2,387 matches
-
eu Filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! 9. Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri, dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji." 10. Filisteanul a mai zis: "Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el." 11. Saul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului, și El mă va izbăvi din orice necaz." 25. Saul a zis lui David: "Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei birui." David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă. $27 1. David și-a zis în sine: "Voi pieri într-o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu se auzeau decât greierii și cosașii, țârâind a secetă, cei de aproape stăruitor și provocant, cei de departe discret și tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea prezumtivă, de fapt uriașul cu pupilele puternic dilatate la el privea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la aceleași intervale regulate până În momentul când inima suprasolicitată va ceda! Tony Pavone Însă, se ambiționă să trăiască. Timp de douăzeci de unde de șoc „Ucigătoare”, inima lui continua să reziste și În această situație treptat, de fiecare dată voința bolnavului birui forțele electromagnetice care se supuse Îcăpățânării lui să nu cedeze și astfel după doi ani de alunecare vertiginoasă În prăpastie fără sfârșit, vibrațiile electrice Încetară! Între timp, o parte din lucrările de construții industriale au fost terminate și predate beneficiarului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își expunea teoriile cu privire la facerea lumii și alte povestiri de domeniul fanteziei! Printre altele...” Cum vă spuneam prieteni credincioși, Dumnezeu a suportat o luptă teribilă cu Diavolul și era la un pas să fie izgonit din Rai...!! Până la urmă a biruit, iar Diavolul a fost alungat și nu mai trebue să ne Îngrijoreze răutățile lui...! Iar prin mine Dumnezeu vă spune să aveți Încredere În poruncile sale și...avorturile fiind interzise În poruncile date, să vă Înmulțiți câtă frunză și iarbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa manieră Încât voi fi nevoit să răscolesc cu buldozărul danele de nisip să te aduc la suprafață. Mai bine zis, cum stai cu producția...?” Un singur lucru era evident; Soarta, Destinul lui Tony Pavone care În luptă dreaptă Îl biruise, În prezent i se opunea din nou...!! Dar el, Tony Pavone care se ridicase din mormând de două ori, ce trebuia să facă...? Să cedeze ori să lupte cu Îndârjire anulând din nou apriga prorocire a ursitelor...? Având sufletul negru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și foarte catifelate în care mă simțeam de-a dreptul răsfățată și îmbrățișată, nu ca un delfin, ci ca un cașalot, fiindcă relația mea foarte erotică cu mâncarea și abandonatul fumatului după 30 de ani de professional smoker m-au biruit. În paranteză fie spus, acum țin o dietă cu ciorbă de varză, poate ceva din expandarea dobândită în șase luni s-o mai duce pe apele locale. Am descoperit un loc de plajă mai retras, exact ce trebuie la intersecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei încheieri se așeză o liniște neobișnuită, pe care câteva momente lungi nici una din acele femei nu îndrăzni s-o rupă. Domnul Pavel își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mândru, o mândrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate ca s-o observi. - Am dreptate, domnule judecător? întrebă el după luminata pauză a victoriei, așteptând confirmarea de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu aplauze, iar proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat, am observat ca unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când , în final, Vlad Tepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul, iar în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam să o aflu, chiar de la general la mijlocul proiecției, Valpariso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca o mamă. În loc să se scoale, cum i-i dat femeii după facere, văd că nu-i merge bine și are febră; scade și slăbește; ce pot ști eu? ori că va binevoi Dumnezeu să-i dea o putere ca să biruiască boala, ori că am venit pe lumea asta numai pentru scârbă și nenorocire. Nana Floarea tace un timp. Apoi se întoarce: Dar cu doctoria aceea cum ai făcut? — Nu ți-am spus, mamă? am trimes răspuns unui om din Șugag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cetește deslegări de feluri de năcazuri ale sufletului și suferinți ale trupului. I-am trimes de trei ori răspuns. Ba a avut treburi la Brașeu cu un proces; ba au venit sărbătorile; ba-i bătrân și nu mai poate birui iarna și muntele. Așa că am rămas așa; s-ar fi cuvenit rugăciuni în casă după cele ce-au fost. Am mai rugat pe Toma să se mai ducă o dată, să-mi aducă măcar apă sfințită de la Bobotează. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vestit eu că n-are să-i meargă bine“, își zicea Nicula, întorcându-se la fiară, ca s-o cerceteze din nou. Atuncea când a furat și a mâncat șuncile, va fi stat pe lângă pârău zece zile în șir, ca să poată birui atâta sărătură. Frumos animal; n-are nimic deosebit, decât blana asta întunecată. Încolo, ochiul i-i rotund ca la orice urs și fruntea boltită. Ghiarele parc-ar fi de fildeș. Trebuie să fie un baci bătrân. Și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
miresmele. Însă harul n-a trecut ca fumul și ca miresmele. Noaptea a înrâurit asupra zilei; revoluția a sucit și a întors datinile; sultanul și-a scos la vedere favorita și a făcut-o soție legiuită a sa. Astfel Veneția, biruită pe mări și în insule, câștiga în altă parte o victorie cu atât mai serioasă, cu cât era mai ascunsă. Înaintea venețiencei, locul de sultană-haseki, adică favorită, îl avusese o georgiană languroasă și blândă, cu numele Sulamè. Era o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în juru-ne; îi avem și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
floarea care a fost martoră a bucuriei mele dintăi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăț, pregătindu-se pentru alte plăceri mai mari. Pe când Mustafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pădure”, cum spunea Arghezi, învățătoare a umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător floarea de crin este lăsată să‐și defolieze înmiresmările la porțile caselor care au biruit iarna, unde Columba și neprihana iubitei așteaptă dezghețul pământului. Ei, mamei noastre, soției, celei pentru care omul (bărbatul) lasă casa părinților și întemeiază o nouă familie, înainte de toate, i se cuvine prinos de recunoștință în aceste zile; ei, celei care
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care se zvârcoleau în capul ei, sfâșiate de certitudinea că din mine acuși-acuși au să țâșnească șuvoaie de votcă. N-a fost să fie. Am golit paharul. Am rămas cu gura larg deschisă, de parcă pândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am plecat. Credeam că este cel mai normal lucru. M-am suit în primul troleibuz și am coborât la „Favorit“. Abia se deschisese restaurantul și mă gândeam că-i firesc să văd cum este această nouă ctitorie a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bea în zi de leafă? Chiar mă simt bine scriind acum, în vacarmul țipetelor acelea. Un bine care vine din contopirea mea cu această Lume pe care o descopăr frumoasă, după ce trec de vălul ei de aparențe. După ce-mi birui primele reacții de iritare, de respingere, de dispreț și condamnare. După ce toate acestea trec, văd cum Lumea se așază în matca ei, limpede, clară, cu rosturile ei bine conturate, cu luminile ei sporite de umbrele în care se cufundă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor mele, odată cu ticăitul inimii. Dar nu sunt pure. Nu le simt că vin din pustiirea sufletului, din pustia lui, în care biruind toate relele pot crede că am curățenia necesară implorării Domnului. Dar poate Lui nici nu-i plac astfel de rugăciuni. Poate mult mai plăcute Lui sunt spaimele sufletului meu, tremurul gândului în nopțile când, trezit brusc din somn, uneori după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o îndrept, câtuși de puțin? Cu umilința că am slujit nevrednicilor, fără a avea curajul să-i înfrunt? Cu sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei, fără a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu la o grozavă luptă. Mă simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]