5,205 matches
-
în toate mințile. Nimeni însă nu voia să aibă de a face cu el, toți se fereau de dânsul. Cu toate acestea, bătrânul avea o influență extraordinară asupra muncitorilor și nu numai a lor. Teama pe care le-o inspirau blestemele cu care îi amenința era teribilă și de neexplicat. Fă ceva! continuă Vlad să gesticuleze energic. Nu vezi că individul ăsta ne pune în pericol afacerea? Foarte interesant, era pentru prima dată când Mihailovici vorbea de extragerea aurului ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare dintre noi fusese pedepsit în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai de mult acolo. Legendele minerilor povesteau despre o mină foarte bogată situată pe Muntele Rău, un fel de El Dorado autohton. Și aici, la fel ca peste tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duiumul. La multe dintre ele, Boris nu putuse răspunde. Mihailovici părea să accepte fără șovăială tot ce îi povestea. Desigur că voia să știe orice detaliu, numai că Godunov nu era în stare să i le dea. Deci ăsta era blestemul, murmură Vlad după câteva clipe de tăcere, despre asta vorbeau minerii. Sincer să fiu, mă așteptam să se întâmple ceva. Lui Boris nu-i venea să-și creadă urechilor. Șeful, un om pragmatic și ancorat puternic în realitate, accepta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre acest blestem. Bravo! Halal răspuns, m-ai lămurit buștean! spuse Boris, ironic. Nici că se putea o explicație mai clară. Mă întreb cum de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre acest blestem. Bravo! Halal răspuns, m-ai lămurit buștean! spuse Boris, ironic. Nici că se putea o explicație mai clară. Mă întreb cum de nu mi-a dat și mie prin cap mai devreme? Nu fi obraznic! Nu-i vorba de obrăznicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din Ktistai re-prezintă semnele sigure ale intervenției lumii de dincolo în biata lume carteziană de aici și acum. Roman cu valențe "cinematografice", despre "febra" și blestemul aurului, dar și despre ciocnirea civilizațiilor într-un timp grăbit spre nu se știe unde, cu o intrigă specifică narațiunii de tip "policier", Hotarul zeilor constituie încă o carte de vizită a proza torului Dan Tomorug. Ioan Holban 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care-i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au făcut și încă mai facă destule victime. Exista părerea, sub forme mascate, atenuate mai există, că aceste forțe malefice puteau acționa prin intermediul unor oameni, femei bătrâne în special, care puteau trimite bolile, deochiul, puteau lua mana (rodul) vitelor, trimiteau blesteme și făceau vrăji, cu urmări nefaste asupra celor intrați(e) sub incidența și puterea vrăjilor. Ca o reacție la forțele răului care aduceau suferința, boala și moartea, au apărut, ca o contrapondere, forțele binelui: zâne bune, Sfintele, Sânzienele, Drăgoaicele, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lumea că-i pocitor și deochetor. Cutare (numele) să rămână curat și luminat. Cum Maica Precista l-a lăsat (a lăsat-o).” Se observă „leacul” bazat pe terapia apei (să ducă totul la vale, tot răul să-l ia!) și blestemul pentru cel/cea care face vrăji și aruncă pacostea pe capul cuiva, fie că e ființă sau element natural, văzut ca purtător de forțe ale răului. De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul Cârlănescu, cel cu aere de boier. O altă categorie de babe o constituie vrăjitoarele care facă vrăji și aruncă deochiul și blestemele pe capul oamenilor. Acestea au rol malefic, sunt ocolite de sat, se vorbește de ele pe șoptite, pe la spate. De la Mărioara V. Rusu aflăm că Lemnărița din Mărăști făcea farmece (Mărăști ținea de comuna Filipeni!), lua „mana”, laptele vacilor și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bănci, tot acolo gazda își întâmpina oaspeții. Alte elemente ale casei cărora li s-au atribuit funcții magico-mitice sunt, pragul casei (ritualuri legate de naștere și căsătorie), fereastra laterală (răpitul fetelor), vatra și hornul, locuri distincte, legate de vrăji, naștere, blesteme și prin horn se perindau în imaginația oamenilor vechi, vrăjitoarele, zburătorii, demonii și tot pe horn se stabilea legătura cu cerul. Vatra și hornul erau legate indisolubil de o construcție elaborată, cuptorul, care ocupa un spațiu mare, Ș din cameră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui Julián Carax. Accidentul avusese loc Într-un sat din Provența. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar pe cărțile de joc din anticariate sau de pe la ghicitori, un personaj evadat din miniaturile unui incunabul. Avea o prezență funebră și incandescentă, ca un blestem În straie de duminică. — Dacă Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și se stabilesc în Canaan, pământul făgăduit de Dumnezeul lor unic și universal. Pentru aceste trei popoare, viața omului este bunul cel mai de preț; pentru ei, toți oamenii sunt egali îcu excepția sclavilor și a „veneticilor”); sărăcia e un blestem; lumea trebuie domesticită, îmbunătățită, reclădită din temelii, în așteptarea unui Mântuitor care va veni să schimbe legile. Pentru prima oară, viitorul omului pe Pământ este conceput ca putând - și trebuind - să fie mai bun decât trecutul. Pentru prima oară, îmbogățirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viitorul progeniturilor lor, cărora nu le vor lăsa moștenire nici avere și nici putere. Nu vor aspira nici să se afle în fruntea afacerilor publice, nici să fie în prim-planul scenei: celebritatea va trece, în ochii lor, drept un blestem. Câțiva, mai cinici decât ceilalți, se vor pune în slujba economiei-pirat și o vor conduce. îi vom regăsi ca actori principali ai celui de-al doilea val al viitorului. Alții, dimpotrivă, vor dezvolta o conștiință acută a provocărilor planetare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele fumegânde ale văgăunii sale, va rămâne ca o cumplită Învățătură de minte pentru toți invertiții... Pe neașteptate, vocile se domoliseră, ca și când cerul i-ar fi ascultat Într-adevăr blestemele, iar Îngerul răzbunării care distrusese Sodoma ar fi urmat să sosească dintr-o clipă În alta, vestit de tăcerea ce se lăsa. - Așadar, Încă nu se știe nimic... termina de zis unul din cei patru. Omul care ședea În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu dragoste, bătrâna s-a uitat lung la el, îți mai amintești?, sigur, Mama Ploii și Tata Soarelui, cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă, cum să uit?, e Oltenia mea, când mai vii pe la noi?, nu mai vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră, fereastra,/ Că-ți dau foc și-ți arde casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nostru jurăm noi, dacă ai greșit, muțești, dacă nu, te îmbogățești și devii tânăr, cam asta e mitologia Cristeștiului meu din munte. Munți, păduri, Oltul într-o parte, și Maestrul începe să cânte ușor, nu prea tare, trebuie să schimbe blestemele alea vechi, alea cu muțitul, nu știe de ce îi stau pe meninge, cântă încet, de dragoste, că dragostea învinge totul, și blesteme, și rău, și vinovății: Între Olt și-ntre Olteț/ Luna afară luminează/ Puica-n casă îmi oftează/ Oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Munți, păduri, Oltul într-o parte, și Maestrul începe să cânte ușor, nu prea tare, trebuie să schimbe blestemele alea vechi, alea cu muțitul, nu știe de ce îi stau pe meninge, cântă încet, de dragoste, că dragostea învinge totul, și blesteme, și rău, și vinovății: Între Olt și-ntre Olteț/ Luna afară luminează/ Puica-n casă îmi oftează/ Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Oftează și pentru mine/ Că eu m-am pierdut de bine/ Și văz că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]