2,421 matches
-
VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE POLIROM 2007 VLADIMIR NABOKOV VORBEȘTE, MEMORIE o autobiografie rescrisă Vladimir Nabokov sa născut la Sankt Petersburg În 1899. Era fiul cel mai mare al unei familii bogate, extrem de cultivate și cu o fermă orientare liberală. Când bolșevicii au luat puterea, familia a părăsit Rusia, mutându-se mai Întâi la Londra, apoi la Berlin (1923-1937), unde Nabokov, după ce a absolvit Trinity College din Cambridge și ulterior la Paris (1937-1940), unde a Început să scrie sub pseudonimul Sirin. Între
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit de bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coasta răsăriteană a Crimeii și s-a zbuciumat teribil ca să obțină o orchestră bună și să construiască un ring pentru patinaj, dintr-un lemn special, să instaleze fântâni și cascade iluminate cu beculețe roșii și verzi. În 1919, au venit bolșevicii, i-au stins luminițele și Lenski a fugit În Franța; ultima oară când am auzit de el era În anii douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adică atunci când Kadeții aveau Încă un rol activ - a ocupat În Consiliul de Miniștri funcția plină de răspundere, dar discretă, de secretar executiv. În iarna 1917-1918, a fost ales În Adunarea Constituantă, pentru a fi Însă arestat de energicii marinari bolșevici după ce aceasta a fost dizolvată. Revoluția din noiembrie intrase deja În etapa sa sângeroasă, poliția ei activa deja, dar În zilele acelea, haosul ordinelor și contraordinelor a fost uneori În avantajul nostru: tata a străbătut un coridor Întunecat, a văzut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a hotărât - În ciuda protestelor energice ale tatei - să salveze puternicul Wolseley de la o posibilă confiscare, desfăcându-l În bucăți și răspândind piesele În niște ascunzători cunoscute doar de el. Și mai târziu, Într-o apăsătoare și tragică toamnă, când bolșevicii luaseră puterea, unul din aghiotanții lui Kerenski i-a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru Benz nu era bun iar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coborî În mica gară Învăluită În lumina crepusculară cu parfum de iasomie, În care greierii Își făceau de cap; dar astăzi nici o notă marginală străină nu poate Întuneca puritatea acelei dureri. 3 La sfârșitul anului, imediat ce Lenin a preluat puterea, bolșevicii au subordonat totul menținerii puterii și atunci și-a Început uluitoarea carieră regimul vărsărilor de sânge, al lagărelor de concentrare și al ostaticilor. Pe atunci, mulți credeau că se poate lupta Împotriva bandei lui Lenin și că se pot salva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a-și schimba numele („simplu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi trăit ca ruși În Rusia, el și ei ar fi fost distruși de regimul lui Lenin la fel de firesc cum sunt distruși iepurii de către dihori și fermieri. După părerea lui, ceea ce el numea afectat „varietatea de opinie mai redusă“ sub bolșevici decât În cele mai negre zile ale țarismului, se datora „lipsei totale a tradiției libertății cuvântului În Rusia“, afirmație pe care cred că a extras-o din tâmpenii de genul „S-au ivit zorile În Rusia“, pe care leniniști englezi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umană a cumplitului regim al lui Lenin. În epoca nu mai puțin cumplitului Stalin, Ibsen a confundat creșterea cantitativă a cunoștințelor sale cu o schimbare calitativă a regimului sovietic. Lovitura de trăsnet provocată de epurările ce-i afectaseră pe „vechii bolșevici“, eroii tinereții lui, Îi produseseră un șoc salutar, pe care nu reușiseră să i-l producă pe vremea lui Lenin toate gemetele ce răzbăteau din lagărul de muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Stalin. Cei care nu plecaseră, fie continuau să se ofilească acolo, fie Își prostituau talentul satisfăcând cerințele politice ale statului. Ceea ce țarii nu izbutiseră niciodată să realizeze și anume supunerea totală a minților voinței Guvernului, a fost realizată de bolșevici Într-un timp record, după ce contingentul principal de intelectuali a fugit În străinătate sau a fost distrus. Întrucât norocosul grup de expatriați s-a putut dedica ulterior preocupărilor proprii, uneori aceștia se Întrebau dacă nu cumva sentimentul de a se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni îi separă nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai știu cum de obicei, o fată mărunțică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o cruciuliță. „Bolșevicul” fusese creștin. După această istorisire palpitantă, cu răsturnări spectaculoase de situații, fără să vreau am început să-l privesc cu alți ochi pe domnul A., m-am îndepărtat oarecum sufletește de el. „À la guerre comme à la guerre”, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a plâns mămica: „Ne-a uitat Dumnezeu”. . „Parcă și Dumnezeu ține cu comuniștii”. Atunci mi-am adus aminte, cu înfiorarea că ni se poate întâmpla și nouă, ca și femeiei din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și a strigat: „Doamne, dacă mai exiști, ar trebui să-mi ceri iertare”. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
