1,499 matches
-
Cossey, un adolescent american de 14 ani a fost arestat în octombrie 2007 sub suspiciunea că ar fi plănuit un atac asemănător la scoala să din Philadelphia.[ 27] În ziua următoare masacrului în întreaga Finlanda drapelele au fost arborate în bernă, iar în instituții s-a ținut un moment de reculegere. Primul ministru al Finlandei, Matti Vanhanen a transmis "condoleanțe din partea guvernului", cerând presei, părinților și școlilor să dezbată acest eveniment într-o lumină corectă. Consiliul Național Finlandez al Educației a
Masacrul de la Jokela () [Corola-website/Science/310051_a_311380]
-
You're My Soul", "You Can Win If You Want", "Cheri, Cheri Lady", "Brother Louie", "Atlantis Is Calling (S.O.S. for Love)" și "Geronimo's Cadillac". Dieter Bohlen s-a născut în data de 7 februarie 1954 în localitatea Berne, la 40 km de Oldenburg. Thomas Anders (numele adevărat - Bernd Weidung) s-a născut în data de 1 Martie 1963 în Munstermaifeld, lângă Koblenz. În februarie 1983 Dieter compune "Was macht das schon" însă are nevoie de o voce, o
Modern Talking () [Corola-website/Science/310341_a_311670]
-
Ana-Dorica "Dorli" Blaga (n. , Berna, Elveția; căsătorită cu Tudor Bugnariu) este o intelectuală, fiica filosofului, poetului și dramaturgului român Lucian Blaga și a Corneliei Brediceanu. A contribuit la editarea operei complete a poetului-filosof. s-a născut la 2 mai 1930, la Berna, Elveția unde tatăl
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
Dorli" Blaga (n. , Berna, Elveția; căsătorită cu Tudor Bugnariu) este o intelectuală, fiica filosofului, poetului și dramaturgului român Lucian Blaga și a Corneliei Brediceanu. A contribuit la editarea operei complete a poetului-filosof. s-a născut la 2 mai 1930, la Berna, Elveția unde tatăl ei, Lucian Blaga lucra în calitate de atașat de presă la Legația Română. Numele de alint Dorli este de fapt un derivat de la cuvîntul "dor", unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
formula „capitulării necondiționate”. Cum ministerul de externe asigurase un refugiu sigur multor activiști antinaziști, conspiratorilor nu le-a fost greu să ia legătura cu guvernele aliate cu ajutorul diplomaților din statele neutre. S-au stabilit unele contacte prin intermediul diplomaților germani din Berna, sau de la Vatican. Toate propunerile conspiratorilor au fost respinse, sau au fost pur și simplu neglijate. Aliații occidentali nu acordau opozanților germani niciun fel de ajutor, nici măcar nu se ofereau să le recunoască activitatea. Erau mai multe motive serioase pentru
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
administrează trenurile cu același nume ce leagă Franța și Elveția. La început, a fost un Grup de interese economice (Groupement d'intérêt économique) fondat la inițiativa SNCF și CFF. Misiunea sa era să administreze serviciile TGV Paris - Lausanne și Paris - Berna, fiind ulterior exitinsă și pentru celelelate trasee către Elveția, între care Paris - Geneva. Statutul său actual este de societate simplificată pe acțiuni (SAS) de drept francez. Capitalul este deținut de SNCF în proporție de 74% și de CFF - 26%. Sediul
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
Lemano, Lutetia și Cisalpin. Pe 31 mai 1987 este deschisă legătura Paris-Berna. Cu această ocazie, trenurile primesc denumirea de EuroCity. Pe 23 mai 1993 este creată gruparea de interese economice „Franța - Elveția”, cu scopul de a administra legăturile Paris - Lausanne / Berne. În timpul iernii 1995-1996, legătura spre Lausanne a fost prelungită (în fiecare sâmbătă) până la Brigue pentru a deservi stațiunile de sporturi de iarnă de pe valea Rhonului (Valais). Această legătură este denumită „TGVul zăpezii”, ca și trenurile spre stațiunile franceze Évian, Saint-Gervais-Le
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
până la Brigue pentru a deservi stațiunile de sporturi de iarnă de pe valea Rhonului (Valais). Această legătură este denumită „TGVul zăpezii”, ca și trenurile spre stațiunile franceze Évian, Saint-Gervais-Le Fayet, Bourg-Saint-Maurice și Modane. Pe 28 septembrie 1997, linia spre Lausanne și Berna este botezată „Linia inimii”. Cele 9 rame sunt personalizate, iar serviciul este reorganizat. Pe 4 martie 2002 numele „Lyria” înlocuiește denumirea „Linia inimii”. Numărul de linii administrate de Lyria a crescut din ianuarie 2005 cu Paris - Genève, deși acest serviciu
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
