7,814 matches
-
-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească. "Așa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un vis urât, bietul regățean îi mulțumește și apoi venind spre mine, îmi spuse: "Vai.. Văzuși părinte, ce pății de la ticălosul asta? Dacă nu era "creștinul de păgân" mă omora "păgânul de creștin!..." Audiatur et altera pars. (Flacăra sacră, III, 4, 1936, pp. 3-5
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
proroc în palatul împărătesei, la ale căror uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau pedepsit după meritele sale. Zoroastru, văzând în infern un rege căruia îi lipsea un picior, întreabă care este cauza? Zeul îi răspunsese că acest rege făcuse numai o singură faptă bună în viața sa, apropiind cu o-mpingere vasul unui biet măgar, ce murea de foame. Dumnezeu a pus în cer piciorul acestui om rău, iar cealaltă parte a corpului era în infern. Dogma nemuririi sufletului era cunoscută de Persani înainte de Zoroastru, dacă vom crede pasajul următor din "CYROPEDIA": "Cât pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul. Ofițerii nu l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa. Soldatul văzând pericolul, trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la atac a călcat "disciplina" ostășească, dar... pericolul fiind mare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tinere În calitate de menina sau domnișoară de onoare, grație poziției unchiului ei, aragonezul Luis de Alquézar, pe atunci unul din cei mai influenți secretari ai regelui. Pentru mine, fata bălaie din caretă era numai o viziune cerească, miraculoasă, tot atât de departe de biata-mi condiție mortală pe cât puteau fi soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de violență. Am fost cuprins de același soi de amețeală sau vârtej care obișnuia să mă lovească atunci când tata arunca în joacă bietul meu trup sus, în văzduh, ca apoi să mă prindă în cădere. Din acel moment literele începură înspăimântătorul lor dans, acel vârtej de semne care încă nu s-a sfârșit. Și învățătoarea ne-a tâlmăcit scrisul. Acolo stătea scris așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în casa lui, erau bătrâni și erau legați unul de celălalt prin legături puternice de ură, amărăciune și dragoste. Nici unul dintre ei nu putea să se înduplece sau să-și îngăduie să moară înaintea celuilalt. Da, se agățau amândoi de bietele lor resturi de viață cu atâta încăpățânare, că până la urmă s-a văzut nevoită ca, prin câteva cuvinte simple, să-i ajute să treacă cel din urmă prag și, ca să zicem așa, i-a eliberat de obligația supraviețuirii. Dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vorbim despre asta? Cum va putea să înțeleagă, el, care trăiește într-o casă de needucabili sau cel puțin slabi de minte? Oare se poate găsi un fel rezonabil și ușor de înțeles în care să i se transmită mesajul? „Bietul flăcăiandru, sărmanul, neisprăvitul de el!“ Dar mulți și-au amintit totuși că existam. Și au ajuns la concluzia că trebuia să văd cu ochii mei, că eu, mai simplu spus, trebuia să-mi vâr propria mână în rana deschisă, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
decât să stau țintuit aici și să-mi aștept cu resemnare apocalipsa mea personală, ce altceva?... încheie bărbatul cu o mină mai degrabă veselă decât tristă, parcă amuzat de toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o parte, se dusese până la Liviu și luându-l de braț exclamase: O, să nu crezi că am uitat să-ți mulțumesc pentru ajutor! Cu ei stau doar acum, dar la noapte tu vei fi prințul meu, iar eu o biată sclavă supusă!... Și Liviu acceptase asta, iar ea fusese cu adevărat supusa sclavă... Hei, unde erau bucuriile de altădată? Bart se sili să păstreze o mină surâzătoare și aprobă din cap cu bunăvoință: Da, se poate spune că ai fost
