1,717 matches
-
fost mutarea pieței bulgărești de la Constantinopol la Solun. După bătălia decisivă de la Bulgarofigon, a urmat un tratat de pace, încălcat adesea de Simeon I. În 904, a capturat Solun, care fusese deja jefuit de către arabi, și l-a dat înapoi bizantinilor numai în schimbul teritoriilor ocupate de slavi din Macedonia și a 20 de fortărețe din Albania, printre care importantul oraș Drah (Durrës). După frământările din Imperiul Bizantin cauzată de moartea împăratului Alexandru în 913, Simeon I a invadat Tracia bizantină, dar
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Constantin al VII-lea, a respins mariajul și titlul lui Simeon, ambele părți pregătindu-se pentru o confruntare decisivă. În 917, Simeon I a împiedicat orice încercare a Imperiului de a forma o alianță cu maghiarii, pecenegii și sârbii, așa încât bizantinii au fost forțați să lupte pe cont propriu. Pe 20 august 917, cele două armate s-au ciocnit la Anchilaus, într-una din cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit o înfrângere fără precedent, pierzând în luptă
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
forma o alianță cu maghiarii, pecenegii și sârbii, așa încât bizantinii au fost forțați să lupte pe cont propriu. Pe 20 august 917, cele două armate s-au ciocnit la Anchilaus, într-una din cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit o înfrângere fără precedent, pierzând în luptă în jur de 70 000 de oameni. Forțele bulgare au învins restul armatelor inamice la Katasyrtai. Constantinopolul a fost salvat de către un atac sârbesc dinspre vest; sârbii au fost învinși, dar
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Alogobotur a atacat Croația. Forțele croate sub regele Tomislav au răvășit armata bulgară, oprind expansiunea lui Simeon I către vest. După moartea lui Simeon, în 927, puterea bulgară a intrat în declin. Printr-un tratat de pace din același an, bizantinii au recunosut titlul imperial al fiului său, Petru I, cât și Patriarhia Bulgară. Această pace nu a adus, însă, prosperitate Bulgariei. De la începutul domniei, Petru I s-a confruntat cu probleme și frământări interne cu frații lui, iar în anii
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
împăratul abia scăpând cu viață. Cinci ani mai târziu a desființat statul sârbesc Rascia. În 997, după moartea lui Roman, ultimul conducător al dinastiei Krum, Samuil a fost proclamat împărat al Bulgariei. După anul 1001, războiul s-a întors în favoarea bizantinilor, care au capturat vechile capitale Pliska și Preslav, iar începând din 1004 au lansat în fiecare an campanii împotriva Bulgariei. După victoriile de la Spercheios și Skopje, care au slăbit mult armatele bulgare, împăratul Vasile a redus sistematic numărul așezărilor bulgare
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
perioada 634 - 1180 între Imperiul Roman de Răsărit) și califatele arabe. Conflictele au început în timpul primelor cuceriri musulmane ale Califatului Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile pierdute și a restaurat Sfânta Cruce la Ierusalim în 629. Cu toate acestea, niciun imperiu nu a avut șansa de a se recupera deoarece în câțiva ani ambele au fost lovite de atacul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și prelungitul conflict bizantino-persan a netezit calea Islamului". La sfârșitul anilor 620, profetul Mohammed a reușit să unifice o mare parte din Arabia sub conducere musulmană. El a fost conducătorul arabilor când au avut loc primele hărțuieli între musulmani și bizantini. La câteva luni după ce Heraclius și generalul persan Shahrbaraz au convenit asupra condițiilor de retragere ale trupelor persane din provinciile est-bizantine ocupate în 629, trupele arabe și bizantine se confruntă la Mu'tah. Mohammed a murit în 632 și a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
astăzi în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca armata bizantină. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă prima expediție arabă împotriva bizantinilor, expediție care însă nu a dus la o confruntare militară. Cu toate acestea, nu există nicio relatare bizantină contemporană a expediției spre Tabuk și majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile recent câștigate. În Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile recent câștigate. În Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este ilustrat și de cuvintele lui Joannes Zonaras: „"[...]Din acel moment [după căderea Siriei] Ismaeliții nu au încetat să ne invadeze și să jefuiască întregul teritoriu al romanilor"”. În aprilie 637, arabii, după un lung asediu, capturează cetatea Ierusalim, care
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Anatolia (Turcia) în 663. În 664 musulmanii au cucerit Kabul, Afganistan. Apoi, în perioada 665 - 689 a început o nouă campanie în Africa de Nord. Ea a început, potrivit istoricului american Will Durant, pentru a proteja Egiptul "de la atacul pe flancuri a bizantinilor din Cyrene". O armată de 40.000 de musulmani a avansat prin desert până la Barca, l-a cucerit și a mărșăluit spre Cartagina. O armată de 30.000 de greci bizantini a fost învinsă cu această ocazie. Apoi a venit
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
războiului civil a permis califatului să repornească cuceririle din Africa de Nord, începând cu Ifrikquiya. Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la Al-Fustat, Ifrikquiya cu guvernator la Kairouan și Maghreb (Marocul modern și Mauritania) cu guvernator la Fes. Musa ben Nusair, un general yemenit care a avut multe succese în campanie
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la Nikiou, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului. Egiptul a fost ocupat
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Heliopolis tocmai inventase pentru Imperiul Bizantin o nouă armă devastatoare, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de "focul grecesc". În 677, marina bizantină a folosit această armă pentru a învinge decisiv marina umayyazilor în Marea Marmara, ca rezultat bizantinii au scăpat de asediu, anul următor, în 678. Printre cei uciși în timpul asediului a fost și Eyup, ultimul dintre însoțitorii profetului Mohammed (Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din Istanbul). Victoria bizantină a oprit expansiunea umayyazilor în Europa pentru aproape treizeci de ani. Conflictul inițial s-a stins în timpul domniilor împăratului bizantin Leon al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la timp a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de campanii împotriva arabilor și bulgarilor într-o încercarea de a mai recupa din uriașele pierderi teritoriale. Un război civil izbucnește în Imperiul Bizantin, de multe ori cu sprijinul arab al Califatului Abbasid. Cu ajutorul califului Al-Mamun, arabii conduși de generalul bizantin Toma Slavul au invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare oraș al Imperiului, dar a fost
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare oraș al Imperiului, dar a fost repede recucerit de bizantini. A urmat apoi Asediul Constantinopolului din 823 realizat de Toma, dar trupele sale nu au reușit să treacă de zidurile cetății și au fost forțate să se retragă. Arabii nu au renunțat la Asia Mică astfel încât în 838 au început
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]