2,324 matches
-
care o ținea pe genunchi în chip de masă, pe care lucra în timp ce aștepta. Să nu piardă timpul, timpul costă... Răsfoia agenda pe măsuța ei improvizată, cu țigara înfiptă-n țigaret între degetele mâinii stângi și pixul între degetele dreptei: biciul și furca, deh, niște unelte pe care le mânuia cu dexteritate și eficiență, mda, s-a luat cu altele, dar de fapt venise cu niște treburi precise. Avea nevoie de niște acte... — Buletinul tău și certificatul de naștere al copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în dimineața aceea căruța era ușoară. Curând, satul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sărbătoare de drapele fluturând, În bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ăsta, omule! La naiba, este singura regulă în acest birou de rahat și singurul lucru pe care-l spun celor care dau interviuri pentru angajare. În ceea ce mă privește, puteți veni la serviciu în cizme de cauciuc și pocnind din bici, puteți face sex după program pe masa de biliard, cu târfe sau travestiți, treaba voastră, dar să nu folosiți afurisitul de cuvânt cu „t“, bine? Finn avea o fobie legată de tăiței, care arată ca viermii. Asta era din cauza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o continuă ceartă. Cred că doar Rebecca e cea care ar trebui să apară la serviciu în cizme de cauciuc și plesnind din bici, a strigat Barney din celălalt capăt al încăperii. Ar trebui să trecem asta în fișa postului ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru a fi scutit de o presupusă durere ulterioară. L-am văzut în show-urile lui TV încropind o cină splendidă din conținutul câtuși de puțin apetisant al frigiderului unui burlac și râzând în hohote, reușind să facă din rahat bici. Se droghează și are aere de vedetă, însă vede jumătatea plină a paharului. Te prinde vreo tipă consumând cocaină? Cheam-o să ți se alăture și sugerează-i o partidă în trei, câteva minute mai târziu. A întrebat, n-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aveau loc incidente, dar În rest nu se Întâmpla nimic, la fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl Îmblânzește ridicând În sus biciul sau trăgând un foc de pistol. Eroare: leul e deja sătul și drogat când intră În cușcă și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul leului, leul rage, atunci dresorul ridică biciul, Însă În realitate face un pas Înapoi (ca și cum și-ar lua avânt pentru o săritură Înainte), iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei. Mă dusesem la marș, dar nu mă așezasem În vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era atâțarea de dinaintea atacului, aspră, dureroasă, splendidă - adio, frumoasa mea, adio, aspră și plăcută-i truda omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
insignifiante, blestemate și obraznice! Tăcere...! Potirul, doar! În schimbul neînsemnatelor voastre două existențe de apoi, mizere și nemernicite! K'ay! Acum! Este ultima oară, când gloria lui Sammael, Khamael, Chamuel, Samiel, Sariel, Adramalech, Căpetenia a două milioane de spirite, Lordul Stângii Cerești, Biciul pedepselor și Sephirotul smulgător de suflete netrebnice, ca voi, vă mai arată milă și cruțare. Ultima...! Așa, așa, aplaudă Bursucul deconectat, cu o detașare fie sinceră, fie excepțional de bine jucată. Precum ziseseși și data trecută, dacă nu mă-nșel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lin, pe la muștiucurile candelelor de la icoanele împărătești, Uriel îi arată vasul, Bossului: În curte, este o cișmea. Mergi și umple-l, de trei sferturi și grăbește-te înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și Dănuț și se umflă de chicote, în forul său interior. Ce baftă, pe capul lui sec! sughiță Fratele. Odată ce-i vede nașul, băgăjelul finului! Micul băgăjel, micul băgăjel, oare ce-i în el? Taci, măi, cu prostiile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aducând colăcei și venind acasă cu traista plină. Când se însera flăcăii porneau și ei cu plugul. În grupuri de șase-șapte flălcăii mergeau și urau pe la ferestrele caselor unde aveau fete. Aveau cu ei buhaiul confecționat de ei înșiși și bice cu care porneau. Unii umblau cu ursul pentru care își pregăteau costumele și măștile încă din postul Crăciunului, iar ații formau rândurile. Se îmbrăcau în costume naționale cu cingători la mijloc. Purtau cu ei un muzicant care le cânta, iar
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
care ne aștepta cu colaci de buhai împletiți în patru, cu mere și bani. Noaptea dormeam toate la una din noi ,iar a doua zi împărțeam colacii și banii. Flăcăii în jur de douăzeci de ani se mascau ,își luau bice și tălănci, se grupau câte patru -cinci, își compuneau urături și mergeau cu uratul pe la rude și pe la fetele pe care le îndrăgeau. În timpul sărbătorilor de iarnă la hora satului,când se întorceau băieții din armată, se legau prietenii care
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui să sară de pe capră, să dea drumul ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de metri până acasă, Grigore coborî, plăti și continuă drumul pe jos. A doua casă din strada Argintari era a lor, adică a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nițel mai încolo, lângă casa jandarmilor, la marginea uliței. Câinii o însoțiră voioși, grăbindu-se să miroase toate porțile și șanțurile, parc-ar fi uitat ceva. Nicu, deși abia apucase să intre în curte, nu mai avu stare. Își luă biciul și porni săgeată după babă. Își aduse aminte însă că și ei au câini și se întoarse înapoi. Era o cățea albă, șchioapă de când o împușcase într-o noapte jandarmii, și atât de rea că o țineau ziua legată ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imediat la București!... Sania e la scară. Brumaru îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir, se miră. Grigore insistă: ― Ai un sfert de oră. Grăbește-te! Peste un sfert de oră Raul era îmbrăcat. Petre, care ținea încă locul lui Ichim, ridică biciul. Pe când porneau, din capul scării Grigore strigă: ― Ia seama, Petre, cu iepele! Capitotul V FRIGURI 1 Toată lumea regretă a doua zi plecarea subită a lui Brumaru, o comoară de bună dispoziție. Totuși lipsa lui nu împiedică să domnească o veselie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de bici în mână, strigă din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din picioarele boilor!... Dați-vă la o parte! Apoi, deodată, necăjit, se repezi înaintea vitelor, care o luaseră razna spre fundul ogrăzii. ― Fire-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ogrăzii. ― Fire-ați ai dracului de zăpăciți, unde vă duceți?... Hooo!... Ho!... Ia seama, că am să-ți dau bătaie!... Hoo!... Ce, nu ți-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, că-ți dau eu! Îl plesni cu codiriștea biciului peste bot, întîi pe unul, apoi pe celălalt, scrîșnind: ― Să nu fii boier, că te-a luat dracul! ― Nu știu ce să mă fac, socrule, zise Filip Ilioasa către preotul Nicodim, care ședea pe un jilț, în cerdac, la soare. Văd că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grave. Abia pe înserat porniră mai departe spre Amara; totuși, Grigore nu se mai întoarse în biserică... La marginea Amarei și apoi pe uliță, cadavrele zăceau în aceleași locuri. Ici-colo, cîte-un muribund gemea ori se zvârcolea încă. Birjarul arăta cu biciul mereu: ― Uite colea un mort!... Și dincolo... Ăsta parcă mai suflă, vezi? Isbășescu recunoscu pe Chirilă Păun, apoi pe Nicolae Dragoș... Titu Herdelea exclamă îngrozit: ― Aici trebuie să fi fost bătălie mare! Numai Grigore tăcea, cu ochii în gol, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]