1,527 matches
-
-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție mineri adevărați și am învățat de la ei atâta omenie !... aveau temere de Dumnezeu, dragoste de casă, copii și soții. Sufletul lăcrima când i-auzeam cântând: „...în lumea noastră fără cer, c-așa e viața de miner
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-i ia ochii... — Păi, după câte știu eu, Birică ăsta e mare la cultură, nu? Știu eu cum se poate scoate taică-tău. — Dacă faci asta pentru mine Îți dau o sută de dolari, valută forte. — Nu-mi dai nimic, bestie, nu am nevoie de banii tăi, nu mă cumperi tu pe mine. Tu să mă scapi de bolșevicul ăla de Siboiu. S-a făcut. Hai, dezbracă-te. — Ho! Că Încă nu ți-am spus cum Îl putem salva pe tovarășul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i creierul înnebunit de setea de forță și de izbîndă”. În această lume pe dos, unde revolta și nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care dă peste câte unii, scot din ei la iveală nu omul (cu „O” mare!) doar fiara, bestia, neomul! Adesea „clipa cea repede ce ni s-a dat” trăită frumos, în respectul lucrurilor sfinte, este cu mult mai prețioasă decât decenii întregi de viață fără nici un rost. Când asupra unora se abat necazuri și vânturi potrivnice, aceștia se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va fi pe măsura puterilor noastre! Și deodată vrăjitorul tuna cu mânia sa munții prăvălind tone de pământ peste bestie, dar acesta ieșea nevătămat la fiecare încercare a înțeleptului. Vrăjitorul de metamorfoză era mai încrezător ca toți ceilalți, se și vedea pe tron, fiindcă ceilalți aveau în stăpânire, focul, pământul, apa, întunericul sau lumina, iar el putându-se transforma în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am Întrebat de cum te-am văzut? — Nu, ce? — Cu care dintre bestii te asemeni, din câte prevede știința fiziognomică. — În ultima vreme ți s-a Întâmplat să Întâlnești multe asemenea bestii, În calea dumitale? — Multe, În afară de a dumitale. — Și care ar fi aceea? — Vasiliscul, zise poetul, devenind serios. Dar vasiliscul nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am Întrebat de cum te-am văzut? — Nu, ce? — Cu care dintre bestii te asemeni, din câte prevede știința fiziognomică. — În ultima vreme ți s-a Întâmplat să Întâlnești multe asemenea bestii, În calea dumitale? — Multe, În afară de a dumitale. — Și care ar fi aceea? — Vasiliscul, zise poetul, devenind serios. Dar vasiliscul nu există. — Dar otrăvește și ucide ca și când ar exista, la fel ca vorbele calomniei. 8 În aceeași zi, după crepuscul Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou În sens contrar, venind spre prior, ca și când ar fi hotărât că, acum, acesta reprezenta primejdia cea mai mică. Silueta Învăluită În pânze se apropia fulgerător. Peretele se umflă cu o viteză surprinzătoare, ca și când nu un om, ci o bestie feroce ar fi alergat În direcția lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să se pomenească, odată cu bestiile acelea, dinaintea unei paiațării de saltimbanci. Încercă să se strecoare spre una din prăvăliile deschise În dreptul zidurilor de-a lungul străzii, Însă toate ușile erau Închise, la Încheierea zilei de lucru. Înainte să mai apuce să se gândească la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu mulți ani, În răstimpul unei singure nopți. Numai Cecco Angiolieri părea În largul său, hlizindu-se cu vecinul său. De acum fusese primit cu drepturi depline, se gândi. Observându-le expresiile, Îi reveni În minte imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se gândi. Observându-le expresiile, Îi reveni În minte imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la masă cu solicitudinea sa obișnuită. Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inutil ar fi fost orice răspuns. Tensiunea dintre cele două facțiuni ajunsese de mult la punctul culminant. — Exilarea căpeteniilor de facțiuni... o acțiune imprudentă... Cum o să ieșim din nenorocirea asta? scânci șeful gărzilor. — Ce vrei să pricepi din politica Comunei, bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Apoi s-a întors și am văzut că avea obrajii umezi. - Singura mea viață e aici, lângă fluviu, a spus ea cu vocea plină de lacrimi. Ghinionul, lucrul acela rău care mi-a furat ka și m-a aruncat între bestii în sălbăticia din vest, s-au dus, în sfârșit. M-am întors la familia mea, la civilizație, sunt salvată în numele lui Ra. M-am consultat cu preoții pentru care lucrează fratele meu și lor li s-a părut că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis. Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... „Dacă trebuie să fim mediocri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-a convins pe Hingherul și pe Anton să-l ajute”. Se mai vorbea încă despre această întâmplare de pomină pe care mi-a relatat-o chiar Mopsul înainte de izbucnirea conflictului dintre noi: „Hingherul s-a dus înainte să îmblânzească bestia. Eu și Anton ne-am dus pe urmă. Dar n-am putut să intrăm. Hingherul n-a vrut să ne deschidă ușa! Ne-am rugat de el în toate felurile. Degeaba. Și vorbea, domnule, cu câinele, așa cum vorbești cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmbătrâni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. „După opt luni? Nu. Mă simt bine așa”. Bestia. Sigur că se simte bine. Are în căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a trecut un secol până ce m-am putut strecura de-acolo, înapoi, prin bălării. Vântul mirosea puternic a sevă înfierbântată de soare. 12 Uneori, Călugărul întrecea măsura. Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum facem. Acum tu ești prizoniera mea. Spre deosebire de tine eu îți voi da o șansă să scapi. Ce? Uite, te dezleg. Însă fără figuri. Ție îți va părea rău (îl cred) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah! Și le țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă scara, taman către aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia, curând, era de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă, s-a călugărit... Adică s-a angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă în strună lui bestia. Și-l hrănește acum de trei ori pe zi, pe Șopîrlac... 96 DANIEL BĂNULESCU și care din ei compune o poezie mai bună, s-a procopsit. Fapta pentru care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și șade drăcimea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai fi fost, cumva, cine știe ce formație renumită, ai fi putut să-ți zărești discurile. 228 DANIEL BĂNULESCU Nu-i promisese nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mârâind și dând la o parte cuvertura, să se năpustească de sub vreunul dintre paturi, tremurând de furie, asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]