2,247 matches
-
cui se cade a ști că, întâmplându-se a avea puternica împărăție, stăpânii noștri, (turcii n.n) cu moscalii, (rușii n.n) venit-au oștile moschicești de-au călcat și pământul acesta a Moldovii, cu multă pradă și jacuri între bieții pământeni. Și măcar că de la noi destulă poroncă au avut...să nu se lunece la vreun hainlâc...iar unii din mazili, precum și dintr-altă prostime, tot nu s-au supus poroncii și învățăturii noastre, și cum au văzut pe moscali îndată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-și lepede unii ca aceia cinul călugăriii. Pentru aceasta, nici noi n-am socotit a da voie să să lepede...ce am socotit să rămâie tot într-acest cin și, pentru mai bună încredințare am iscălit...” Cu alte cuvinte, bietul „Șărban” a rămas călugăr fără voia lui - cu acte în regulă. „Așa este. Și o spun cu strângere de inimă, fiule.” Îl privesc pe călugăr cu părere de rău, pentru că îl văd cum își ferește privirea, rușinat de parcă el ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
e vorba de ea, Nory lasă tot deoparte. Ba chiar își neglijează dispensariul. I-am trimis niște dolofani de copii, trecuți prin mâinile mele, și aud că s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am să mă cert zdravăn cu ea ... Bieții mititeii mamei: Doctorul Rim sughiță un râs indulgent. Lui Mini, care nu-1 mai auzise parcă râzând alteori, râsul i se păru straniu. 136 - Lina e o cloșcă! zise Rim, îngăduitor pentru întîia oară cu slăbiciunile bunei Lina. O cloșcă! Strânge
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Numai urâta de Lina putea provoca un astfel de sumar brutal al sentimentelor alese dintre el și directoare. - Să trimiți acolo de toate! adăogase Lică. Asta da! Asta era în putința Linei să facă. Ideea că trebuise să-1 refuze, că ,,bietul Lică" pleacă pe front, dase Linei o strîm-bătură sentimentală comică. Ai fi zis că vrea să plângă. Totuși Lică nu pleca încă. Rămăsese printre cei din urmă. Așa orânduise șefii și el le sprijinea bucuros dispozițiile. Pe la Prundeni venea din ce in ce mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ai putea schimba pe dumneata . . . arăți rău! Ar trebui să vezi un doctor. Poate ai gălbinare. își aduse aminte de privirea de compătimire a tânărului îndrăzneț. Se uitase la ea cu înțeles. O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nesuferită, care țipă. Socotea însă că nu e de demnitatea unui jocheu-șof să se amestece în astfel de bănuieli supărătoare. Pentru Victor Marțian menajul lui Maxențiu era foarte satisfăcător, își freca cu mulțumire mâinile bine îngrijite și frumoase, zieindu-și că bietul Maxențiu avusese bună prevedere cu acea căsătorie. Femeia se arăta simpatică și plină de bun-simț și sănătatea lui avea nevoie de bani. Cât despre ideea concertului Bach, cu în-ceiul se strecurase și se așezase la loc bun în mintea lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii. Amenință cu plecarea și cerea dreptul de a scrie. Deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
concursul de schi și de ia raidul aerian. Eu, totuși, am lunecat până la picioarele concertului Bach." Marcian, aducând această cartă, o prosternase întîi la pantofii de satin ai Elenei, căreia negrul mat al doliului îi făcea fața mai albă încă. Bietul Maxențiu! Poetic și inconștient de starea lui! Surâsul lor glumeț devenise o umbră blinda în care învăluiau pe sărmanul 256 absent. Maxențiu îi ținea, astfel, permanent, într-o stare de emoție si de înfiorare în jurul iubirii și a morții. Ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venit ploi. Ploi salvatoare, pentru scurtă vreme: cât au ieșit și s-au dezvoltat bureții și ciupercile. Au mâncat și ei, pe săturate, și, au și mai vândut. Fierbințelile verii au topit și această sursă de existență a golilor. A bieților, obidiților șomeri, ce deveniseră, din specialiști de frunte, ai fostului combinat. Căutau, și tot căutau, servicii. Unde, să găsești,însă? Că, era plină, lumea, cu de alde ei! S-a făcut o năucitoare propagandă, pe tema recalificărilor. Impotenta conducere a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ființele dezgustătoare de care era înconjurat. Primi destule și dânsul. În ce mă privește, nu am fost actor pe scena asta numai pentru că îmi lipsea darul invenției : ca spectator, participam însă din plin la plăcerea celor care îl chinuiau pe bietul Jan. Ca toți ceilalți, eram un lup feroce. Sora lui Jan fusese până nu demult o fată frumoasă. Trebuia să placă și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană iar locuința