de pragul de 3 milioane de pasageri transportați în total într-un an. Din 10 iunie 2007, cu ocazia inaugurării LGV Est, la portofoliul Lyria a fost adăugată linia Paris-Zürich via Strasbourg, Mulhouse și Basel. Pentru serviciile spre Lausanne și Berna (precum și legăturile spre stațiunile de sporturi de iarnă), Lyria exploatează parcul de 9 rame TGV Sud-Est tricurent din care 7 aparțin SNCF și două CFF (ramele nr. 112 și 114). Din vara 2007, toate ramele au suferit o transformare importantă
Lyria () [Corola-website/Science/310675_a_312004]
-
îl pune însă în slujba unei critici patetice a pasiunii. Cel mai tipic reprezentant al acestui grup este Abilio Guerra Junqueiro, care s-a format la Coimbra și a intrat apoi în birocrație. A fost ministru al Republicii Portugheze la Berna. El satirizează, ca și Eça, idealul de dragoste al romantismului, în "A Morte de Don Joao" (Moartea lui Don Juan, 1874) și ideologia clericala în "A Velhice do Padre Eterno" (Bătrânețea tatălui din ceruri, 1885). Prin poemele sale pamfletare, Junqueiro
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
studii postuniversitare (1996). Deține trei titluri de Doctor Honoris Causa la: Universitatea "Bioterra", București, Universitatea "Aurel Vlaicu" Arad, si Universitatea Oradea, este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România din anul 2007 și membru al Clubului de la Berna. I-a fost decernata, în 2009, distincția „Kent Medallion” de către Alteța Să Regală Ducele de Kent. A primit Marele Premiu pentru Jurnalism (1999), Premiul "Pamfil Șeicaru" (2000), Medalia de Aur a Centrului Ecumenic Internațional (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM
Eugen Ovidiu Chirovici () [Corola-website/Science/308808_a_310137]
-
Pentru finanțarea acestei rezistențe în exil, în perioada 1943 - 1944, Mihai Antonescu a transferat aproximativ 20 de milioade de franci elvețieni în bănci din Elveția. Administrator al acestui fond a fost numit Vespasian V. Pella, ministru plenipotențiar al României la Berna. După încheierea armistițiului cu Națiunile Unite, Grigore Niculescu-Buzesti, ministru al afacerilor străine în guvernul Generalului Constantin Sănătescu, a dispus ca banii să se întoarcă în țară. Banca Națională a primit treptat peste 10 milioane de franci elvețieni. Noul titular al
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Nicolae Rădescu, numit la 5 decembrie 1944) a dispus încetarea transferurilor de bani din Elveția. Cu puțin timp înainte de căderea guvernului Rădescu, la 12 ianuarie 1945, Constantin Vișoianu i-a transmis lui Gheorghe Anastasiu, însărcinat cu afaceri al României la Berna, ordinul de a transfera banii pe numele lui Alexandru Cretzianu, la acea vreme ambasadorul României la Ankara. Din suma inițiala a "fondului elvețian" de 20 de milioane de franci elvețieni, în contul lui Alexandru Cretzianu au ajuns aproximativ 6 milioane
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
pe numele lui Alexandru Cretzianu, la acea vreme ambasadorul României la Ankara. Din suma inițiala a "fondului elvețian" de 20 de milioane de franci elvețieni, în contul lui Alexandru Cretzianu au ajuns aproximativ 6 milioane. Transferul la Schweizerische Bankgesellschaft din Berna a fost efectuat la 5 mai 1945. Aceste fonduri urmau să fie utilizate pentru organizarea rezistenței românești anticomuniste. Transferul ordonat de Constantin Vișoianu, făcut pe baza decretului-lege Nr. 576 din 4 noiembrie 1944, era perfect valabil. Decretul dădea dreptul ministrului
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
documentele P.C.R. consideră că, la data care a fost făcut, transferul a fost ilegal, deoarece de la data de 6 martie 1945 portofoliul afacerilor străine fusese preluat de Gheorghe Tătărăscu, nu există însă nicio dovadă că Tătărăscu ar fi transmis la Berna o dispoziție de anulare a ordinului de transfer. În sfârșit, documentul semnat de Geamănu, Flitan și Popescu afirmă că ordinul de transfer a fost dat cu asentimentul lui Nicolae Rădescu, afirmație negată de Ion Calafeteanu. Un prim grup al rezistenței
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Economist ca profesie, a manifestat din tinerețe interes pentru fenomenul sportiv, în special pentru fotbal. Atracția către comentariul radiofonic a fost spontană, fiind impresionat și influențat de "voci" celebre ale vremii: Gyorgy Szepesi din Ungaria, comentator emoțional al "Miracolului de la Berna", finala RFG - Ungaria a Cupei Mondiale din 1954, respectiv Ion Ghițulescu, redactor sportiv la București. În calitate de comentator sportiv, Nicolae Secoșan a debutat la 31 martie 1969 cu transmisiunea fotbalistică a meciului Steaua București - Universitatea Craiova, încheiat cu scorul de 2-1
Nicolae Secoșan () [Corola-website/Science/308918_a_310247]
-
