2,237 matches
-
până seara când părinții reveneau de la serviciu și ne recuperau. Eu, extrem de intolerantă, îl ațâțam și mai tare: Ia vezi tu, dacă mai mănânci mult nici prin poarta bunicii nu mai poți trece ! Da eu nu mănânc decât iaurt cu biscuiți. Mă băiete, când mănânci nu te mai oprești, uită te la mine, am atâtea treburi, mă joc toată ziua și nu mănânc iaurt. Într-adevăr, nu prea consumam iaurt, dar ce știam noi atunci și la ce se putea raporta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
multe ori părusem că le știu pe toate, ei da, nimeni nu e supraom, acum se puteau duce liniștiți acasă cu note mici, dacă și Veniamin a încasat un unu. În pauză chiar m-au servit cu mere și cu biscuiți Eugenia, voiau nu atât să mă consoleze, cât să-și manifeste recunoștința fiindcă, în sfârșit, nu-i mai complexam, mă dovedeam și eu un ins imperfect, ca ei, ceea ce era mișto, le venea apa la moară. A treia boacănă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o închin și pe aceea.” „După pelerinajul făcut la mănăstiri, vă simțiți mai bine?” „Cu totul mă simt mai bine, numa că nu am bucurie. Pentru ce l-am învățat și l-am crescut? Dacă îl creșteam așa, cu unt, biscuiți, margarină, în fel de fel de bunătăți! Eu vacă nu am avut. El a crescut în lipsuri, sărmanul, și în lipsuri trăiește și acum. De asta rezistă acolo, că este învățat cu lipsurile. într-o parte românii m-au îmbogățit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și tu - îi zice mami lui tati -, nu vezi ce mofturoși s-au făcut?!“ Dar tati, ce-i pasă lui, își bea cafeluța cu sorbitol, deși nenea doctorul i-a recomandat aspartan, ronțăie câțiva biscuiți cu eritrozină și se duce pe balcon să-și citească ziarul. Ce nu știu însă bunica, tati și mami e că micuții abia așteaptă să se ridice de la masă, ca să se repeadă la frigiderul din hol, unde găsesc tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se bucure, doamna Piscălescu îl ia la palme. În casă s-au adunat vreo paisprezece frigidere. Domnul Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu aer fără noxe și fără miros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grâu. Gazda mi-a făcut o supă din găină de casă și am crezut că mor intoxicat. Trei zile după asta am mâncat numai biscuiți cu E-uri, ca să mă fac bine. Cât despre lapte, numai când îmi amintesc cum fierbea pe plită, și mi se întoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pînă la graniță. Ne-a cules, Însă, un camion, și am ajuns la punctul vamal instalați comod. Am Întîlnit un ofițer vamal care lucrase la granița Argentinei și, recunoscînd și apreciind pasiunea noastră pentru mate, ne-a dat apă caldă, biscuiți și, mai ales, ne-a găsit o cursă pînă la Tacna. Șeful poliției ne-a primit cu căldură la graniță, bălmăjind cîteva tîmpenii prețioase despre argentinienii din Peru și, cu o strîngere de mînă, ne-am luat la revedere de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la noi nu exista (sau s-a pierdut?) noblețea relației dintre stăpân și cei ce-l servesc loial. Ca să mă facă să mă simt bine, îmi cumpăra bere, marca pe care mi-o doream eu, mă servea cu cafea, cu biscuiți petit beurre, discutam despre muzică etc. Fără a mai vorbi că era un martor privilegiat al secolului ce tocmai trecuse! Îmi amintesc că am întrebat-o odată cum era percepută personalitatea lui Hitler în Elveția în timpul războiului. A replicat vizibil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt preferabile fructele uscate, alunele, biscuiții sărați. Trebuie prevăzută și o sumă de trei, patru euro în monede mici, indispensabile pentru pauzele de toaletă, unde tariful este în general de 0,5 euro. Fiecare nevoie are un preț, uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
canadieni bucata. Eugenia, blestemul comunist lucrat de timp, a devenit vehiculul nostalgiei. Au fugit de comunism și de demonii săi, iar acum ei, românii din Canada, își încheie cumpărăturile cu cel mai puternic simbol memorial al penuriei din timpul comunismului: biscuiții Eugenia. (Pasaj adăugat ulterior: un prieten puțin mai în vârstă decât mine mă roagă să nu mai critic Eugenia ca simbol al penuriei comuniste. "Eugenia a apărut în vremuri de relativă abundență. Ce mâncai tu în anii optzeci nu erau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
punea la dispoziție o mașină pentru o vizită la sediul Uniunii Scriitorilor Sovietici. Vali îmi tradusese acest proiect la micul dejun, îngurgitând două tartine cu unt abundent și dulceață pe măsură, eu mulțumindu-mă cu o cafea nenorocită și un biscuit. Tot el mă asigură că în loc de Iasnaia Poliana e bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți doi plecaseră de dimineață la cumpărături) și îmi zise, deschis, că după
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
două treimi erau ocupate de un pat generos, acoperit de perne și jucării de pluș. Unde se termina patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una cu farfurii, ibric, ceșcuțe, borcane de șerbet, zacuscă, miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întâmpla foarte repede), pe lângă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase - afumate -, care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei, care se învecina la acea dată cu o Gospodina. Făceam cozi doar la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
