea clatină din cap. Adică, mai ții minte vocea lui? Mersul? Cine era omul ăla? Adică, eu acum am aceeași vârstă ca el când ne-a închis în beci. Și pur și simplu nu pot... Îmi aduc aminte că avea o cicatrice mare pe interiorul gambei drepte, de la un fel de accident de când era tânăr. O traversă de cale ferată, îi spune el. N-are importanță dacă află - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să roșească mereu (e unul dintre talentele cucoanei) declarând în prezența lui: — Cu niște gene negre ca ale lui Heshele, oricare fată, credeți-mă, ar avea asigurat la Hollywood un contract de-un milion de dolari. Într-un colț al beciului, în capătul opus locului unde își ținea unchiul Hymie navetele de Squeeze îngrămădite până-n tavan, Heshie își păstra halterele cu care făcea exerciții de forță în fiecare după-amiază înaintea începerii sezonului de atletism. Se număra printre vedetele echipei și deținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi zis că peste Newark s-a abătut un val de violență, într-atât de înspăimântător era vacarmul care a răbufnit dintr-o dată pe scări: Hesh ieși în goană din apartamentul părinților săi, trecu pe lângă ușa noastră și coborî în beci, însoțit de un zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu forța unui umăr care, judecând după această dovadă, s-ar fi zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aș zice eu, bogată în semnificații simbolice pentru băiețandrul în creștere care eram eu, cel bântuit de obsesia suspensorului), ar fi putut să-l răstoarne cu ușurință pe unchiu’ cel de cincizeci de ani și să-l țintuiască de ușa beciului. Așa că atunci (deduc eu) trebuie să se fi lăsat înfrânt de bună voie. Dar de ce? Doar știa - eu, unul, știam treaba asta chiar și așa, copil fiind - că taică-său făcuse o treabă necinstită. Să-i fi fost, oare, frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strig eu cu glas îndurerat, de parcă eu voi fi cel tras la răspundere. Și ce-mi pasă mie? ripostează Mandel. Și-atunci, la ce bun să-mi fac eu griji! La ce bun să-mi petrec ore-n șir în beci, testând rezistența căciulițelor? Ce rost are să trăiesc terorizat de gândul sifilisului? Ce rost are să fug acasă cu ochișorii injectați, să mă și imaginez orb pentru totdeauna, când peste o jumătate de ceas Bubbles îngenunchează ca s-o ia la cioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul ăla de curte de lângă ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel, morcovi - da, și eu sunt patriot, băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama, profesoară de pian, imediat după admiterea lui la facultate. Purta din perioada refugiului la Iași, în cumplita iarnă a lui 1917, o suferință grea a rinichilor. Atunci, însărcinată fiind în ultima lună, stătuse o noapte întreagă ascunsă într-un beci înghețat de frica soldaților ruși, beți și mult mai periculoși decât inamicul. Posesor al unui pachet de acțiuni la Societatea Tramvaielor din București suficient cât să-i asigure o rentă anuală decentă, preferase ca încă din primul an de studenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările unui beci. Brusc, dintre dărâmături, se dezvăluie corpul metalic, uriaș, al unei bombe rămasă neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și frica. Sentimente de care știe că nu o să scape niciodată și asta îl face se gândească temător la ziua când îl vor lăsa nervii. Speră doar ca momentul să se petreacă cât mai târziu. Când cei doi intră în beciul unde se amenajase PC-ul companiei, căpitanul Apostol, așezat direct pe pământ, studiază o hartă la lumina firav albăstruie a unui felinar, în compania a doi ofițeri, Felix și sublocotenentul Popa, cel care-l înlocuise pe Jigodeanu la aprovizionare, îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ioan Polcovnicul, cel care-a zugrăvit cu mână de înger parcă, la anul 1838, bisericuța. Ceva deosebit, eu de multe ori am fost să mă școlesc pe acolo, la fața locului. Și, dacă n-o să fii cuminte, te bag la beci, în osuar, și te țin încuiat acolo până-ți vine mintea la cap!... La auzul unei asemenea amenințări, Bart a amuțit și el pentru câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în picioare. Frica se dusese cu totul și acum mi-era rușine că urlasem. Ce mare lucru? Trei nebune - și cu Mama Mare, patru. Bunică-mea se tâmpise de tot. Cine știe ce orgii sau ritualuri de demente făceau ele aici în beci. Trebuia să reinstitui normalitatea. Mi-am regăsit sobrietatea și stăpânirea de sine. - Ori îmi spuneți cine sunteți, ori chem poliția. - Stai, stai, stai. Ia loc. Nu e nevoie să te agiți așa. - Ea de ce nu vorbește? am ridicat vocea arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
despre ce anume a fost vorba, însă nu pot preciza. Te rog să nu-mi precizezi. Trecuse o oră de când stăteam cu ele și aproape încă o oră de la plecarea Mamei Mari. Am încercat să le conving să iasă din beci și să se plimbe prin casă. Mă gândeam că aerul proaspăt și lumina soarelui îi va face bine lui Z, care rămăsese totuși palidă și nu se ținea bine pe picioare. În plus, voiam să telefonez acasă. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau fuzionează două din cele deja existente, însă pentru puțină vreme, căci tensiunile sunt atât de ridicate, încât cooperarea și buna înțelegere devin cu totul imposibile. Acest război local continuă și azi. Cine știe câți oameni nu sunt mutilați chiar acum în beciurile lui Mallami, care are o sinistră reputație de torționar. Yaman Jo violează cu bestialitate femei tinere, fără să deosebească între cele din clanul său și restul lumii. Carol Humphrey rupe cu mâna ei ligamentele prizonierilor, operațiune lungă și migăloasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi renunțat, așa că am înhățat repede cheile de pe policioară și am ieșit tiptil pe casa scărilor. Am coborât scările cenușii, pline de crăpături, despre care emiteam adesea păreri prăpăstioase în cazul producerii unui cutremur, și am ajuns în fața ușii de la beci. Am descuiat ca grijă lacătul mare și l-am luat cu mine. Mi-era teamă ca vecinii să nu vadă beciul descuiat și să fie buni cetățeni, cum se mai întâmplase anul trecut, când am rămas închis la Platon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]