împărțea grănicerilor din tot ceea ce pregătea la bucătărie, oferindu-le, mai ales, o atmosferă de familie. Mă simțeam fericit fiind primit ca prieten în lumea soldaților pe care îi consideram cei mai importanți oameni din lume pentru că ne păzeau de bolșevici. Situația, într-un fel, chiar așa era. Pe celălalt mal începea cea mai înfricoșătoare lume, despre care știam că nu are margini și trăiam un sentiment ciudat de a fi situat exact pe linia care despărțea Răul de Bine. Fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-ar zice bunica stăpânului motocicletei). Am cunoscut-o și pe ea; deși era foarte bătrână, avea vreo nouăzeci de ani, să știți că era "foarte tânără", spiritual tânără. Soțul ei, doctor mare, profesor de medicină, a fost executat de bolșevici în 1917; spuneau că a fost primul intelectual din Odesa judecat sumar și spânzurat. Mama și fiica au reușit să fugă cu un vapor francez și, din 1918 până în 1925, au stat în Franța și Elveția. O duceau greu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de ani. Abuzurile și tot felul de fărădelegi i-au obligat pe cei care se opuneau lăcomiei și mișeliei ivriților, să-și ia lumea în cap și să plece de la baștina lor. Noi românii, am cunoscut din plin ferocitatea mozaicilor bolșevici cînd țara s-a aflat sub stăpînire URSS, iar toată structura statului a fost timp de 20 de ani în mîinile cazarilor. 10% din populația adultă a României - cam 1250000 de persoane - au trecut prin instituțiile terorii bolșevice ale pușcăriilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
asupra Traciei... să se aducă aceste laude publice lui Acorneon fiul lui Dionysius...” Textul spune că boero Bisto era ,,stăpîni- tor al Traciei” și nu trac cum au născocit turbații traciști de la noi. Dacă mergem pe această logică, cum cazarii bolșevici ne-au fost stăpîni timp de vreo 20 de ani, putem spune fără a clipi, că sîntem neam de cazari sau de orice pocitanie pentru care se primește simbrie să se scrie o nouă istorie a românilor! Vedem din citatul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
s-a plâns mămica: Ne-a uitat Dumnezeu. Parcă și Dumnezeu ține cu comuniștii. Atunci mi-am adus aminte, cu înfiorarea că ni se poate întâmpla și nouă, ca și femeiei din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și a strigat: Doamne, dacă mai exiști, ar trebui să-mi ceri iertare. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
s-a luat pământul pană la ultima brazdă iar cei care s-au opus au fost întemnițați. Mulți români, ba chiar foarte mulți, după anul 1989, au rămas cu sechele pe creier și l-au votat cu scrutin impresionant pe bolșevicul kaghebist Ioan Ilici Iliescu, șarpele, demonul răutăților. Mă întreb dacă din statisticile noastre s-a stabilit că România are 87% ortodocși. Ce fel de creștini sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de ea și se duce să o caute în capitala Poloniei, unde fosta amazoană se afla pentru un timp. Față de partid își motivează plecarea prin aceea că, adept al Internaționalei a III-a, vrea să ia contact, în străinătate, cu bolșevicii. Căsătorit cu strănepoata lui Talleyrand, la Berlin, unde are o misiune, Vasile Stancu e arestat, apoi închis la Văcărești, unde își găsește toți comilitonii etc. Introdus pe fondul de reportaj și cronică, senzaționalul, anecdoticul facil, de gust coborât compromit observația
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
lui T.: miza pe acțiune, atractiv construită, perspectiva nu o dată convențională, artificiozitatea metamorfozării realului în ficțiune ș.a. Autorul reușește totuși de multe ori să depășească rețeta romanelor de capă și spadă sau schematismul maniheist, unde „bunii” sunt întotdeauna țăranii, căpitanii, bolșevicii, iar „răii” sunt boierii, moșierii, legionarii, naziștii. El poate fi și un lucid jurnalist de război ori un obiectiv „cronicar eroic”, cu obsesia detaliului, ca în „cronica” dedicată Războiului pentru Independență, în care sunt urmărite atacurile de la Plevna, Vidin, Smârdan
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]