masă. Nu-mi poate aduce nimic, îi e rușine (s-ar afla că are cu ea o blatistă și ar da-o afară din tabără). La un chioșc se vând din când în când niște cârnați horor. Mai sunt niște biscuiți. Creveți uscați, dar trebuie prăjiți în ulei. Niște conserve cu mazăre sau fasole care ar trebui fierte. Dacă te scoli cu noaptea în cap, poți face coadă la lapte. Suntem totuși în 1985. Horor. Mă hrănesc, de ce nu, cu Ness
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
întreabă într-o seară Bogdan, soțul meu, după cină. Conserve de pește, asta mi-aduc aminte. Multe conserve de pește. „Crezi că mâncam și salam de vară uscat?“, mă întreabă el. Nu. Nouă nu ne plăcea salamul de vară uscat. Biscuiți. Ceai. De biscuiți și ceai îmi aduc atât de bine aminte. Îmi și plăceau. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi durat naveta mea de profesoară la țară. În primele șase luni am făcut o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
seară Bogdan, soțul meu, după cină. Conserve de pește, asta mi-aduc aminte. Multe conserve de pește. „Crezi că mâncam și salam de vară uscat?“, mă întreabă el. Nu. Nouă nu ne plăcea salamul de vară uscat. Biscuiți. Ceai. De biscuiți și ceai îmi aduc atât de bine aminte. Îmi și plăceau. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi durat naveta mea de profesoară la țară. În primele șase luni am făcut o bronșită ciudată. Nici un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii încinși cîte o bucată de cîrnat și cîte o bucată de slănină pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu fulgi mari, plutind încet spre mijlocul șoselei, unde ieșisem și eu, cu buzunarele pline de semințe, să-l întîlnesc pe Gică, pe Costică ori pe Ion. Țin minte că l-am întîlnit pe Gică: avea un buzunar plin cu biscuiți și celălalt, plin cu bomboane. Mă, îmi strigă el, mie mi-a adus Moș Crăciun zece biscuiți și douășpe bomboane. (Mi-amintesc exact numărul, mi-a rămas întipărit în minte ca o obsesie.) Ție ce ți-a adus? m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-l întîlnesc pe Gică, pe Costică ori pe Ion. Țin minte că l-am întîlnit pe Gică: avea un buzunar plin cu biscuiți și celălalt, plin cu bomboane. Mă, îmi strigă el, mie mi-a adus Moș Crăciun zece biscuiți și douășpe bomboane. (Mi-amintesc exact numărul, mi-a rămas întipărit în minte ca o obsesie.) Ție ce ți-a adus? m-a întrebat el. Am mormăit și eu ceva, stăpînindu-mă să nu-mi dea lacrimile, de ciudă că mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
provocat o durere ascuțită. Stau locului să-mi revin și-mi spun că în pavilionul administrativ voi cumpăra de la chioșcul alimentar, aflat la subsol, un iaurt și-l voi bea cu o aspirină. Poate voi lua și un pachet de biscuiți pe care să-i mănînc din mers. Oricum, la masă mă voi duce pe la ora unu, cînd nu e coadă prea mare. Dinspre pavilionul administrativ, pe partea cealaltă a aleii, vine o fată înaltă și frumoasă, cu o privire obraznică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oprit pe scări în fața mea?!", mă fulgeră un gînd. Ajung în mijlocul cămăruței și mă uit pe raftul amenajat de mine dincolo de bucățica de perete, acolo unde ar trebui să fie bucătăria. Caut cu privirea ceva de mîncare, văd punga cu biscuiți și mă simt deja sătul: un ceai de mentă și biscuiți, nimic mai potrivit pentru stomacul meu acum! Dar nu mă simt în stare să caut menta și nici nici să mă aplec după plita electrică. Întîi mă voi odihni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cămăruței și mă uit pe raftul amenajat de mine dincolo de bucățica de perete, acolo unde ar trebui să fie bucătăria. Caut cu privirea ceva de mîncare, văd punga cu biscuiți și mă simt deja sătul: un ceai de mentă și biscuiți, nimic mai potrivit pentru stomacul meu acum! Dar nu mă simt în stare să caut menta și nici nici să mă aplec după plita electrică. Întîi mă voi odihni cîteva minute, apoi mă voi ridica și-mi voi pune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau pe vremuri anume pentru tine. Te văd cu papuceii tăi roșii, alergând la ușă, în [strada] Câmpineanu. Le dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10. Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii s-au făcut de o îndrăzneală nebună, strigau cu toții: „Frați întru Christos, strângeți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe coperta revistei You and Your Wedding. Nu-mi vine să cred că acum chiar am voie să citesc așa ceva. Pe față! Nu trebuie să mă furișez la raft și să trag câte o ocheadă vinovată, de parcă aș băga un biscuit în gură și mi-ar fi frică să nu mă vadă cineva. Obiceiul ăsta mi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
opțiunea dumneavoastră. Fără prea mare atenție, tastez de câteva ori ecranul, în timp ce, cu o jumătate de ureche, îi ascult pe cei doi tineri din spatele meu, care se ceartă pe farfurii. Nu vreau să fiu genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, spune fata, aproape plângând. — Și ce vrei să fii, mă rog? răspunde bărbatul. Nu știu! Vrei să spui că eu sunt genul de persoană care își pune biscuiții pe farfurioare bej, Marie? O, Doamne, trebuie să încetez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]