2,555 matches
-
și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a mea. ZÎmbea. La puțin timp, se auziră niște pași ușori apropiindu-se de poartă și glasul obosit al ajunse pînă la noi. — Cine-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fiul cel mare al patriarhului Simón, don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că se numește Jorge Aldaya. Era un om dărîmat, cu chipul scăldat În sudoare, În ciuda frigului de care plesneau și pietrele. CÎnd s-au reîntîlnit după mai bine de zece ani, Aldaya a zîmbit amar și a zis: „SÎntem cu toții blestemați, Miquel. Tu, Julián, Fumero și cu mine“. A adăugat că motivul vizitei lui era un gest de reconciliere cu vechiul său prieten Miquel, cu Încrederea că acesta Îi va spune cum Îl putea contacta pe Julián Carax, pentru care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Miquel mă săruta pe frunte și mă acoperea cu o pătură. CÎnd m-am trezit, am simțit o durere de cap teribilă, În care am recunoscut preludiul unei mahmureli feroce. M-am dus să-l caut pe Miquel ca să blestem ceasul cînd Îi venise În minte să mă Îmbete, Însă mi-am dat seama că eram singură În apartament. M-am apropiat de birou și am văzut pe mașina de scris un bilet În care mă ruga să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce te înconjoară. Omul trebuie să-și ia darurile nu din afară, ci din lăuntrul lui. Și Ama privind în jur văzu cum se întâlni, în drum, Suferința cu omul. - De ce mă înfășori, mă întuneci și mă strivești? - Pentru că ai blestemat, ai cuprins în vorbe urâte, pătimașe pe cel ce te-a făcut să suferi. - Dar cum? Nu am avut dreptate? - Nu! Oricât de vinovat ar fi fost, tu trebuia să-l ierți. Omul se cere să privească nesocotințele aproapelui de la
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
a mai cunoaște pe nimeni. Îl duseră la vraci. Acesta învățase multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
-l iartă. Fiecare cuvânt spus nedrept se adună ca o pată în casa interiorului umbrind-o. Trebuie să se întoarcă înapoi să-și spele vina. Și vinovățiile se adună ca un blestem ce trebuie să izbucnească. Nu este nevoie să blestemi un om pentru răul pe care ți l-a făcut, acesta se află în el și nu-l va ierta. Iertare nu există pe pământ, decât dacă tu te uiți în urmă și repari. Și dacă omul iartă, natura lui
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce vă vor ucide vor purta nume de trădători și vor fi blestemați din neam în neam” (Corneliu Zelea Codreanu). Suntem urmăriți și azi. Telefoanele se interceptează, corespondența se cenzurează. Legionarii au rămas în raza unei atenții deosebite a S.R.I.-ului, nu mai slăbită în comparație cu cea de ieri a securității, pe care o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
excelentă” sau ”Asta e pentru partid”? Eisler continua să se foiască, schimbându-și mereu poziția brațelor și picioarelor. Da, dar o făcea cu umor, satirizând. Nu înseamnă că... Dudley țipă: — Nu interpretați, relatați! Eisler țipă și el: — Da! Da! Da! Blestemați să fiți! Da! Mal îi făcu semn lui Dudley s-o lase mai moale, apoi i se adresă lui Eisler cu o voce foarte blândă: — Domnule Eisler, ați ținut cumva un jurnal în perioada în care ați lucrat cu Chaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
7. Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvîntare de la Dumnezeu. 8. Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfîrșește prin a i se pune foc. 9. Măcar că vorbim astfel, prea iubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mîntuirea. 10. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului, Apărătorii simțeau că locurile sunt blestemate și că o putere a adâncurilor se Întinde peste acea parte a țării. Apoi zăriseră focurile. Luptaseră, cu toții, la Lipnic și văzuseră, atunci, aceleași focuri al morții. Atunci fusese Hoarda de Aur, venită din depărtările stepelor de dincolo de Volga. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intrând și ieșind tot timpul. Apar ca prin minune și când se naște un copil, vin să-i facă profeții, cu clovneriile lor obscene și cântece destrăbălate, parodice. Pentru a le îndepărta, trebuie să le dai bani, altfel îți vor blestema casa. Sunt făpturi proscrise, nu aparțin nici unei caste, sunt vechi de când lumea, o farsă umană oribilă, povestită și repovestită, încă de când eroul Arjun a fost blestemat să petreacă un an ca vrăjitor hermafrodit. Arjun, marele luptător, mergea din sat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
destrăbălate, parodice. Pentru a le îndepărta, trebuie să le dai bani, altfel îți vor blestema casa. Sunt făpturi proscrise, nu aparțin nici unei caste, sunt vechi de când lumea, o farsă umană oribilă, povestită și repovestită, încă de când eroul Arjun a fost blestemat să petreacă un an ca vrăjitor hermafrodit. Arjun, marele luptător, mergea din sat în sat, îmbrăcat în fustă, repetând: Și acum, domnilor și doamnelor, dacă mi-ar putea împrumuta cineva o brățară... Unele din aceste hijra se ocupă de zenanalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că nu-și va primi banii înapoi, și-a pregătit o otravă, luându-și zilele conform ritualului. Pe patul de moarte și-a apucat fiul de guler, l-a tras destul de aproape pentru a-i vorbi în șoaptă și a blestemat familia care i-a adusese atâta rușine. Blestemele rostite pe patul de moarte sunt cele mai puternice. Dar ce blesteme? Asta este întrebarea. Numai rudele Charanului au știut adevărul, dar pe cale neoficială s-a transmis doar că nababul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moarte și-a apucat fiul de guler, l-a tras destul de aproape pentru a-i vorbi în șoaptă și a blestemat familia care i-a adusese atâta rușine. Blestemele rostite pe patul de moarte sunt cele mai puternice. Dar ce blesteme? Asta este întrebarea. Numai rudele Charanului au știut adevărul, dar pe cale neoficială s-a transmis doar că nababul a fost blestemat să-i piară stirpea într-o generație. Și semnele sunt evidente. Recoltele au fost foarte slabe în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
familia care i-a adusese atâta rușine. Blestemele rostite pe patul de moarte sunt cele mai puternice. Dar ce blesteme? Asta este întrebarea. Numai rudele Charanului au știut adevărul, dar pe cale neoficială s-a transmis doar că nababul a fost blestemat să-i piară stirpea într-o generație. Și semnele sunt evidente. Recoltele au fost foarte slabe în ultimii ani. Astronomii au observat conjuncții nefavorabile ale lunii cu Venus. Și desigur, există multe alte fenomene mai puțin vizibile pentru public, dezlănțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează să se roage. Își trece palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11. Oare din aceeași vînă a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară? 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
puterile, nu ca să se dedea la beție! 18. Cînd mîinile sunt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mîinile, plouă în casă. 19. Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20. Nu blestema pe împărat nici chiar în gînd, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
mîinile sunt leneșe, se lasă grinda, și cînd se lenevesc mîinile, plouă în casă. 19. Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20. Nu blestema pe împărat nici chiar în gînd, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele. $11 1. Aruncă-ți pîinea pe ape, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da, neîncetat, Șoferilor, la semafoare, Gândea curcanu-ncrâncenat ... Rondelul filozofilor Gândea Socrate abătut Privindu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
13. Voi ziceți: Ce mai osteneală!" și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: "Iată darurile de mîncare pe care le aduceți! Pot Eu să le primesc din mîinile voastre? zice Domnul. 14. "Nu! blestemat să fie înșelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească, și totuși juruiește și jertfește Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oștirilor, și Numele Meu este înfricoșat printre neamuri." $2 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]