Berka v. d. Hainich | Berka/Werra | Berkach | Berkatal | Berkau | Berkenbrück | Berkenthin | Berkheim | Berkholz-Meyenburg | Berkoth | Berlin | Berlingen | Berlingerode | Berlstedt | Bermatingen | Bermbach | Bermel | Bermersheim vor der Höhe | Bermersheim | Bernau a.Chiemsee | Bernau bei Berlin | Bernau im Schwarzwald | Bernbeuren | Bernburg (Saale) | Berndorf | Berndroth | Berne | Berngau | Bernhardswald | Bernitt | Bernkastel-Kues | Bernried | Bernried am Starnberger See | Bernsbach | Bernsdorf | Bernsdorf | Bernstadt | Bernstadt a. d. Eigen | Bernstorf | Bernterode (bei Heilbad Heiligenstadt) | Bernterode (bei Worbis) | Berod bei Hachenburg | Berod | Berscheid | Berschweiler bei Baumholder | Berschweiler bei Kirn | Bersenbrück | Berßel | Bersteland | Berthelsdorf | Bertingen
Lista localităților din Germania - B () [Corola-website/Science/309298_a_310627]
-
și prietenia de-o viață ce a legat-o cu filosoful și iudaistul Moritz Lazarus. În anul 1895, după studii universitare de filosofie, istorie și orientalistică în capitala Germaniei și-a luat doctoratul cu "Magna cum laude" la Universitatea din Berna,în (Elveția). Teza de doctorat a dezbătut interacțiile reciproce dintre liber arbitru, conștiință, răsplată și pedeapsă. Iacob Niemirower a continuat în paralel studiile la Seminarul teologic neoortodox de rabini din Berlin, condus de rabinul Azriel Hildesheimer, unul din ideologii de
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
surse, consulul Marina a întocmit un raport cuprinzător relatând soarta care le era rezervată evreilor trimiși la Auschwitz. Acest raport a fost transmis lui Eugen Filotti, care la rândul său l-a transmis lui Vespasian Pella, ministrul plenipotențiar român de la Berna, care l-a înaintat Comitetului Internațional al Crucii Roșii de la Geneva. Aceste acțiuni ale lui Eugen Filotti au fost scoase în evidență în publicațiile lui Moshe Carmilly-Weinberger, șef rabin al Clujului în 1934-1944 Prin aceste acțiuni au fost salvate de la
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
(16 februarie 1924, Dej - 18 februarie 1960, Jilava) a fost un activist anticomunist român, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna. s-a născut în orașul Dej, în familia lui Oliver și Maria Beldeanu, proprietari de cinematograf și restaurant. La 15 ani, Beldeanu a devenit membru al organizație de tineret "Frunză Verde", organizație asociată de comuniști cu mișcarea fascistă Garda de
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în 1955 atacarea și ocuparea legației Republicii Populare Române (14 - 16 februarie) din Berna. În timpul acțiunii a fost grav rănit șoferul ambasadei, care avea să moară mai târziu la spital. Cei cinci au cerut eliberarea unor deținuți politici (generalul Aurel Aldea, episcopul unit Ioan Suciu, fostul redactor al ziarului țărănist, Anton I. Mureșanu, liderii
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
a fost reprezentat de o scurtă ocupare a legației României Populare din Berna, Elveția, de un grup de emigranți români, care se opuneau regimului comunist. Evenimentul s-a petrecut între 14 - 16 februarie 1955. Atacul a fost plănuit de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La 15 ani, Beldeanu devenea
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
care considera că va avea nevoie și a organizat ședințe de antrenament cu ceilalți membri ai grupului, (Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină). În dimineața zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii săi au intrat în apartamentul șoferului legației, unde au găsit-o numai pe soția acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la Zürich pentru a prelua curierul diplomatic, sosit din România cu trenul Arlberg-Express. Acești funcționari ai legației s-au întors la Berna la 15 februarie, oraele 01:30. Șandru, Miron și Șețu au remis curierul diplomatic însărcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Șandru s-a reîntors la apartamentul său de la reprezentanța comercială a RPR (din Brunnadernstrasse), însoțit
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
curtea legației, moment în care Codrescu a deschis focul. Nu se știe din ce motive, rănitul a ajuns la spital numai șase ore mai târziu, când nu s-a mai putut face nimic pentru el. A murit la Inselspital din Berna în jurul orei 10. După focurile de armă, o parte din funcționarii legației au reușit să fugă din clădire. A fost anunțată poliția elvețiană, clădirea legației fiind încercuită, dar nu s-a declanșat nicio intervenție în forță. Grupul atacatorilor a cerut
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]