2,430 matches
-
tot ce era de spus. Că trupul soțului ei n-avea să mai fie niciodată recuperat. Că statul Idaho îl declarase mort. Că bărbatul pe care avea să-l mai iubească n-o s-o vrea. Ca și când ea ar fi pătată. Blestemată. Fiul meu vrea să meargă pe râul pe care a murit tatăl lui, a zis ea. Deocamdată ăsta e singurul lucru pe care pot să-l accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți cu umbre fugare de cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici?... Ce joc blestemat și neamazant!... Ca să prinzi un cîine turbat, trebuie să te prefaci că ai alte treburi și exact așa aveam de gînd să procedez și ea. O să-l fac eu pe acest cîine turbat pe care-l urmăresc să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
economică a țărilor comuniste. La peste 30 de ani distanță, pe băiatul meu l-au făcut pionier la avionul căzut al lui Aurel Vlaicu. S-a întors acasă profund emoționat: „Mamă, am pupat-o de trei ori pe Roxana!”. Poeții blestemați. Omul unidimensional. Este și titlul unei cărți faimoase al cărei autor este Herbert Marcuse. Universitatea Central-Europeană. Filosofie pentru copii. Centrul Național de Cercetări Științifice. Cântec de discotecă. Aluzie la dictonul empiriștilor englezi: „Nimic nu este în intelect ceea ce n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altele încă, îmi spuneam, le-au văzut, poate, în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est, atras, aici, de pământul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dintre ele (unele urmau să devină membre ale Comisiei). Astfel, la prima ocazie sesiunea Comisiei Dunării din 1992 -, România, printr-unul dintre colegii mei care ne-au reprezentat țara, a pus în discuție această problemă; era timpul ca acest coșmar blestemat și nedrept de dominație și sufocare a riveranilor din partea neaveniților hrăpăreți să înceteze. În contextul evoluțiilor din fosta U.R.S.S. (și pentru ca Federația Rusă să tragă de timp spre a putea influența ulterior poziția altor state), s-a convenit, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă înșel. Imediat, am cumpărat ziarul și m-am așezat pe o bancă să-l răsfoiesc. Fotografiile marelui român erau însoțite de următoarele explicații: "Este român, dar scrie într-o franceză splendidă. Mulți ani a fost exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi oferă mai multă strălucire figurii lui Emil Cioran" și "Pentru Cioran, profetul dezamăgirilor, umanitatea a trăit liniștit numai în vremurile scepticilor". Citind cele două articole
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de lucruri în comun. Hai să-l cunoști. M-a târât de-a lungul camerei. —Mitch, ea e Anna. Soțul ei a murit - când? Acum câteva luni? A jumulit-o o jigodie de medium care i-a zis că e blestemată. Poate ai vrea s-o ajuți, să-i spui de Neris Hemming. Eu și Mitch ne-am privit în ochi și a fost ca și cum aș fi atins un gard electric, am simțit un bâzzzzz de conexiune. El înțelegea; era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca în primele săptămâni de sarcină, iar în mintea ei încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar beregata.“ Mintea ei vagabonda atunci departe de ceremonia aceea a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile și clinchetele cupelor care-i ajungeau la urechi ciudat de înăbușite, ca prin vis. Se pomeni repetând: „Blestemata aia de Paradă!“ Și oftă, pe jumătate ațipită. * * * — Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se pomeni în stare de impuritate, tocmai el a cărui lamă purificase jumătate din băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire imploratoare: — Crezi că o să iasă de acolo? În loc să-mi răspundă, a continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor victorie, să scoată din luptă trupele circaziene care le ținuseră piept; de acum trebuia pedepsită toată populația orașului Cairo. Soldații Marelui Turc se răspândiră așadar pe străzi, având poruncă să ucidă tot ce mișcă. Nimeni nu putea părăsi orașul blestemat, deoarece toate străzile erau izolate; nimeni nu-și