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cuvintele lui, dar nu zicea nimic, și el continuă pe un ton melodramatic: Îmi pun cenușă în cap, până când spui că m-ai iertat, mă acopăr cu cenușă, mă scufund în cenușă, sunt sufocat de cenușă, ai milă de un biet ucenic pocăit!... Bine, bine, gata, că o s-ajungi un răsfățat! îl întrerupse Arm. Uite, chiar pe întâi sau mai bine pe două, că pe întâi se doarme... o să începem să lucrăm din nou împreună. Mulțumit?... Din eter se auzi un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să bată un cui în casa asta!” Și într-o zi, când a venit acasă, dorința îi era îndeplinită: găsisem eu cuiele, și vreau să știi că le bătusem pe toate, pe unde am ajuns și am nimerit și eu, biet copil silitor. Îți dai seama, i-am făcut ceva pagube, dar a avut răbdare să mă asculte și să înțeleagă de ce-i umplusem pereții și mobilele de cuie, și de atunci cred că a fost mereu atentă ce vorbea în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile ale bietei ființe umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de transpirație, ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe calea aleasă de ea. Bine, bine..., încuviință Bart, simțindu-și sângele zvâcnindu-i tot mai tare în vine, dar după asta ce mai poate să fie?... Uită te și judecă singură, Arm... Ce-o să poți face tu cu un biet om, cu un sărman ologit al destinului ca mine?... Cuvintele îi erau întretăiate de scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu o să-l doară prea tare de la ologeală, nu?... și se aplecă încet deasupra lui, în timp ce el o privea fără să schițeze nici un gest, curios să vadă ce-avea ea de gând să facă. Apoi am să-l ajut pe bietul meu bolnav închipuit să-și scoată puloverul, ca să nu-i fie prea cald, și după asta am să încep să-i deschei nasturii de la cămașă..., glăsui ea liniștit și parcă detașată de ceea ce se întâmpla chiar în acele clipe ca și cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arm îl lăsă puțin pe Bart și se duse la bucătărie, de unde reveni cu cafeaua. Bart protestă că el s-ar fi cuvenit să facă acest serviciu, doar era amfitrionul și, în plus, datorită ei, acum nu mai era un biet ologit al sorții, țintuit în scaunul cu rotile, se putea mișca în voie, pe propriile picioare, ca oricine. Primi totuși din mâna ei cana cu cafea și o pofti să se așeze comod în șezlong - lui îi ajungea băncuța de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mult. Era din nou, după atâta vreme, stăpân pe sine și pe destinul său și se simțea mai dornic să își refacă viața decât oricând. Cârjele, scaunul cu rotile și toate celelalte lucruri de care avusese nevoie pe când era un biet om neajutorat și demn de milă deveniseră niște piese de muzeu, de care hotărî să se descotorosească, abandonându-le lângă lăzile de gunoi, ca să le ia cine ar fi avut nevoie, fiindcă în apartament la el nu își mai găseau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
într-o zi. Mam, dar nu vreau! Crăița era speriată. E mai bine pentru tine, adăugă Arm, crede-mă. Eu m-am descurcat greu când am venit la facultate... Mama, pentru că nu-l aveam pe tata, m-a cocoloșit, deh, biată orfană, glumi ea... De asta vrei să mă înveți să mă descurc singură? Sigur că da, Doamne, dar ce credeai tu?! Credeam... că vrei să renunți la mine! Cum să renunț la tine?! Bine măcar că mi-ai spus! Nu, iubito
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu ochi buni, de-aia l-a și tras pe linie moartă conducătorul semianalfabet atunci când a prins momentul potrivit; nu suporta să-l eclipseze nimeni, vezi bine. Altminteri și Ceaușescu avusese pe undeva, niște merite, mă rog, ar fi meritat, bietul de el, măcar să i se facă un proces ca lumea, nu o bătaie de joc pusă la cale de forțele oculte care acționau din afara și din interiorul țării... Mama Cameliei, mai tânără cu mult decât soțul ei, se păstra și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nae și-a lăsat nevasta cu cei doi băieți, doamna Fotino, care a fost colegă și prietenă cu mama. Și despre cei doi băieți nu mai știu ce s-a întâmplat, au murit amândoi în Germania, nu mai știu. Și biata doamnă Fotino mai venea pe la mama. Sau, de pildă, Jana Pop, soția fostului director al Colegiului Sf. Sava, vai ce om șarmant, Ștefan Pop!, tot colegă cu mama, profesoară de română și ea. Toate profesoarele la vremea aceea se cunoșteau
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
apele repezi ale romantismului. Situația care duce, în Zoe, la drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
a pornit o adevărată cruciadă de ,civilizare" a limbii române cu ajutorul celor șapte-opt cuvinte anglo-americane ușor de memorizat, sau cu refranțuzirea unor cuvinte aparținând de zeci sau chiar de sute de ani limbii noastre. Imaginați-vă ce ar înțelege un biet român întors în țară (nu din America!) după o lipsă de nouă-zece ani când ar asculta discuția dintre două tinere: "- Tu, boyfriendul tău n-a fost fairplay cu mine. Mi-a promis live și pe onoarea lui un job, dar
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]