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cinthia a stăruit să fie Îmbrăcată În haine de doliu și a rugat-o pe maică-sa să-i cumpere o cravată neagră lui Julius. Nu! Pentru nimic În lume a exclamat Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ziua următoare, Cinthia s-a Întors foarte tulburată de la școală. După ce dădu În grabă bună ziua maică-sii, Îi spuse că nu avea lecții de făcut și o rupse la fugă după Julius, care se juca În grădină cu Vilma. Bietul de el nu putuse Închide ochii toată noaptea. O așteptase Întreaga după-amiază și de cum o văzu apărînd alergă În Întîmpinarea ei. Cinthia Îl luă de mînă și el o urmă ca de obicei În acele zile. Vilma venea În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl arde cravata În jurul gîtului și nasul Îi curgea ca un robinet, ce trist era totul! Și de ce oare nici el și nici altcineva dintre cei de față nu s-au speriat, ba chiar au iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Început, dar pe urmă Îi spuse că ea nu era catolică, ci evanghelistă. Și apoi Începu să-i explice ce Înseamnă să fii evanghelist și că existau mai multe religii și că religia catolică nu era neapărat cea adevărată. Bietul Julius n-a Înțeles mare lucru și a rămas complet zăpăcit, cu ochii deschiși larg și cu mîinile lipite de corp, nemișcat și parcă așteptînd să i se mai spună ceva. Chiar În clipa aceea copilul Nildei se porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Altă dată a venit cu un aparat de fotografiat și i-a făcut o mulțime de poze. Carlos și majordomii erau plecați, Nilda era ocupată cu copilașul ei, iar Arminda și fiică-sa Dumnezeu știe unde umblau. Fapt este că bietul Julius ardea de nerăbdare să iasă ca să-l caute pe pictorul Peter În piață. Îi spusese că va ieși În după-amiaza aceea, dar Vilma nu-i dădea nici o atenție. Iar Palomino aproape că s-a răstit la el să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele treceau, iar bietului Julius i se urîse așteptînd. În cele din urmă o zbughi. Recunoscu ușor drumul spre partea de jos a orașului: trebuia să o ia pe prima stradă la stînga, pînă ajungea, după două intersecții, la Parcul Central. Apoi să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorbă cu un bătrîn Încîntător care administra hotelul și care știa istoria orașului Chosica de pe vremea lui Pazvante. Batrînelul Îi invită chiar să bea un sirop, era Încîntat de oaspetele nord-american, după atîția ani În sfîrșit se ivea unul, ca și cum bietul Peter ar fi fost un turist bogat și prezența lui ar fi Îndemnat la o renaștere a acestei părți uitate a orașului. Dar și această Întîlnire a fost un prilej de Întristare; mai bine că Julius n-a acceptat invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndreptă spre Colegiul Belén. Ajunse tocmai cînd se ivea femeia Îmbrăcată ca o călugăriță, dar cu coc. Apăru Îndată și bărbatul care aducea masa pe rotile cu oala uriașă și călugărița cea bună care binecuvînta bucatele cu zîmbetul pe buze. Bietul Julius fu cam dezamăgit: cerșetorii nici nu-l băgau În seamă, Îl lăsară În părăsire repezindu-se spre oală și el care venise cu gîndul să le arate tabloul și să le spună că-l putea aduce pe prietenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se pomenească un cuvînt de așezarea pietrei de temelie. În schimb, colegiul călugărițelor se ridica văzînd cu ochii. Turnaseră fundația și atunci au mai făcut o slujbă, ca să fie cît mai solidă, ca să nu se dărîme niciodată această nouă clădire. Bietul Julius nu mai dovedea de spus atîtea Ave Maria; pe lîngă cele douăsprezece obligatorii, pe care le spunea fiindcă era un copil cuminte, mai avea de spus o mulțime de rugăciuni din motive speciale: pentru mama maicii starețe, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a recunoscut că interpretase cu multă simțire. Așa erau recitalurile. CÎntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ancón, dar el Își petrecea cea mai mare parte din timp la Lima, din pricina biroului de import, a magazinelor și a tuturor celorlalte afaceri. A profitat de acest prilej ca să devină membru al clubului și să vină fără nevastă-sa. Bietul de el era nerăbdător să termine cît mai repede partida de dimineață și să alerge la bazinul unde era ducesa lui. Îi săruta mîna cu un gest cum nu se poate mai ridicol, Îmbrăcat complet În costum de golf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-au covîrșit, un infarct datorat tensiunilor tipice pentru un adevărat businessman... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fusese chemat să stea la masă cu cei mari, alături de frații lui... Părintele Brown le-a vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai firesc lucru era să apară seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa cînd el era gata să bage un gol În poarta lui Morales; și pe deasupra Îl mai făcuse și nătăfleață. Lui Îi dăduseră lacrimile de mînie, dar ce putea face, dacă Îi plesnea una ar fi comis un păcat. „Bietul meu Julius, spuse Susan, improvizînd un ton cît mai Îngrijorat cu putință și ce-ai făcut?“ „Nimic; i-am spus că nu-l puteam plesni fiindcă trebuia să primesc prima Împărtășanie, dar În schimb l-am chemat pe Bosco, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]