putea înjgheba un refugiu, deoarece până și cimitirele și moscheile fuseseră transformate în câmpuri de luptă. Oamenii erau siliți să stea pitulați în case, așteptând să treacă uraganul. Se pare că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat cu glas tare expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apropiindu-se de sfârșit) și mă prosternez în fața justiției preventive a trupului - și poate că nu există nici o justiție. Gândește-te la obrazul cenușiu al călugăriței, la chipul ei asexuat, în timp ce chilia ei standardizată, călugărița se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora când cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul singurătății O, suflet, mereu de lume fugar; E ora când Petru plânge amar- Ascultă.. e ora lașității... Aiurea Blestemată mai fie și toamna, Și frunza ce pică pe noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în rolul unei prostituate ratate“. În schimb, am spus bucuroasă, sub privirea insistentă a lui Janey: — Sună extraordinar, succes! și am fost răsplătită cu un zâmbet în locul acelei priviri. De ce toți prietenii mei aveau prietene înfricoșătoare? Cu siguranță că eram blestemată. —Toți prietenii mei ies cu tipe îngrozitoare, i-am spus posomorâtă lui Sebastian în seara aceea. Oricum, era distras, fiind ocupat să scoată niște tutun dintr-o țigară Silk Cut fără să rupă hârtia, și nu mi-a răspuns. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fapt, ce vreau să-ți arăt face parte dintr-o poveste. Nu mi-ai spus tu deunăzi că Îți place să citești? Bea Încuviință, arcuindu-și sprîncenele. — Ei bine, e vorba de o poveste despre cărți. — Despre cărți? Despre cărți blestemate, despre omul care le-a scris, despre un personaj care a ieșit din paginile unui roman ca să-l ardă, despre o trădare și o prietenie pierdută. E o poveste despre dragoste, ură și despre visele care trăiesc În umbra vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îi aparținuse fiicei sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu, don Ricardo Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau că totul se datora acelei case blestemate, care aducea nenorocirea oricui ar fi ocupat-o. Alții, mai precauți, se mărgineau să invoce argumentul că Aldaya nu Înțelesese niciodată transformările pieței și că tot ce făcuse de-a lungul vieții fusese să ruineze afacerea clădită de patriarhul Simón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zis el Îndreptîndu-se spre ușă. Cuvintele acelea mi-au Înghețat inima. Miquel n-a vrut să spună nimic, Însă În noaptea aceea, În timp ce Îl țineam În brațe și amîndoi Încercam zadarnic să ațipim, am știut că Aldaya rostise adevărul. Eram blestemați. Au trecut mai multe luni fără să aflăm nimic de Julián sau de Aldaya. Miquel mai avea cîteva colaborări fixe cu ziarele din Barcelona și din Madrid. Muncea necontenit, așezat la mașina de scris, distilînd ceea ce el numea neghiobii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi-am mușcat buzele ca să nu mă vadă plîngînd. — Nuria, Julián n-o iubește pe femeia aceea, mi-a spus el, crezînd că tristețea mea de acolo provenea. — Julián nu iubește pe nimeni În afară de el Însuși și de cărțile lui blestemate, am murmurat eu. Mi-am ridicat privirea și am Întîlnit zîmbetul lui Miquel, un zîmbet de copil bătrîn și Înțelept. — Și ce urmărește Fumero scoțînd acum la lumină toată povestea? Nu ne-a luat prea mult timp ca să aflăm. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu Încetul, aproape fără să băgăm de seamă. Pentru Julián, această certitudine s-a aprins Într-o chestiune de secunde. O clipă, am crezut că are s-o ia la goană pe scări În sus, că va fugi de locul acela blestemat și că nu-l voi mai vedea niciodată. Poate că ar fi fost mai bine așa. Îmi aduc aminte cum flacăra lămpii s-a stins Încetișor și cum silueta lui s-a pierdut În tenebre. L-am căutat prin beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se prefăceau În țăndări cu scrijelituri de promoroacă. Atunci m-am prăbușit, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]